117,390 matches
-
Berea de ghimbir (cunoscută și ca Gingerbeer) este o băutură tradițională carbogazoasă îndulcită natural fără alcool. Acesta este produs prin fermentarea naturala de ghimbir preparate cu condimente, drojdie și zahăr. Originile sale datează din comerțul colonial cu condimente, cu Orientul și cu producătorii de zahăr din insulele Caraibe. Acesta a fost popular în Marea Britanie și coloniile sale din secolul al 18-lea. Alte mirodenii s-au adăugat în mod diferit și
Bere de ghimbir () [Corola-website/Science/337107_a_338436]
-
(în , "Aleksandr Vladimirovitch Kojevnikov"; ) a fost un filozof francez de origine rusă care a reînnoit studiul lui Hegel în Franța. Hegel a fost introdus în Franța de eforturile depuse de Victor Cousin în secolul XIX, dar mulțumită cursurilor oferite de Kojève între 1933 și 1939 la École pratique des hautes études
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
o formă de necrofagie rituală. Popor de călăreți războinici, popor creator al cavaleriei grele, au ca arme arcul, sabia scurtă și toporul cu două tăișuri sau Labrys. Și călărețul și calul erau complet înzăuate (cu zale) și se află la originea catafractelor. În termeni de resurse minerale, domeniul lor era bogat în aur și în cupru, pe care le foloseau pentru ornamente, dar sărac în argint și în fier. Nomazi, masageții practicau o agricultură destul de frustă, pentru lapte și lână, dar
Masageții () [Corola-website/Science/337097_a_338426]
-
(numele monahal al lui Dumitru) (n. c.1740, Stoenești-Vâlcea, sau, după alte surse, 1759, probabil la Pietrari-Vâlcea - d. 1820, Craiova) a fost un călugăr, caligraf și cronicar din Țara Românească. S-a născut într-o familie de origine modestă pe la 1740 în satul vâlcean Stoenești sau, după alte surse, în 1759 în satul vâlcean Pietrari. Părinții săi se numeau Alexie și Aspazia; mama sa se va călugări ulterior sub numele Anastasia. A purtat probabil numele de mirean Dumitru
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
Lugoj, Caransebeș și Timișoara, menționând că a văzut cetatea Petrovaradin, orașul Šabac și palatul lui Matei Corvin din Buda. S-a întors la Râmnic înaintea păcii de la Șiștov (1791), dar a fost înlăturat după 1792 de noul episcop Nectarie, de origine greacă, semnând din 1795 ca biv-eclesiarh. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în mănăstirile din Oltenia, unde a alcătuit condici și a studiat colecțiile de documente. A viețuit la mănăstirea Gănescu din Craiova, apoi la mănăstirea Bistrița
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
(nume complet, Marina-Anca Petreanu, uș. Gheorghe; n. 21 septembrie 1968) este o scriitoare franceză de origine română. Emigrata din România încă din copilărie, ea a scăpat ca prin urechile acului de timpurile regimului comunist în 1983, dar i-au trebuit 30 de ani ca să dezvăluie în prima ei carte „Când Omida devine fluture sau dictatură română
Marina Anca () [Corola-website/Science/337139_a_338468]
-
contribuit la elaborarea mai multor lucrări importante precum "Dicționarul scriitorilor români" (I-IV, 1995-2001, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), "Dicționarul esențial al scriitorilor români" (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, 2000), "Dicționarul cronologic al românului românesc de la origini până la 1989" (Editură Academiei Române, București, 2004), "Dicționarul general al literaturii române" (vol. I-VII, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004-2009), "Dicționarul cronologic al românului tradus" (Editură Academiei Române, București, 2005), "Dicționarul cronologic al românului românesc - 1990-2000" (Editură Academiei Române, București, 2011) ș.a. Activitatea
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
o avea de la Mihail Dragomirescu, care și el o preluase, ca pe un mesaj sacerdotal, și chiar printr-un fel de ritual de inițiere, de la Titu Maiorescu, pe la începutul secolului XX. Credem că autorului monumentalei „Istorii a literaturii române de la origini până în prezent” i-ar fi plăcut modul gordianic prin care Goci rezolvă unele, aparent insurmontabile, probleme ale analizei și sintezei. Ca și imaginația sa critică. El s-a născut cu „harul”, noi îi transmitem „darul”. (recomandare pentru ocuparea postului de
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
și director (1978-2007) al Secției de Istorie Literară. A coordonat în această calitate redactarea unor importante lucrări științifice precum "Sociologia romanului românesc" (finalizată cu lucrarea "De la N. Filimon la G. Călinescu", Ed. Minerva, 1982), "Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini pănă în 1989" (Ed. Academiei, 2004, Premiul Uniunii Scriitorilor) și "Dicționarul romanului tradus în România" (Ed. Academiei, 2005, Premiul Filialei din Cluj al Uniunii Scriitorilor) și a colaborat la elaborarea celor șapte volume ale "Dicționarului general al literaturii române" (2004-2008
