13,247 matches
-
ci cu sufletul încărcat de o firească emoție să le cultivăm, pentru ca urmașii să le ducă mai departe. În Costișa se colindă în ajunul Crăciunului, se merge cu Plugușorul în ajunul Anului Nou, iar în ziua de Anul Nou, se umblă cu semănatul (cu boabe de grâu, orz, orez) și se zice: "Să trăiți, Să-nfloriți Ca merii, Ca perii În mijlocul verii, Ca toamna cea bogată De toate-ndestulată! Ca un fir De trandafir. Să trăiți ca piatra, Iuți ca săgeata. Tari
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atinge pe cea cu pâine, alesul va fi bun și blând. În caz că va atinge pe cea cu paharul, alesul va fi numaidecât un bețivan. Iordanul (Boboteaza). Pentru a vesti Botezul Domnului, preotul satului, însoțit de doi enoriași și câțiva copii umblă din casă în casă, în ajun, cu sfințitul. Când eram mică, preotul venea mai întâi la noi (fiind foarte aproape de biserică) și mama lega de cruce un fuior de cânepă. Unii săteni ziceau că din fuioarele de la Iordan se făceau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gârlă, Casandra Vatamaniței, ne cosea (broda): cămăși, poale, năframe, tișlaifuri, fețe de pernă, fețe de masă, perdele, mileuri, de o rară frumusețe. În vacanțele de peste an, eu și sora, coseam altițe pentru cămășile noastre și ale părinților. (Mama și tata umblau numai național. Aveau cămăși "de purtat" și cămăși "de ținut" (de sărbători). Dacă mama purta cămăși cu motive înflorate, cu mărgele și fluturi, tata în schimb prefera numai cămăși cu "pui" albi (motive naționale). În lada noastră de zestre aveam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Și într adevăr, el era pricina. Nu știu ce-au vorbit toată seara mama cu tata, că a doua zi de dimineață Coste de pe lan (ce se pricepea bine la lemn) a venit la noi cu ferestrău, bardă, cuie și umbla țanțoș prin ogradă, nebăgându-ne în seamă. Curioasă, m-am apropiat de el și l-am întrebat: Bade Coste, ce vrei să construiești, la noi în ogradă? Râzând printre dinții săi rari, cu strungă mi-a zis: Fac ceva, ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
usuce (parțial) ca să nu fie prea grele, la întors acasă. Le întindeam pe gardul de la livadă și ogradă și dacă era soare până seara, se strângeau uscate. Cu rufele era mai complicat. Aveam foarte multe cămăși de-ale tatei (care umbla la serviciu numai național), ițari, mineșterguri (marame), cămăși de-ale noastre, ștergare, așternuturi de pat, perdele, cuverturi etc. Acestea trebuiau să fie albe "ca ghiocul", spunea mama. De aceea, de cu seară, în tindă, într-un obroc mare se așezau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tatii: Fără prietenie nu există viață". În satul meu era multă armonie, ceea ce mă făcea foarte fericită, în naivitatea mea de copil. Păcurarul, rufarul, blehariul, olarul, personaje nelipsite din viața satului În copilăria mea se obișnuia ca, unele personaje să umble prin sate, cu căruța cu diverse mărfuri. Așa era rufarul, păcurarul, bleharul și olarul. Rufarul strângea rufele vechi, zdrențele nefolositoare în schimbul unor mărunțișuri (obiecte ieftine). Femeile îl așteptau lună de lună, cu boccele de rufe la poartă. Rufarul se anunța
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și fără lumină. După 24 ani de serviciu mi-a fost dată o locuință. În anul 1980 la 1 aprilie am ieșit la pensie. S-a dat legea refugiului 189/2000, dar abia după 2 ani timp în care am umblat plângând peste tot, am reușit să strâng toate actele. Mai sunt foarte multe lucruri de spus despre viața foarte grea de refugiat, despre lipsurile nemăsurate, despre suferințe și boli, dar sunt foarte mulți cei care au trăit aceste chinuri așa că
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
afla un ventilator care împrăștia picături fine de apă, semănând cu o ploaie răcoroasă. Era foarte cald, iar acest „mini-duș” a fost binevenit. La acest templu există același ritual, ca și la celălalt. În fața altarului sunt rogojini simple pe care umbli desculț, ceea ce-ți dă senzația de puritate, umilință și smerenie... In fața zeilor imperturbabili, senini și înconjurați de lumină, te simți ceea ce ești: o picătură în „oceanul” vieții. De la magazinul din incinta curții templului ne-am cumpărat figurine cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
