119,631 matches
-
În cadrul serviciului militar a lucrat ca instructor pedagogic în scopul reinserției sociale a unor bande de tineri certați cu legea din localitatea Beit Shemesh, continuând apoi o activitate similară în rândurile tineretului problematic din Pardes Katz, Mai târziu a devenit profesor de literatură ebraica și de media de comunicație la Liceul municipal nr. 11 din Țel Aviv și profesor de poezie la Seminarul pedagogic al kibuțurilor la Țel Aviv, de asemenea, el preda în cadrul unor ateliere de scris creativ, de exemplu
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
cu legea din localitatea Beit Shemesh, continuând apoi o activitate similară în rândurile tineretului problematic din Pardes Katz, Mai târziu a devenit profesor de literatură ebraica și de media de comunicație la Liceul municipal nr. 11 din Țel Aviv și profesor de poezie la Seminarul pedagogic al kibuțurilor la Țel Aviv, de asemenea, el preda în cadrul unor ateliere de scris creativ, de exemplu, la Bibliotecă Beit Ariela din Țel Aviv și la bibliotecă orășeneasca din Dimona. Someck este membru în colegiul
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
Someck este membru în colegiul de redacție al revistei „Nanopoetica”, de asemenea în consiliul public al Ansamblului de dans "Bat Sheva" și al Teatrului arabo-evreiesc din Jaffa. În tinerețe Someck a urmat un curs de scris creativ, avându-i drept profesori pe poeții Dan Pagis și Amir Gilboa. Între poeții care l-au influențat el îi menționează pe Bertolt Brecht și pe Jacques Prévert. Someck a publicat 11 volume de poezii. De asemenea, a scris două cărți pentru copii împreună cu fiica
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
Radu S. Corbu (n. 1864, Bordei Verde, Brăila - d. 1941, București) a fost profesor de gimnastică, colaborator apropiat a lui Spiru Haret. A fost unul din pionierii învățământului sportiv în România, conducând comisia care a elaborat regulamentul oficial al jocului de oină, introdus de Spiru Haret ca disciplină obligatorie în școli. Radu S. Corbu
Radu Corbu () [Corola-website/Science/335146_a_336475]
-
în România, conducând comisia care a elaborat regulamentul oficial al jocului de oină, introdus de Spiru Haret ca disciplină obligatorie în școli. Radu S. Corbu a urmat studii de specializare în gimnastică, la Viena, Breslau. Revenit în țară este numit "Profesor de gimnastică și arme" la primul liceu real din țară, "Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila", unde va funcționa neîntrerupt între anii 1887-1929. A ocupat și funcții administrative în conducerea liceului, cum ar fi cele de secretar și subdirector. Spiru Haret
Radu Corbu () [Corola-website/Science/335146_a_336475]
-
din țară, "Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila", unde va funcționa neîntrerupt între anii 1887-1929. A ocupat și funcții administrative în conducerea liceului, cum ar fi cele de secretar și subdirector. Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice îl numește în 1898 pe profesorul Corbu la conducerea comisiei care a elaborat și aprobat primul regulament al jocului de oină, regulament rămas în linii mari neschimbat, până astăzi. A fost membru fondator și conducător al "Societății Profesorilor de Educație Fizică și Sport" (1905). A publicat
Radu Corbu () [Corola-website/Science/335146_a_336475]
-
ministrul instrucțiunii publice îl numește în 1898 pe profesorul Corbu la conducerea comisiei care a elaborat și aprobat primul regulament al jocului de oină, regulament rămas în linii mari neschimbat, până astăzi. A fost membru fondator și conducător al "Societății Profesorilor de Educație Fizică și Sport" (1905). A publicat studii de specialitate în revista „Gimnasticul român”. În 1899 a reprezentat România la Congresul Internațional de Gimnastică, de la Breslau. Viitorul dramaturg Ioan Valjan, care i-a fost elev, îl descria astfel: "Domnul
Radu Corbu () [Corola-website/Science/335146_a_336475]
-
Educație Fizică și Sport" (1905). A publicat studii de specialitate în revista „Gimnasticul român”. În 1899 a reprezentat România la Congresul Internațional de Gimnastică, de la Breslau. Viitorul dramaturg Ioan Valjan, care i-a fost elev, îl descria astfel: "Domnul Corbu, profesorul de gimnastică e înalt, arătos, impunător, falnic. Are o barbă blondă de general rus și o ținută marțială. Domnul Radu S. Corbu e bătăuș și, când pune mâna pe un elev aflat în vină mare, reprede barba blondă în el
Radu Corbu () [Corola-website/Science/335146_a_336475]
-
