119,186 matches
-
titlul de Prințesă a Sudeiei și Norvegiei și Ducesă de Dalarna. În Suedia numele ei s-a transformat în "Teresia". A fost descrisă ca fiind mică și fragilă. Teresia și August nu erau îndrăgostiți dar erau prieteni buni și au trăit în armonie. Nu au avut copii. Teresia a avut probleme mentale și uneori se prăbușea. A fost prietenă cu cumnata ei, Eugenie, și a vizitat-o la Gotland în timpul verilor. Era interesată de muzică și adesea ocupa locul regal la
Therese de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/332837_a_334166]
-
le ("Bradypodidae") este o familie care cuprinde leneșii, mamifere arboricole, nocturne, filofage, cu mișcări extraordinar de încete și care obișnuiesc să stea agățate de crengi cu spatele în jos. Trăiesc în America Centrală și America de Sud Lungime capului + trunchiului 40-77 cm; coada 4,7-9 cm; greutate 2.3-5.5 kg. Au corpul acoperit cu păr foarte des și lung. Capul lor este scurt și rotund, botul scurt, gâtul se poate răsuci până la
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
să doarmă, părul lung, des, gros și tare al bradipodidelor are o înclinare ventrodorsală diferită decât la majoritatea mamiferelor. Părul de pe picioare este îndreptat spre trunchi, iar părul de pe trunchi este îndreptat spre spate, permițând astfel scurgerea apei (regiunea unde trăiesc aceștia este foarte abundentă în ploi). Între peri se dezvoltă o mulțime de alge verzi care acoperă corpul animalului și-l ascund perfect printre crengile verzi unde stă adăpostit. Dinții bradipodidelor sunt reprezentați numai prin 5 măsele simple pe falca
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
înainte de naștere. Stomacul este format din mai multe camere, dintre care cele anterioare sunt căptușite cu un epiteliu stratificat și cornificat. Mamelele au o poziție pectorală. Emisferele cerebrale a bradipodidelor sunt mici, cu circumvoluții puține și inteligența lor este redusă. Trăiesc izolate, dar pot comunica între ei prin țipete speciale, ascuțite; în același timp emit și niște ultrasunete care nu sunt percepute de urechea omului. le stau în poziție normală, agățate cu membrele de crengi și cu spatele în jos, pentru
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
când a crescut, așa cum era pe atunci obiceiul. Dat fiind că de mic a manifestat o profundă aplecare spre viața religioasă, părinții săi l-au lăsat să intre în slujba bisericii încă de la 11 ani. Din fragedă tinerețe, Picu a trăit o severă viață de călugăr, îndeplinind pravila vieții monahale cu strictețe și schimbându-și numele în acela de Procopie. Prima sa operă cunoscută provine din 1837 (de la vârsta de 19 ani). Între 1829 - 1872 a servit mai întâi ca ajutor
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
a vizita câteva mănăstiri din Vâlcea sau pentru a primi la schitul din Cheia, Vâlcea tunderea oficială întru monahism în anul 1862 (1849 după altă sursă). Odată călugărit la mănăstire, călugărul Procopie s-a reîntors în sat pentru a-și trăi acolo noua viață de monah și pentru a o continua pe cea de misionar. Țărăn la origine, a fost în contact cu pătura socială inferioară și cu cele două instituții educative tipice ale acesteia, anume biserica (respectiv mănăstirea) și școala
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
românesc popular, echilibrat, simplu și natural și impresionează datorită fineții artistice și tehnicii speciale, ambele susținute buna cunoaștere a compoziției picturii religioase și a iconografiei ortodoxe. În peisajele sale se găsesc cu predilecție motive aflate în natura în cadrul căreia a trăit (dealuri, coline, câmpii, arbori, etc.). Aceste peisaje ale sale sunt animate de un întreg regn animalier. Canoanele picturii bizantine se umanizează în cromatica și liniile miniaturilor sale policrome, unde se impun o gamă a semitonurilor în care albastrul abia perceptibil
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
fețelor, precum și printr-un aer de familie al persoanelor înfățișate care îți lasă impresia unor vechi și scumpi cunoscuți. Călugărul Procopie a ales deseori în scenele sale ca personajele reprezentate să fie asemănătoare cu păstori din zona în care a trăit, îmbrăcate în straie populare sau având pe cap căciuli specifice Mărginimii Sibiului. Picu a trăit pentru biserică și pentru idealurile ei, închinându-și viața slujirii Domnului prin cântare, alcătuire de versuri, pictarea de scene sfinte, citire de texte religioase și
