11,855 matches
-
optice ale armatei. La Crângul lui Bot se afla Întreprinderea de producție și reparații a tehnicii de rachete (complexul antiaerian autopropulsat CA-95, rachete antitanc Maliutka, proiectile reactive nedirijate PRN-80, rachete aer-aer A-90 și A-91, rachete aer-sol A-921). Uzina Automecanica Moreni și bazele de reparații de la Bucov, Mizil, Ribăr și Târgoviște se ocupau de producția și repararea transportoarelor blindate TAB-71, TAB-77 și TABC-79, tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, precum și autoblindatele ABI. La Reșița erau fabricate tunuri antitanc de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
1982, tunuri-obuziere de calibrul 152 mm Model 1985 și tunuri de munte de calibrul 76 mm Model 1982. La IAR Brașov erau fabricate elicoptere ușoare IAR-316 și medii IAR-330, iar la Întreprinderea „Turbomecanica” erau fabricate motoare de avioane și elicoptere. Uzinele de Avioane de la Craiova și Bacău fabricau avioanele IAR-93 și IAR-99. Tot la Bacău erau fabricate și aruncătoarele de proiectile reactive BM-21 sub licență. La Uzina „Steagul Roșu” din Brașov erau fabricate autocamioane militare și piese pentru vehicule blindate. ARO
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
și medii IAR-330, iar la Întreprinderea „Turbomecanica” erau fabricate motoare de avioane și elicoptere. Uzinele de Avioane de la Craiova și Bacău fabricau avioanele IAR-93 și IAR-99. Tot la Bacău erau fabricate și aruncătoarele de proiectile reactive BM-21 sub licență. La Uzina „Steagul Roșu” din Brașov erau fabricate autocamioane militare și piese pentru vehicule blindate. ARO Câmpulung-Muscel fabrica vehicule de teren pentru armată, iar Arsenalul Armatei din Sibiu și Întreprinderea Mecanică din Bacău asigurau autospeciale. Aruncătoarele de bombe Model 1977, 1982 și
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
fabricate autocamioane militare și piese pentru vehicule blindate. ARO Câmpulung-Muscel fabrica vehicule de teren pentru armată, iar Arsenalul Armatei din Sibiu și Întreprinderea Mecanică din Bacău asigurau autospeciale. Aruncătoarele de bombe Model 1977, 1982 și 1988 erau fabricate la Brașov. Uzina Mecanică Mizil fabrica sub licență mașini de luptă ale infanteriei MLI-84 și obuziere autopropulsate Model 1989 de calibrul 122 mm. La UTB au fost fabricate mașinile de luptă ale vânătorilor de munte MLVM. În iulie 2016, o amplă anchetă realizată
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
anii 1924-1928. Un rol hotărâtor în continuarea studiilor îl are preotul-dascăl Victor Băcilă din Valea Borcutului, care, impresionat de inteligența nativă și sârguința copilului, insistă pe lângă părinții săi să-l sprijine pe mai departe la școală . Angajarea tatălui la o uzină auriferă a unui consorțiu francez îi va permite continuarea studiilor. Reușește prin concurs să intre la Școala Normală din Oradea, a cărui bursier va fi între anii 1928-1932. Din 1932 urmează cursurile Liceului Emanuil Gojdu, unde de asemenea va lua
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
la activismul parlamentar. A participat ca delegat al orașului Oravița la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. După împlinirea la 1 Decembrie 1918 a „Unirii cu Țara”, în anul 1919 se transferă la Timișoara ca avocat și jurist consult al Uzinelor și Domeniilor Reșița. Competența juridică și social-morală îl impun în elita intelectuală bănățeană. Este ales decan al Baroului Timiș, în trei rânduri, în anii 1924, 1927 și 1937, vicepreședinte al Uniunii Avocaților din România și prefect al județului Timiș-Torontal în
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
Grampet Group a achiziționat Electroputere Craiova , cel mai cunoscut brand al industriei feroviare românești și unul dintre cele mai cunoscute branduri românești de-a lungul timpului, subliniind totodată faptul că își dorește ca în cel mai scurt timp să repornească uzina de la Electroputere și să reînceapă producția de locomotive sub marca Electroputere Craiova. Gruia Stoica este anchetat împreună cu tatăl și fratele său, de DIICOT, într-un dosar care datează din 2005, privind privatizarea companiei Transbordare Vagoane Marfă. Instanța a dispus sechestru
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
pentru lucrări edilitare, iluminat, apă și canlizare, transport public, etc.) conduse de tineri ingineri și economiști români, renunțând treptat la specialiștii și consultanții străini. Vintilă Brătianu a inițiat lupta contra concesionarea serviciilor publice, dovedindu-se că inițiativele sale majore (construirea Uzinei Electrice Comunale și crearea Societății de Tramvaie București, ambele controlate de Primăria Bucureștilor) au fost unele din motoarele dezvoltării și modernizării accelerate a capitalei în anii următori. În iunie 1907 Vintilă I. C. Brătianu era ales primar al Bucureștilor, funcție pe
