119,707 matches
-
mare succes în Marea Britanie, inclusiv "Leș cloches de Corneville" (1878), a cărei durată de reprezentare la Londra a depășit durată oricărei piese de teatru muzical reprezentată până la acel moment, și "Rip Van Winkle" (1882), care a câștigat o faima internațională. Fiul unui cântăreț, Planquette s-a născut în Paris și a studiat la Conservatorul din Paris. El nu și-a terminat studiile din lipsa resurselor financiare și a lucrat ca pianist de cafenea, compozitor și cântăreț (era tenor). Câteva romanțe pe
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
Kurdistanului irakian, care în acea vreme făcea parte din Provincia Mosul din Imperiul Otoman. Familia sa este una din cele mai mari din regiune și aparține ordinului religios sufit Naqshabandi. Mustafa era nepot al șeicului Said Barzani și al cincilea fiu al șeicului Muhammad Barzani, care a murit la scurt timp după nașterea sa. Mustafa a fost crescut de fratele său, șeicul Abd as Salaam, iar după arestarea acestuia de către turci în anul 1914, de către alt frate, Ahmed Barzani (1896-1969), care
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
autonomiei, care recunoștea și statutul limbii kurde ca a două limbă oficială a Irakului, dar nu includea în autonomia kurdă Kirkuk, Khanaqin și alte orașe cu numeroasă populație kurdă și punea Kurdistanul sub deplin control al armatei irakiene. Unul din fiii lui Barzani, Ubaydallah a abandonat in acei ani PDK preferând să coopereze cu regimul Saddam de la Bagdad. În martie 1974, Barzani, nemulțumit, a ridicat din nou steagul revoltei, cu sprijinul, mai ales financiar, dar uneori și al artileriei Iranului. Luptele
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
în 1975 după semnarea acordului de la Alger, disputele intestine din partid au dus la sciziunea Partidului Democrat Kurd prin separarea Uniunii Patriotice a Kurdistanului de sub conducerea lui Jalal Talabani, a unei fracțiuni pro-irakiene sub conducerea lui Hashim Aqrawi și a fiului cel mare al lui Barzani, Ubaidullah Barzani, și a Partidului Revoluționar Kurd condus de Abd as-Sattar Sharif. În iulie 1975 la Teheran lui Barzani, care era un vechi fumător de tutun, i-a fost diagnosticat un cancer pulmonar.Din acest
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Iran. Din motive de sănătate, a trebuit să revină în S.U.A. în iunie 1976. Între timp Iranul a fost zguduit de revoluția islamică care l-a răsturnat pe șah. Barzani a murit la spitalul Georgetown din Washington în martie 1979. Fiii săi, Masud și Idris Barzani i-au succedat la conducerea Partidului Democrat Kurd. Rămășițele sale pământești au fost transferate la 5 martie la Oshnavie, la vest de Mehabad, în Iran. La 6 octombrie 1993 în plină perioadă de ostilități militare
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Kurd. Rămășițele sale pământești au fost transferate la 5 martie la Oshnavie, la vest de Mehabad, în Iran. La 6 octombrie 1993 în plină perioadă de ostilități militare, ele au fost mutate și reîngropate în satul sau natal, Barzan, alături de fiul său, Idris. Molla Mustafa Barzani a avut 10 copii: Sabir, Luqman, Ubeidullah (1927-1980s?), Idris, Masud, Sidad, Nihad, Dilshad, Sihad și Wecih. Moștenitorul său la conducerea Partidului Democrat Kurd este fiul său Masud Barzani (născut în 1946), care îndeplinește din anul
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
fost mutate și reîngropate în satul sau natal, Barzan, alături de fiul său, Idris. Molla Mustafa Barzani a avut 10 copii: Sabir, Luqman, Ubeidullah (1927-1980s?), Idris, Masud, Sidad, Nihad, Dilshad, Sihad și Wecih. Moștenitorul său la conducerea Partidului Democrat Kurd este fiul său Masud Barzani (născut în 1946), care îndeplinește din anul 2005 și funcția de președinte al Kurdistanului irakian autonom Din anul 2012 prim-ministrul Kurdistanului irakian autonom este Nêçîrvan Îdrîs Barzanî, nepotul său, de la fiul său Idris, care a mai
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
conducerea Partidului Democrat Kurd este fiul său Masud Barzani (născut în 1946), care îndeplinește din anul 2005 și funcția de președinte al Kurdistanului irakian autonom Din anul 2012 prim-ministrul Kurdistanului irakian autonom este Nêçîrvan Îdrîs Barzanî, nepotul său, de la fiul său Idris, care a mai îndeplinit această funcție în anii 2006-2009
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