trimite și dum(nealu)i vel log(o)făt vec(h)ilul dum(i)sale cu scrisorile dum(nealu)i, și atunce veți hotărî și despre Frănciuci, Iar de cătră alte moșii să le Îndreptaț(i) hotarul pe unde au umblat din v(e)ac, și de s-ar afla că au intrat acei Mătăsari de au dejmuit pe moșie dumis(ale) Drăgușenii, ce s-a dovedi că au luat rău să pliniț(i) Înapoi de la dănșii, și cum veți hotărî
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Ilii(e) Buzdugan ot Căzinești, și Iurașcu ot Crăciunești, și Dumitrașcu Furăc ot tam, și Eni or Șc(h)ei(a) și Paladi ot tam, și Toader ot tam, și Petrilă ot tam, și cu toț(i) cu acești am umblat căutând hotarăle vec(h)i, și am găsit 3 bouri În zare(a) dialului despre soare răsare, și am mai Întărit cu trei bouri În dreptul acelor vec(h)i, unde să lovescu În capite Tatumireștii cu Drăgușenii, și s-au
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
spre alte vremuri. Nu se va mai mulțumi cu Întreceri cavalerești, cu Încăierări și cu jurăminte de dra goste făcute doamnelor visurilor. și noi ne-am schimbat. și supușii noștri. Tu și prietenul tău Bodo, care-i tânăr, dar a umblat mult și are minte și Înțelepciune de bătrân, mi ați vorbit de orașul pe care-l visați. Cred că va trebui să Începi să-l construiești, Conrad. Mai spune mi o dată ce mi-ai spus. Îmi place cum Îți trăiești aievea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca Între prieteni, spune-mi, ce părere ai de ministerialul Eglord din Opfingen? — Eglord? Fără Îndoială e un tânăr ambițios și, după câte știu, nu e dintre cei care ar intra printre primii În Împă răția Cerului. E foarte crud, umblă zvonuri că se petrec lucruri Înfiorătoare În pivnițele castelului lui. Se aude și despre tot felul de orgii... despre care te sfiești și să vor bești. În sfârșit, nu mi-aș da fata după un asemenea pretendent, asta e clar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din Cârligi, al cărei director era tata. El mi-a stârnit interesul pentru acele meleaguri și pentru că-și amintise că tata, după ce fusese numit în funcție, firesc, inspectase toată clădirea, fost conac boieresc (în zilele noastre devenit obiectiv istoric). Umblând prin podul casei, desoperise, ascuns după o grindă, "Capitalul" lui Karl Marx, un exemplar deosebit, legat în piele. De ce ascuns?! De mirare, având în vedere regimul care deținea puterea, iar foștii proprietari nu cred să fi avut vreo aplecare spre
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
era omul puternic și tare ce nu se temea de nimic? Fusese învins de un adversar superior: Moartea. Cu fața boțită și schimonosită de plâns era un om terminat. Gata. Silvica, draga tatei, Silvioara mea, unde pleci? Dumnezeule, Doamne! Înnebunesc...! Umblam pe vârfuri, în tăcere, înfricoșați, să nu trezim spiritele malefice care ar mai putea lovi o dată. Așa au trecut trei zile, timp în care sufletele celor ce pleacă mai sunt încă printre noi, deși nu le vedem. Așa se zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Tu le dai lor hrană la bună vreme. (Psalm 144:15) Se părea că suntem sortiți cu toții pieirii și că nu mai există nicio șansă de supraviețuire. Dar, deodată, parcă ceva începuse să se miște. Echipe formate la nivelul primăriei umblau prin cartiere, pe străzi, din casă în casă, și verificau pe bază de liste numele proprietarului și ale membrilor familiei. Lumea era agitată, se crease o rumoare generală. De ce ne verificați, doar ne cunoașteți?! Așa am primit ordin. E vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
făcea parte din acea categorie de indivizi care-și găsise în sistemul de învățământ un loc de supraviețuire, altminteri, în oricare altă parte, ar fi fost eliminat din circuit la finele primei zile de muncă. Adept convins al zeului Bachus, umbla mai tot timpul într-o stare de euforie avansată, cunoștințele sale de pedagogie rezumându-se în principal la citirea catalogului însoțită de comentarii vulgare la adresa elevului respectiv -, precum și la relatarea unor aspecte din viața lui de soldat, reluate și relatate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în care obiectul inventat de Edison își etala proprietățile în cascade uriașe de lumină... Nu, nu, n-a fost așa! Am halucinații, aiurez... Invenția celebrului american nu ajunsese încă până la noi, până la deportații din Bărăgan. Nu. "E numai gândul meu umblând aiurea Și noaptea cu sclipiri de nenufar Trecând prin mine, bântuie pădurea." (A.E. Baconski) Nu. Timp de șase ani de zile, cât am