de ani și în anul 1977 a susținut teza sa de doctorat, condusă de Freddy Delbaen, despre teoria descriptivă a mulțimilor. Și-a început cercetări cu o bursă a Fondului Național de Cercetări Științifice (FNRS). În 1985 a fost numit profesor universitar la universitatea sa urmată precum și la Institut des Hautes Études Scientifiques în Franța. În aceeași perioadă, a obținut catedra J.L. Doob la Universitatea Illinois, Urbana-Champaign. În 1988, a devenit profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim și în 1991 la
Jean Bourgain () [Corola-website/Science/335182_a_336511]
-
de Cercetări Științifice (FNRS). În 1985 a fost numit profesor universitar la universitatea sa urmată precum și la Institut des Hautes Études Scientifiques în Franța. În aceeași perioadă, a obținut catedra J.L. Doob la Universitatea Illinois, Urbana-Champaign. În 1988, a devenit profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim și în 1991 la California Institute of Technology. Din 1994 este detașat de la IHÉS și este profesor la Institutul pentru Studii Avansate (IAS) din Universitatea Princeton. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea
Jean Bourgain () [Corola-website/Science/335182_a_336511]
-
în Franța. În aceeași perioadă, a obținut catedra J.L. Doob la Universitatea Illinois, Urbana-Champaign. În 1988, a devenit profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim și în 1991 la California Institute of Technology. Din 1994 este detașat de la IHÉS și este profesor la Institutul pentru Studii Avansate (IAS) din Universitatea Princeton. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru contribuții sale la geometria spațiilor Banach, convexitate în dimensiuni superioare, analiză armonică, teoria ergodică și teoria
Jean Bourgain () [Corola-website/Science/335182_a_336511]
-
în aceeași promoție că Jean-Christophe Yoccoz. În anul 1979 și-a susținut teza de doctorat în teoria probabilităților sub conducerea lui Hâim Brézis, apoi a devenit cercător la Centrul Național Francez de Cercetări Științifice. Din 1981 până în 2003 a fost profesor universitar la Universitatea Paris-Dauphine. În momentul respectiv a condus, printre altele, teza de doctorat lui Cédric Villani. Din 1992 este și profesor de matematică aplicată la École polytechnique. În 2002 i-a fost atribuită catedră „Ecuații cu derivate parțiale și
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]
-
Brézis, apoi a devenit cercător la Centrul Național Francez de Cercetări Științifice. Din 1981 până în 2003 a fost profesor universitar la Universitatea Paris-Dauphine. În momentul respectiv a condus, printre altele, teza de doctorat lui Cédric Villani. Din 1992 este și profesor de matematică aplicată la École polytechnique. În 2002 i-a fost atribuită catedră „Ecuații cu derivate parțiale și aplicații” la Collège de France. Este cunoscut de studenții sub porecla „PLL”. A lucrat despre întregul domeniu ecuațiilor neliniare cu derivate parțiale
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]
-
și teoretician român. A urmat liceul la Arad, până în 1951, apoi Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, absolvită în 1954, și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de este-tică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost rector între 1970 și 1976. A debutat în ziarul „Flacăra roșie” din Arad în 1951. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
lui Iuri Manin, susținându-se teza de doctorat în anul 1978. Nu a putut obține un loc de muncă la universitatea sa urmată, în temeiul originii sale iudaice și în absența unor "propiska" (viză de reședință) în Moscova. A devenit profesor la Universitatea de Stat din Ufa. În 1981 a mers să locuiască înapoi la părinți și a lucrat la Institutul „B. Verkin” de fizică de temperatură joasă din cadrul Academiei de Științe din Harkiv. În anul 1992 a fost ales ca
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
și a lucrat la Institutul „B. Verkin” de fizică de temperatură joasă din cadrul Academiei de Științe din Harkiv. În anul 1992 a fost ales ca membru Academiei de Științe a Ucrainei. În 1998 a emigrat în Statele Unite și a devenit profesor universitar la Universitatea din Chicago, poziție pe care o ocupă în prezent. În 2008 a dobândit cetățenia americană. Împreună cu Alexander Beilinson, organizează Seminarul Langlands. Lucrările sale acoperă de la teoria numerelor și geometrie algebrică până la multe probleme matematice legate de fizica
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