proeminentul producător de discuri de muzică clasică, a mers atât de departe încât l-a numit pe Ruffo „un geniu”. Născut Ruffo Titta în Pisa (el a inversat prenumele și numele de familie în interpretările de pe scenă), Ruffo a fost fiul unui inginer. A studiat canto cu mai mulți profesori. În "Musical America" din 27 decembrie 1913, Ruffo a scris următoarele: „Având în vedere faptul că numeroși profesori de voce s-au străduit să-și revendice meritul de a-mi fi
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
acestor romane are loc în teritorii sălbatice și puțin cunoscute la acea vreme: vestul Americii, Mexic, Africa de Sud, Himalaya și Jamaica. Reid s-a născut în Ballyroney, un mic cătun de lângă Katesbridge, comitatul Down, în partea de nord a Irlandei, fiind fiul rev. Sr., care era un înalt cleric al Adunării Generale a Bisericii Prezbiteriene din Irlanda. Tatăl său dorea ca el să devină preot prezbiterian, astfel încât în septembrie 1834 el s-a înscris la Institutul Academic Regal din Belfast. Deși a
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
sfătuit și i-a adus o tandrețe pe care Balzac nu o cunoscuse în casa natală. Ea l-a împrumutat cu bani în mai multe rânduri, în special pentru a înființa o editură și apoi pentru a cumpăra o tipografie. Fiul ei, Alexandre Deberny, a salvat de la faliment o parte a tipografiei lui Balzac din care a făcut o afacere înfloritoare: imprimeria „Deberny et Peignot”, care avea să dureze până în 1970. La moartea doamnei de Berny, Balzac a scris bulversat: Ea
Laure de Berny () [Corola-website/Science/336536_a_337865]
-
Charles Félix Henri Rabou (6 septembrie 1803 - 1 februarie 1871) a fost un jurnalist și romancier francez din secolul al XIX-lea. Fiu al unui subintendent militar, el a studiat la colegiul Henric al IV-lea înainte de a urma cursurile de drept ale Universității din Dijon. Revenit la Paris, cu diplomă de licențiat în drept, el a renunțat la activitatea juridică în favoarea literaturii
Charles Rabou () [Corola-website/Science/336535_a_337864]
-
tratatul bilateral, cunoscut că Tratatul de la Alcañices, între Castilia și Portugalia, care a pus capăt ostilităților dintre cele două regate și care a stabilit granițele definitive. Tratatul a fost semnat de regina María de Molina că regenta a Castiliei în numele fiului ei minor Ferdinand al IV-lea, si regele Denis al Portugaliei. Pentru a reintroduce pacea, tratatul includea cauze de căsătorie între regele Ferdinand și Constance a Portugaliei și între Beatrice și fratele Constancei, Afonso. Beatrice a abandonat Castilia în același
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
Infantele Afonso, care la vremea aceea avea șase ani. Viitorul ei socru "moștenise de la bunicul său, Alfonso al X-lea al Castiliei, iubirea pentru literatură, poezia portugheză și arta trubadurilor" iar Beatrice a crescut în acest mediu rafinat. Doi dintre fiii nelegitimi ai regelui, ambii figuri importante în panoramă cuturală a regatului se aflau la curte: Pedro Afonso, conte de Barcelos, poet și trubadur, autor a "Crónica Geral de Espanha" și "Livro de Linhagens", si, Afonso Sanches de Albuquerque, fiul favorit
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
dintre fiii nelegitimi ai regelui, ambii figuri importante în panoramă cuturală a regatului se aflau la curte: Pedro Afonso, conte de Barcelos, poet și trubadur, autor a "Crónica Geral de Espanha" și "Livro de Linhagens", si, Afonso Sanches de Albuquerque, fiul favorit al regelui Denis și un celebru trubadur. Căsătoria a fost celebrata la Lisabona la 12 septembrie 1309. Înainte ca nuntă să aibă loc a fost nevoie de o dispensa papala deoarece Afonso era strănepot al regelui Alfonso al X
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
pace ambelor regate; cu toate eforturile sale s-au dovedit a fi zadarnice. Ea și-a trimis ambasadorii în 1338 la curtea regelui Alfonso al IV-lea de Aragon pentru a consolida alianța dintre cele două regate, alianța slăbită atunci când fiul său, viitorul rege Petru I a refuzat să se căsătorească cu Blanche, nepoata regelui aragonez din cauza doveditei ei "slăbiciuni mentală (...) și a incapacitîții de a se căsători". Regina Beatrice și arhiepiscopul de Braga au acționat că mediatori în această ceartă
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