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
personale generate de frică și egoism. În continuare, dr. Buchman credea că soluția pentru a face față fricii și egoismului individual era ca fiecare să-și supună propria viața în fața Planului lui Dumnezeu. Buchman era un misionar luteran american de origine elvețiană, care s-a convertit în 1908 într-o capelă din Keswick, Anglia, unde a asistat la o predică decisivă ținută de Jessie Penn-Lewis în cursul Convenției Keswick din 1908. Ca urmare a acestei experiențe, el ar fi fondat în
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
de cinema, a amplificat acest fenomen de cult și de interes colectiv pentru imagine. Acest fenomen de mare amploare care ajunge la mase, adică în care fiecare persoană poate avea acces la informații prin diferite mass-media, este, prin urmare, la originea a ceea ce numim astăzi cultură de masă. Mass-media au avut succes datorită faptelor "omnibus" adică sunt de interes pentru toată lumea într-un mod care nu atinge nimic important, să concentreze oamenii în jurul acelorași reprezentări a ceea ce este realitatea. În 1920
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
în care populația de la orașe și sate este invitată și astfel, s-au putut asocia progresul industrial și progresul social. Dacă vorbim de cultura populară, este pentru că uneltele folosite sunt utilizabile de către toți, fără deosebire de clasă socială sau de origine geografică. Într-adevăr, cultura de masă se poate face la nivelul unei țări sau al unui continent și apoi, odată cu apariția globalizării idei se răspândesc și devin omogene. Moliere, Goethe sau Shakespeare (care sunt fiecare simboluri literare naționale) nu permit
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
consumul de masă. Luând exemplul unei formații muzicale, o casă de discuri care ar vrea să creeze una de una singură ar trebui să aplice caracteristicile conform definiției lui Hamilton : Această producție culturală permite astfel vizarea multor adolescenți de toate originile sociale. Sistemul procedează astfel la regizarea generalizată a dorințelor prin intermediul obiectelor " culte ", regizare bazată pe consumul rapid al semnelor și pe schimbarea frecventă a modei. Politologul Benjamin Barber observă aici nașterea unui culturale mondiale, condusă de corporații globale, și preluată
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
influențat campaniile lui Martin Luther King Jr. și ale lui James Bevel în timpul Mișcării pentru Drepturile Cetățenești în Statele Unite ale Americii (1954-1968), și multe alte mișcări similare pentru justiție socială. Persoana care practică Satyagraha este un satyagrahi. Termenul își are originea într-o competiție lansată în ziarul "Indian Opinion" din Africa de Sud, în 1906. Maganlal Gandhi, nepotul unui unchi al lui Gandhi a venit cu cuvântul "Sadagraha" și a câștigat premiul. Ulterior, pentru a-l face mai clar, Gandhi l-a schimbat
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
din occidentul musulman sau, mai simplu, "stalactite". În fapt, sunt mici nișe asociate geometric și formând o compoziție tridimensională. Ele sunt frecvente la cupole și la porțiunile de tranziție, dar și pe unele capiteluri, arcade etc. Acest element are o origine obscură : se crede frecvent că s-ar fi născut în Iranul oriental prin secolul X, dar circulă și alte ipoteze (Egipt, occident, Bagdad...). Oricum, este larg răspândit în întreaga lume islamică, și magnificele bolți cu muqarnas ale Alhambrei din Granada
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
ca o waqf (ca o fundație pioasă). Conceptul de madrasa s-a născut în Iran, în secolul XI, datorită celebrului vizir Nizam al-Mulk, deși nu se cunoaște în prezent niciuna din ale sale " nizamiyya ". Cu toate acestea, vom găsi această origine iraniană în unitate arhitecturală care caracterizează madrasele: planul cruciform, cu patru iwans, pare a fi o amprentă. În afară de Iran, există "madrase" în Anatolia sub selgiucizi și apoi sub otomani, în Siria și în Egipt sub Ayyubizi și Mameluci, iar în
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