stat cu D.O. în Bărăgan, am avut drept sursă de lumină lampa. Iar când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rigoare că nu știu cât timp mă mai desparte de imposibilitatea de a mai face acest gest): "liniștea cerului coboară în inima celui ce nu vrea nimic" (cap. 1 din ciclul "Pietrele și norii (persoana)" din volumul Cineva care nu mă cunoaște umblă pe străzi, Ed. Limes, 2008). (14 iunie 2010, București) Ana Blandiana Acum, pe măsură ce Memorialul devine o opera de calibru internațional, el a ajuns un punct de referință și pentru clasa politică din România..." La întrebarea tot mai actuală într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cînd aș fi putut repeta piatra cînd aș fi putut fi copac sau spumă de mare și suferința ar fi locuit departe de mine? Poate tu ai vrut să mă naști stea și iată-mă doar un trist adevăr care umblă prin lume licurici al nesfîrșitelor grelelor nopți. Pentru cîntec și moarte m-ai născut mamă înveșmîntat în viitorul meu de stele căzătoare n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol și să mîngîi pămîntul de sub pleoape. De ce m-ai născut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
doresc nimic special de ziua mea. Viața mea a fost întotdeauna austeră și am învățat de mic să mă mulțumesc cu puțin, cu ceea ce ne oferă bunul Dumnezeu. Nu-mi doresc nici măcar o mașină, m-aș bucura să pot mereu umbla pe jos, fără baston și fără cocoașă, dacă e posibil. De la o anume vârstă, singurul lucru important e sănătatea. Cum sunt încă un tânăr sexagenar, am, desigur, în tolbă tot soiul de proiecte pe care le sper realizate pe termen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dictatura comunistă a fost înlocuită de un capitalism sălbatic, în care dictează adeseori banul și influența noilor politruci politici. Să te ferească bunul Dumnezeu să ajungi pe culoarele tribunalelor și Judecătoriei. La noi justiția e cu adevărat oarbă, iar adevărul umblă mai mereu cu capul spart. De la porțile tribunalelor până la cel al ministerelor vei constata atâta putreziciune, hoție și arbitrariu încât îți vine să-ți iei lumea în cap. Am cunoscut pe propria piele binefacerile justiției din țara noastră (nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
despre ei, soțiile lor, și le-au publicat în străinătate. Câte neveste de scriitori romani care au suferit în lagăre au îndrăznit să scrie cărți despre soții lor și apoi să le publice în Occident? Dimpotrivă, soția română obișnuiește să "umble" prin operele soțului. Cum s-a întâmplat în jurnalul lui Rebreanu, care este tăiat în fel și chip, sau cu Agatha Bacovia, care a scris niște tâmpenii despre soțul ei și despre fapta lui comunistă, mai mari ca ea. Or
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
colorate. Încă două străduțe, fac dreapta, case înalte, frumoase, pline de iederă. Bat la ușă și urc pe o scăriță îngusta în camera de la mansarda. Poetul stătea în dreptul unei ferestre mici ce dădea în stradă. Sănătatea nu îi permitea să umble, așa că își petrecea majoritatea timpului în cameră, scriind. Avea ochi ce parcă privea prin tine, poetul. M-a întrebat despre ce vom vorbi. Camera plină de cărți. O măsuță, încărcată și ea cu foi, creioane, niște fotografii vechi, mașina de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
până În cele mai Îndepărtate unghere. Părinți, socri, cumnați, copii și nepoți, s-au adunat din cele mai retrase cartiere la un punct comun. Din trenuri dese, Încărcate, coboară la fiecare zece minute, mulțime greu de evaluat În numărul ei. Se umblă mult pe jos, se mănâncă pe iarbă verde, se beau cantități imense de bere. Pădurea Grünewald e plină de restaurante. E o bună dispoziție generală care antrenează și pe cei melancolici. Aceeași situație și la lacul Hallensee, iar lacul Wansee
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
eram copil, la bunica ședea În gazdă un funcționar de la prefectura Călărași (Ialomița), care la finele lunii ne arăta salariul său În monede de aur. Moneda era convertibilă, se schimba ușor În aur și invers. Nu era nici practic să umbli cu multă monedă metalică, care Îți rupea buzunarele. Mai târziu această convertibilitate nu s-a mai aplicat. Guvernele au fost nevoite să modifice cursul aurului, a-l scumpi, pentru ca pe baza aurului mai scump să emită hârtie monedă mai multă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]