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
vechi și scumpi cunoscuți. Călugărul Procopie a ales deseori în scenele sale ca personajele reprezentate să fie asemănătoare cu păstori din zona în care a trăit, îmbrăcate în straie populare sau având pe cap căciuli specifice Mărginimii Sibiului. Picu a trăit pentru biserică și pentru idealurile ei, închinându-și viața slujirii Domnului prin cântare, alcătuire de versuri, pictarea de scene sfinte, citire de texte religioase și de factură teologică, precum și prin operele de dragoste față de semenii săi. Exemplarul Bibliei de la Petersburg
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
de după Paști). În fiecare an de Florii se cântă "Viersul Floriilor" (13 strofe pline de învățăminte pentru fiecare om, care descriu intrarea Domnului în Ierusalim și redau într-o manieră personală sentimentele pe care fiecare om ar trebui să le trăiască în fața unei astfel de mari sărbători). În ultimii ani a fost readus în atenția publicului prin două expoziții organizate sub titlul de "„Picu Pătruț, ultimul mare miniaturist al Europei”" la Muzeul Național al Țăranului Român din București în anul 2012
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
(1591-1661) a fost o călugăriță catolică italiană, mistică și lesbiană, care ar fi trăit în perioada Contrareformei în Italia. Ea este considerată un personaj important în istoria spiritualității feminine și a lesbianismului. Sursa principală asupra vieții călugăriței este opera lui Judith C. Brown "Immodest Acts" (1986). Dramaturga și regizoarea canadiană Rosemary Rowe a scris
Benedetta Carlini () [Corola-website/Science/332891_a_334220]
-
noiembrie 2012, folosind limbajul de programare Haxe și frameworkul NME, ambele open-source. Planificat inițial ca un proiect pe șase luni, conceptul a devenit unul mai mare decât s-a așteptat Pope, terminând jocul în aproximativ nouă luni. Fiind american și trăind în Japonia, Pope s-a confruntat cu imigrația în călătoriile sale internaționale, și și-a materializat experiențele pe care le descrie ca fiind „tensionate” într-un joc. "Papers, Please" a fost trimis la Steam Greenlight pe 11 aprilie 2013 și
Papers, Please () [Corola-website/Science/332885_a_334214]
-
încă din copilărie. American Eskimo este o rasă destul de sănătoasă, deși trebuie acordată o atenție mai mare ochilor și glandelor lacrimale. Blana sa fină și dublă trebuie menținută curată și fără purici, care pot cauza dermatite. Rasa American Eskimo poate trăi foarte bine într-un apartament, dacă beneficiază de suficient exercițiu fizic. Fiind un câine foarte activ, este suficientă și o curte mică pentru a fi fericit. Blana sa albă este ușor de îngrijit. Aceasta trebuie periată cu o perie aspră
American Eskimo () [Corola-website/Science/332884_a_334213]
-
ca nu cumva seria să devină „mainstream” și a fost surprins de succesul ei. El a remarcat de asemenea că oamenii „ori urăsc seria, ori o iubesc”. s-a născut în Toronto, Canada și a crescut în Winnipeg. După ce a trăit o vreme în Marea Britanie alături de soția și fiul său, a revenit în Winnipeg. Erikson are pregătire în antropologie și arheologie și a absolvit Iowa Writers' Workshop. Pentru teza de la Iowa Writers' Workshop, Erikson a scris un ciclu de povestiri intitulat
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
A fost beatificat la Madrid la 27 septembrie 2014. A fost al treilea dintre cei opt copii al unei familii creștine. În 1935 a intrat în Opus Dei, fondat de Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer la 2 octombrie 1928. A trăit cu desăvârșită fidelitate chemarea sa la Opus Dei, sfințindu-și activitatea profesională și împlinirea îndatoririlor zilnice. A desfășurat o intensă lucrare apostolică cu colegii de studiu și de serviciu. Foarte curând a devenit cel mai statornic sprijin al Sfântului Josemaría
Alvaro del Portillo () [Corola-website/Science/332911_a_334240]
-
plasat în grija iezuiților dar i s-a permis să-și păstreze fiica. În 1577 ea a primit vestea morții soțului ei. Karin a fost tratată cu bunătate și a primit domeniul regal Liuksiala Manor în Kangasala, Finlanda, unde a trăit restul vieții ei.