învăluite în precepte religioase. Gândirea politică antică egipteană rezultă din diverse tipuri de texte: Astfel procesele istorice erau nu numai o înfăptuire a voinței zeilor (orice abatere fiind pedepsită de divinitate), ci și acte împotriva sau pentru stăpânirea faraonului. Ideea originii divine a regulilor social-politice este prezentă în mai multe scrieri ca: "Povețele lui Ptah-hotep" (c. 2.800 î.Hr.), "Instrucțiunile lui Athoi către fiul său" (c. mileniul II î.Hr.), "Vocea lui Ipuver" (c. 1750 î.Hr.), "Convorbirea dintre un dezamăgit și sufletul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a fost mai mult filozofico-teoretică, la romani se caracterizează în primul rând prin pragmatism. În lucrarea "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor"), în care a dezvoltat teoria atomistă a lui Epicur, Lucrețiu expune considerente privind teoria evoluției sociale, istoria lumii, originea vorbirii. A încercat să prognozeze unele aspecte ale viitorului omenirii și contradicțiile cu care se confruntă aceasta, motiv pentru care poate fi considerat unul dintre primii viitorologi antici. În scrierile sale ("De republica", "De legibus" și "De officiis"), Cicero ierarhizează
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
etc. Prin lucrările sale ("Confesiunile", "Despre trinitate", "Despre împărăția cerească" ș.a.), Augustin a marcat în mod definitiv gândirea creștină europeană. Concepția sa despre lume are un caracter fideist. Astfel, statul nu ar fi o necesitate naturală, apariția sa având la origine păcatul comis de Adam și Eva. Fiind un rău necesar, statul trebuie să fie supus Bisericii, finalitatea sa fiind restabilirea "împărăției lui Dumnezeu". La Augustin teologia politică face distincția celor două cetăți: "cetatea terestră" și "cetatea cerească". Autoritatea consta din
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ferm convins în organizarea vieții sociale pe fundamentul trainic al cunoștințelor științifice și înlăturarea de la putere a reprezentanților preoțimii. Idealurile lui sociale se bazau pe "Republica" lui Platon privind modelul statului ideal. Ibn Khaldun, în lucrarea "Prolegomena", încearcă să stabilească originile și cauzele evenimentelor politice. Susține că fenomenele vieții sociale sunt supuse unor legi naturale. O trăsătură fundamentală a omului ar fi nevoia de autoritate, de a fi limitat de o putere superioară, în absența căreia ar domni dezordinea și anarhia
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
reabilitată concepția antică după care libertatea nu este decît supunerea față de legi. Conform lui Rousseau, apariția societății și a statului a fost determinată de caracterul social al omului, a tendinței acestuia către o viață mai bună. În lucrarea "Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni", realizează o sistematizare teoretică a etapelor trecerii la "societatea civilă" (societate bazată pe proprietatea privată). În "Discurs asupra inegalității" subliniază rolul proprietății private în apariția inegalității, care la rându-i reduce libertatea și ajunge la
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
justiție, concept expus în "Despre principiul unic al universului juridic" și în "Principiile unei științe noi despre natura comună a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își exprima dorința ca legile să-și găsească originea în rațiune, scopul prim al legilor fiind de a asigura "cea mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din acea perioadă. Susținător al egalității sociale, demasca privilegiile acordate nobilimii și clerului. În lucrarea "Despre infracțiuni
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune, ale poeziei parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau Rimbaud au profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent face trimitere la muntele Parnas, casa Muzelor în mitologia greacă, parnasionii cultivând cu precădere imagini mitologice. Adepții acestui crez artistic erau o grupare de poeți care scriau pentru revista "Parnasul Contemporan", Le Parnasse Contemporaine. Publicată în perioada
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
si a lui Altagracia Julia Molina Chevalier, cunoscută mai târziu că "Mama Julia", fiica lui Pedro Molina Pena, un țăran din republică dominicana, si a profesoarei Luisa Erciná Chevalier, ai căror părinți, desi nativii din Haiti au fost predominant de origine franceză: tatăl său, Justin Alexis Victor Turenne Carrié Blaise, era alb, iar mama lui, Marty Juliette 'Diyetta' Chevallier Moreau, mulatru. Cu toate acestea, Trujilloși-a renegat întotdeauna originea haitiana a mamei. În 1907, la vârsta de 16 ani, Trujillo a primit
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
Erciná Chevalier, ai căror părinți, desi nativii din Haiti au fost predominant de origine franceză: tatăl său, Justin Alexis Victor Turenne Carrié Blaise, era alb, iar mama lui, Marty Juliette 'Diyetta' Chevallier Moreau, mulatru. Cu toate acestea, Trujilloși-a renegat întotdeauna originea haitiana a mamei. În 1907, la vârsta de 16 ani, Trujillo a primit un loc de muncă că telegrafist timp de 3 ani. Mai tarziu, el s-a dedicat, alături de fratele său "Petán" "cuatrerismului", falșificării de cecuri și furtului poștal
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]