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
ereditare ale administrației locale din România, precum și să demonstreze că "„Prin noi înșine!”" nu e doar un simplu slogan ci chiar poate fi pus în practică. Astfel a început lupta contra acestor concesiuni, posteritatea dovedind că inițiativele sale majore (construirea Uzinei Electrice Comunale și crearea Societății de Tramvaie București, ambele controlate de Primăria Bucureștilor) au dus la „moartea naturală” a concesiunilor iluminatului și transportului în comun, acestea fiind și unele din motoarele dezvoltării și modernizării accelerate a capitalei în anii următori
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
peste 50.000 de arbori ornamentali și a fost înființată pepiniera arboricolă de la Grozăvești Cât timp a fost primar Vintilă Brătianu, zestrea edilitară a capitalei s-a îmbogățit cu o serie de construcții de utilitate publică cum ar fi: noua Uzină Electrică Comunală (de la Grozăvești), Uzina de Gaz pentru cartierele Grivița și Tei (inițiere proiect), Atelierele Comunale și Parcul de Vehicule sau noul Abator Comunal. Tot acum au mai fost construite Fabrica de ghiață și frigorifere (în subsolul Halelor Ghica), Hale
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
ornamentali și a fost înființată pepiniera arboricolă de la Grozăvești Cât timp a fost primar Vintilă Brătianu, zestrea edilitară a capitalei s-a îmbogățit cu o serie de construcții de utilitate publică cum ar fi: noua Uzină Electrică Comunală (de la Grozăvești), Uzina de Gaz pentru cartierele Grivița și Tei (inițiere proiect), Atelierele Comunale și Parcul de Vehicule sau noul Abator Comunal. Tot acum au mai fost construite Fabrica de ghiață și frigorifere (în subsolul Halelor Ghica), Hale alimentare (Hala Obor) sau crematorii
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
Ligure, dar în scurtă vreme nu a mai putut continua atacul datorită „fumului care se revărsa din rezervoarele incendiate”. Crucișătorul "Foch" a deschis focul împotriva oțelăriei din Savona. Crucișătoarele "Colbert" și "Dupleix" au deschis focul de la 12,8 km împotriva uzinei de gaz de la Sestri Ponente. Artileria de coastă italiană de la vest de Genova și Savona și un tren blindat au deschis focul împotriva vaselor franceze. Un proiectil de 6” lansat de bateria Mameli de la Pegli a penetrat camera cazanelor a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
nr. 3, limita dintre parcelee str. Plopilor nr. 17-19, str. Plopilor frontul sudic de la nr. 19 pînă la Canalul Morii, Canalul Morii malul nordic intre Str. Berăriei și Salcâmului, limita suidcă și vestică a parcelei Str. Salcîmului nr. 28, str. Uzinei Electirce, frontul estic intre Str. Salcâmului și Aleea Parcului, Aleea Parcului, frontul sudic între Str. Uzinei Electrice și str. Coșbuc, Str. Coșbuc între Aleea Parcului și Râul Someș, malul nordic al râului Someș până la podul Napoca, str. Dragalina, frontul sudic
Ansamblul urban „Centrul istoric al orașului Cluj” () [Corola-website/Science/334946_a_336275]
-
pînă la Canalul Morii, Canalul Morii malul nordic intre Str. Berăriei și Salcâmului, limita suidcă și vestică a parcelei Str. Salcîmului nr. 28, str. Uzinei Electirce, frontul estic intre Str. Salcâmului și Aleea Parcului, Aleea Parcului, frontul sudic între Str. Uzinei Electrice și str. Coșbuc, Str. Coșbuc între Aleea Parcului și Râul Someș, malul nordic al râului Someș până la podul Napoca, str. Dragalina, frontul sudic, limita estică aparceleistr. Dragalina nr. 70, fundul de parcele str. Șerpuitoare nr. 1-27, limita estică a
Ansamblul urban „Centrul istoric al orașului Cluj” () [Corola-website/Science/334946_a_336275]
-
de preluare a oricărei afaceri de către O. Voronin, deoarece toate cîte i-au fost încriminate fie că se află în continuare în posesia fondatorilor lor (de ex., rețeaua de pizzerii Andy’s pizza) sau proprietarii lor sînt alții (de ex., uzina de beton armat nr. 4 din Chișinău). Activitatea de binefacere a lui O. Voronin nu se bucură de o publicitate. În anumite cercuri - comunitatea creștină (ortodoxă), pensionarii-veterani ai muncii și ai războiului - este cunoscută finanțarea de către compania lui de construcții
Oleg Voronin () [Corola-website/Science/331911_a_333240]
-
au fost expediați mai departe cu barjele spre regiunea Ruhr. De aici, prizonierii au fost trimiși cu trenurile spre lagărele de prizonieri din Germania. Marea majoritate a soldaților (cei cu grade mai mici decât cel de caporal) au lucrat în uzinele germane sau în agricultură pentru restul perioadei până la înfrângerea Reichului. Crucea Sfântului Gheorghe peste care este supraimpus blazonul orașului Dunkerque arborat la bastonul provei este steagul „Association of Dunkirk Little Ships” și este folosit doar de ambarcațiunile civile care au
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