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
unui autor unic numit Souidas. Agnolo Poliziano, erudit florentin de la sfârșitul secolului al XV-lea, considera că acest nume nu era decât presupus. În sprijinul opiniei lui Poliziano vin faptele că nimeni nu avansează să spună în ce țară a trăit Suidas, nici în ce epocă, și că mai multe stiluri sunt prezente în lucrare. Dacă totuși Souidas a existat cu adevărat, se consideră că era un lexicograf grec de la sfârșitul secolului al IX-lea. Acest erudit ar fi redactat o
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
di Capua") (10 noiembrie 1811 - 22 aprilie 1862) a fost al doilea fiu al regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Isabela a Spaniei. S-a căsătorit morganatic în 1836 și a trăit în exil. Carol s-a născut la Palermo, ca al doilea fiu al regelui Francisc I al Celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții și verișoară primară, Maria Isabella a Spaniei. Bunicii paterni au fost regele Ferdinand
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
Sfidând voința fratelui său, la 5 aprilie 1836, Carol s-a căsătorit morganatic cu Penelope Smyth. Cuplul a avut doi copii: Ferdinand al II-lea nu l-a iertat niciodată pe fratele fugar. Prințul de Capua a fost obligat să trăiască pentru restul vieții în exil. El a rămas loial soției sale; toate moșiile sale au fost confiscate cu excepția comitatului Mascali din Sicilia pe care l-a moștenit de la tatăl său. Cum Mascali nu a mers eficient îi oferea un venit
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
a rămas loial soției sale; toate moșiile sale au fost confiscate cu excepția comitatului Mascali din Sicilia pe care l-a moștenit de la tatăl său. Cum Mascali nu a mers eficient îi oferea un venit mic iar Prințul a trebuit să trăiască modest. Ani de zile Prințul a încercat să obțină iertarea de la fratele său și să i se permită întoarcerea în Neapole, dar fără nici un rezultat. S-a stabilit la Londra unde soția și rudele ei au început să acumuleze datorii
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
va mări venitul. Ferdinand al II-lea îi lăsase moștenire o sumă mică de bani și noul rege Francisc al II-lea, nepotul său, a ordonat restaurarea tuturor veniturilor și bunurilor sale. Cu toate acestea, Prințul de Capua, care a trăit mutându-se între Geneva, Spa și Aix les Bains cu soția sa morganatică și cei doi copii adolescenți nu a văzut nimic din toate astea. În anul următor Bourbonii au fost detronați. Odată cu invazia piemonteză totul a fost confiscat de către
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
o eroină și învață semnificația curajului adevărat. "Neînfricata" / "Brave" este o poveste animată spusă cu haz și cu un accent scoțian fermecător, care va fascina spectatorii de toate vârstele și îi va purta pe frumoasele meleaguri ale Scoției, unde vor trăi, alături de încăpățânata, războinică și rebela prințesă Merida, o aventură de neuitat. Pentru promovarea filmului și datorită participării Paulei Seling în acest proiect cinematografic, știrea a fost promovată la scală largă, fiind prezentată la Prima TV în cadrul emisiunii Focus Monden, pe
Neînfricată (film) () [Corola-website/Science/332929_a_334258]
-
Ea a fost un fanatic religios conservator, care nu avea nimic în comun cu el. Au reușit să aibă un singur copil, Isabella, care a murit la mai puțin de un an după nașterea sa în 1838. De atunci au trăit separat. Ea s-a retras să trăiască o viață religioasă aproape în izolare, la palatul ei de la Chiaia. Contele de Siracuza a trăit în străinătate între 1846 și 1850. În ciuda tendințelor sale opuse politic, el era fratele preferat al regelui
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
care nu avea nimic în comun cu el. Au reușit să aibă un singur copil, Isabella, care a murit la mai puțin de un an după nașterea sa în 1838. De atunci au trăit separat. Ea s-a retras să trăiască o viață religioasă aproape în izolare, la palatul ei de la Chiaia. Contele de Siracuza a trăit în străinătate între 1846 și 1850. În ciuda tendințelor sale opuse politic, el era fratele preferat al regelui Ferdinand al II-lea. Când el a
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
care a murit la mai puțin de un an după nașterea sa în 1838. De atunci au trăit separat. Ea s-a retras să trăiască o viață religioasă aproape în izolare, la palatul ei de la Chiaia. Contele de Siracuza a trăit în străinătate între 1846 și 1850. În ciuda tendințelor sale opuse politic, el era fratele preferat al regelui Ferdinand al II-lea. Când el a suferit un accident vascular cerebral în 1854, regele a fost afectat profund. Contele s-a recuperat
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]