(n. 21 aprilie 1921, Trento - d. 16 iulie 1991, Rimini) a fost un inginer, profesor de inginerie mecanică, micolog și scriitor științific italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Cetto. Fiul licențiatului în literatura și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
1921, Trento - d. 16 iulie 1991, Rimini) a fost un inginer, profesor de inginerie mecanică, micolog și scriitor științific italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Cetto. Fiul licențiatului în literatura și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico - d. 31 decembre 1963, Trento), s-a interesat deja că băiat pentru natură, în special pentru micologie. Dar după absolvirea liceului din Trento a început și terminat studiul cu
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
1963, Trento), s-a interesat deja că băiat pentru natură, în special pentru micologie. Dar după absolvirea liceului din Trento a început și terminat studiul cu diplomă în inginerie mecanică industrială la Universitatea din Padova. După acea a început ca profesor de tehnologie mecanică și de laborator tehnologic la "Institutul de Tehnica Industrială (ÎȚI) M. Buonarroti" din Trento (1946-1956). După un scurt intermezzo de un an la "Institutul Național de lemn" din Florența, el s-a reîntors la institutul Buonarotti, fiind
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
este un lutier italian, constructor de chitare solo și baș, realizator de amplificatoare de concert, expert Beatles și profesor de construcții de chitare. Muzician la începutul carierei sale, Frudua a apărut în mai multe emisiuni în diferite programe pe unele canale majore italiene. Apoi a urmat "Școală internațională de lutieri din Cremona," cunoscută în Italia, mai ales, sub acronomiul
Galeazzo Frudua () [Corola-website/Science/335162_a_336491]
-
pe care l-a absolvit în 1922. Între 1926-1927 a studiat la Berlin cu Ernst Honigberger, Erich Wolfsfeld, Eugen Spiro și Bató József. Revenit în România, din 1927 a continuat studiile la Școala de Arte Frumoase din București, având ca profesori pe Gabriel Popescu, Costin Petrescu și Camil Ressu, absolvind în 1930. În anii de studii și până în 1930, pictura sa a fost influențată de impresionism și postimpresionism. Între anii 1930-1932 a activat la București, expunând regulat în cadrul Saloanelor Oficiale, iar
Karl Hübner () [Corola-website/Science/335200_a_336529]
-
care îl va absolvi în 1875, fiind clasat primul la examenul de bacalaureat. Take Ionescu nu a rămas cu amintiri foarte plăcute din anii de școală. Atmosfera claselor supraîncărcate, disciplinele obligatorii impuse de programe, pedantismul și didacticismul exagerat al unor profesori mediocri i-au rămas întipărite în memorie. Mai târziu, pe când era ministru al instrucțiunii publice și cultelor, obișnuia să spună: Ghiță Ioan, care vroia să asigure copiilor săi un viitor strălucit, i-a trimis pe cei trei copii mai mari
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
(n. 25 mai 1913 - d. 2011 București, România), a fost militar de carieră în Armată Română, profesor, scriitor, si poet român . Avansat sublocotenent în anul 1938, locotenent în 1940, căpitan în 1945, maior în 1951, locotenent colonel în 1956, colonel 1961, general de brigdă 1995 și general maior 1999 În timpul carierei sale a fost și profesor universitar
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Română, profesor, scriitor, si poet român . Avansat sublocotenent în anul 1938, locotenent în 1940, căpitan în 1945, maior în 1951, locotenent colonel în 1956, colonel 1961, general de brigdă 1995 și general maior 1999 În timpul carierei sale a fost și profesor universitar la Academiei Militare, matematician și scriitor, membru al „Uniunii Scriitorilor din România” și al „Asociației Oamenilor de Știință din România”. În anul 1976 a fondat Cenaclul Literar „Vasile Cârlova” al Veteranilor de Război, urmând ca acesta să fie deschis
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Căpitan, lucrează în M.Ap.N. la Direcția Înzestrarea Aeronautică care făcea parte din Subsecretariatul de Stat pentru Aviație. Devine Maior la Comandamentul Artileriei Antiaeriene a Teritoriului în anul 1951. Din 1956 este Lt. Colonel Conferențiar la Academia Militară, disciplina Tragerile Artileriei, Profesor al Academia Militare. Se consacră tot mai mult matematicii din această perioadă, incepand să editeze primele lucrări bine primite în țară și străinătate: „Retrospectivă Matematică”, 2 volume, „Matematici aplicate”, „Matematică de vacanță”, „Probleme antrenante”, „Caleidoscop matematic”, etc. După exemplul profesorului
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]