incredibile pentru un om obișnuit, cu punct de plecare de la locuința sa din Brașov, de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 2. „Pentru el era o nimica toată să meargă pe jos din centrul Brașovului până la Omu, prin Râșnov și Bran, pe la uzina electrica, apoi la stâna lui Hărman cel tânăr și tot așa, până ajungea în Valea Cerbului, apoi la Mălăești, urca prin hornuri, la Lacul Țigănești, și tot așa până la Omu. După aceea, străbătea platoul Bucegilor. Îl cunoșteau până și pietrele
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
dintr-o locomotivă cu aburi (momentan nefuncțională, aflată în curs de restaurare) și cinci vagoane: Vagonul-Sufragerie, Vagonul-Regelui, Vagonul-Reginei, Vagonul Invitaților și Vagonul Casei Majestății Sale Regelui (personalul). a fost comandat de Regele Ferdinand I al României în anul 1926 la uzinele "Ernesto Breda Construzioni Meccaniche" din Milano. Garnitura a fost livrată în 1928, la un an după moartea Regelui Ferdinand; până în 1947 a fost folosit constant de către membrii următori ai Familiei Regale: Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regina mamă
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
din epocă. Acest roman povestește destinul unei tinere orfane de aproximativ 12 ani, Perrine (care este, de asemenea, primul nume al nepoatei lui Malot). Pe de altă parte, cartea prezintă viața și evoluția unui mare complex industrial de la sfârșitul -lea: uzinele Saint Frères din valea Nievrei, la Flixecourt în Somme (80).
În familie () [Corola-website/Science/337543_a_338872]
-
2013, cănd aproximativ 40 de militanți islamiști care au intrat în Algeria din nordul statului Mâli au atacat un autobuz ce transporta angajații la instalația de gaze naturale de lângă În Amenas. De acolo, pasagerii luați ostatici au fost aduși în uzina. Luarea de ostatici este legată de conflictul din Mâli, fiind declanșată ca replică la deschiderea de către Algeria a spațiului său aerian pentru avioanele franceze care au bombardat pozițiile grupurilor islamiste din Mâli ce ocupă nordul țării. În schimbul siguranței ostaticilor, militanții
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
peste zece zile. Dar, cu o zi înainte de data la care fuseseră programați la Oficiul Stării Civile, directorul Centrului de Calcul și Programare (Constantin Diplan) îl anunță pe tânărul programator că trebuie să plece de urgență a doua zi la uzina din Ploiești, deoarece calculatoarele trimise acolo se defectaseră. Auzind că Alexandru urma să se căsătorească a doua zi, directorul telefonează la Consiliul Popular pentru ca oficierea căsătoriei să fie decalată la prima oră din zi, permițându-i astfel programatorului să ajungă
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
că Alexandru urma să se căsătorească a doua zi, directorul telefonează la Consiliul Popular pentru ca oficierea căsătoriei să fie decalată la prima oră din zi, permițându-i astfel programatorului să ajungă la Ploiești. După celebrarea căsătoriei, proaspătul soț pleacă la uzina din provincie și repară calculatorul Felix C-256, apoi se întoarce acasă în seara aceleiași zile. Cei doi soți petrec singuri noaptea nunții, cei patru copii fiind luați de mătușa Marioara (Julieta Strîmbeanu). Dar, a doua zi, îngrijorat de lipsa
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
, situată în Borzești, județul Bacău, a fost una dintre cele mai mari uzine de producere a curentului electric din România. Construcția ei a început în 1951 și a fost terminată în 1955. În aproprierea ei se află stația de transformare Gutinaș, care este cea mai mare din Moldova și N-E României. Capacitatea
Termocentrala Borzești () [Corola-website/Science/333477_a_334806]
-
MW și constă dintr-un bloc de condensație pe hidrocarburi pus în funcțiune în anul 1969. Cazanul a fost fabricat la Taganrog, în Federația Rusă, iar turbina cu abur și generatorul electric au fost fabricate tot în Federația Rusă, la Uzina LMZ. Cazanul funcționează cu păcură, cu o putere calorifică inferioară de 38.720 kj/kg, și cu gaze naturale, cu o putere calorifică inferioară de 31.820 kj/mc. Sistemul de răcire este construit ca o combinație de circuit deschis
Termocentrala Borzești () [Corola-website/Science/333477_a_334806]
-
1927 urmează cursurile Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu. Se înscrie, apoi, la Facultatea de Mecanică și Electricitate a Institutului Politehnic din București, unde obține în anul 1940 o diplomă de inginer electrician. După terminarea facultății, se angajează ca inginer la uzinele de armament din cadrul Uzinei Mecanice Mârșa (județul Sibiu). În anul 1943 este încorporat și pleacă pe frontul celui de al doilea război mondial unde cade prizonier până la sfârșitul acestuia. Revine în țară și anul 1947 îl găsește pe în postura
Liviu Mănduc () [Corola-website/Science/330018_a_331347]