de rabinul Hanokh Hacohen Levin, hasidimii Gur au reușit să-l convingă pe nepotul cel tânăr al lui Itzhak Meir, rabi Yehuda Arie Leib Alter, numit „Sfat Emet” (Sfas Emes) să consimtă să conducă comunitatea. Sub păstorirea sa și a fiului său mai mare, rabinul Avraham Mordehai Alter (1866-1948) zis „Imrei Emèt”, (în pronunțarea așkenazită „Imrei Èmes”) al treilea țadik din Gur, mișcarea a cunoscut o nouă perioadă de înflorire.În 1926 Avraham Mordehai Alter a înființat ieșiva „Sfat Emet” din
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
Gur până în zilele noastre. Ulterior a luat ființă o filială - Hidushei HaRIM - și la Tel Aviv . Majoritatea hasidimilor Gur sau Gerer, peste 100,000 au pierit în Holocaust (Shoah). În 1940 Avraham Mordehai Alter a izbutit să fugă împreună cu trei fii, Israel Alter, Simcha Bunim Alter și Pinchas Menachem Alter, în Palestina, unde ei au început să refacă mișcarea lor religioasă. Principalele centre din Israel ale hasidismului Gur se află în zilele noastre la Ierusalim, la Bnei Brak, precum și la Ashdod
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
Gheorghe Văleanu (n. 12 februarie 1864, Slatina - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A fost fiul lui Costică și Maria Văleanu (născută Niculescu). Generalul Gheorghe Văleanu a fost un ofițer din aram geniu, absolvind succesiv: Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București - 1884, Universitatea tehnică din Paris - 1888, Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu
Gheorghe Văleanu (general) () [Corola-website/Science/333443_a_334772]
-
fără copii.<br> Văduv la vârsta de 50 de ani, el s-a recăsătorit la 19 noiembrie 1860 cu verișoara sa Infanta Maria Cristina a Spaniei, care era cu 22 de ani mai tânără decât el. Împreună au avut cinci fii. Niciunul nu a primit titlul de infante al Spaniei însă au fost creați duci de vărul lor Alfonso al XII-lea:
Infantele Sebastian al Portugaliei și Spaniei () [Corola-website/Science/333459_a_334788]
-
Primăvara studențească” (Cluj) și al revistei „Amfiteatru” (București). Activitatea: După absolvirea facultății (în 1976, după ce cu un an înainte se căsătorise cu Petronela Pantiș, colegă la facultate și în redacția „Echinox”-ului, anul absolvirii fiind și cel al nașterii primului fiu, Rareș, cel de-al doilea, Vlad, născându-se în 1981, la Baia Mare) lucrează ca dascăl în Maramureș, la Cavnic, Baia Sprie și Baia Mare, continuă să scrie și să publice în publicațiile locale, dar și în revistele clujene, participă la ședințele
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
care conferă bogăție și noblețe. Pânza centrală a fost pictată de Tiepolo în 1744-1745. Alături de cele două figuri feminine care reprezintă "Virtutea" și "Noblețea" este un tânăr paj ținând un fald din vesta lor: aceasta este, probabil, un portret al fiului pictorului, Giuseppe Maria. În spatele lui se observă o altă figură, presupusă a fi un autoportret al artistului. Ignoranța, învinsă, cade trăgând cu ea un duh cu aripi, care ține un liliac, alegorie a viciului. Această reprezentare celebrativă, dragă stăpânilor casei
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
este una dintre cele mai vechi zone ale orașului. De fapt, se presupune că aceasta se află tocmai în apropierea zonei în care a avut loc în anul 810 bătălia navală între armata franca de sub comanda lui Pepin al Italiei, fiul lui Carol cel Mare și trupele tinerei Republici Venețiene. Cunoscând mai bine locurile și adâncimea fundului mării, venețienii au folosit bărci cu fund plat și fără margini, similare plutelor, atrăgând ambarcațiunile francilor în zonele cu pescaj mic și făcându-le
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
Salonul din 1838 a expus un portret al prințului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa ca pictor portretist a fost curând asigurată atunci când, în același an, el a pictat portretul Louisei Marie de Orleans, regina Belgiei, și al fiului ei, Ducele de Brabant.
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
un proiect al lui Tremignon cu lucrări sculpturale de Enrico Merengo. Fundalul pictural cu îngerii este opera pictorului venețian Michelangelo Morlaiter. Există, de asemenea, un paliu cu "Depunerea în mormânt", operă din 1636 a lui Niccolò Roccatagliata, în colaborare cu fiul său Sebastiano. Nava centrală adăpostește mormântul bancherului scoțian John Law, care a fondat Compania Indiilor de Vest pentru exploatarea văii fluviului Mississippi, si care s-a retras să trăiască în Veneția în ultimii ani ai vieții sale, după ce a suferit
Biserica Sfântul Moise din Veneția () [Corola-website/Science/333508_a_334837]