119,673 matches
-
Victorios) ca primul rege al Suediei. Autoritatea regelui a fost întărită prin introducerea creștinismului pe parcursul secolului al XI-lea și consolidată pe parcursul secolelor următoare. Regele era ales dintr-o dinastie nobilă, iar poporul era cel care avea dreptul să-l aleagă și să-l detroneze. În 1397, în urma Morții Negre și a unor lupte de putere interne, Regina Margareta I a Danemarcei a unit Suedia, Danemarca și Norvegia (care includea Finlanda și Islanda) prin cu aprobarea nobilimii suedeze. Tensiunile continue între
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
susțineau pe Cristian al II-lea, regele Danemarcei, însă acesta a fost înlăturat de pe tron de o revoltă condusă de nobilul Gustav Vasa (Gustav I al Suediei), al cărui tată fusese executat în timpul Masacrului de la Stockholm. Gustav Vasa a fost ales rege al Suediei de către Stare, reunită la Strängnäs pe data de 6 iunie 1523. Inspirându-se din învățăturile lui Martin Luther, Gustav I s-a folosit de Reforma protestantă cu scopul de a limita puterea Bisericii Romano-Catolice. În 1527, acesta
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
-lea. Pe 17 septembrie 1809, Suedia a fost obligată să cedeze Finlanda Rusiei. Regele Gustav al IV-lea si descendenții săi au fost destituiți printr-o lovitură de stat orchestrată de ofițerii nemulțumiți ai armatei. Unchiul fostului rege a fost ales rege aproape pe loc, devenind regele Carol al XIII-lea. Actul de Guvernare din 1809 a pus capăt absolutismului regal printr-o împărțire a puterii între Parlament (principală) și Rege (secundară). Regele era învestit cu putere executivă când acționa prin intermediul
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
o împărțire a puterii între Parlament (principală) și Rege (secundară). Regele era învestit cu putere executivă când acționa prin intermediul Consiliului de Stat. Casa de Bernadotte, actuala dinastie regală suedeză, a fost înființată în septembrie 1810 când Parlamentul (Riksdag) l-a ales pe Mareșalul francez și prințul de Pontecorvo Jean-Baptiste Bernadotte ca prinț moștenitor. Această numire a avut loc deoarece regele Carol al XIII-lea nu avea nici un moștenitor legitim, iar prințul moștenitor precedent, ales în ianuarie 1810, murise în mod surprinzător
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
septembrie 1810 când Parlamentul (Riksdag) l-a ales pe Mareșalul francez și prințul de Pontecorvo Jean-Baptiste Bernadotte ca prinț moștenitor. Această numire a avut loc deoarece regele Carol al XIII-lea nu avea nici un moștenitor legitim, iar prințul moștenitor precedent, ales în ianuarie 1810, murise în mod surprinzător din cauza unui accident vascular cerebral în timpul unui exercițiu militar. Deși monarhii din Casa de Bernadotte care l-au succedat pe Carol al XIV-lea Ioan în secolul al 19-lea au încercat să
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
înlocuit pe cel din 1809 ca parte a Constituției Suediei, transformând astfel Consiliul de Stat ("Statsrådet" în suedeză) în Guvern ("Regeringen" în suedeză), transferându-i în același timp și toată puterea executivă. Responsabilitatea nominării și destituirii primului ministru (care este ales de către Parlament din 1975) i-a fost transferată Purtătorului de cuvânt al Parlamentului, iar Primul Ministru îi numește și-i destituie pe ceilalți miniștri. Proiectele de lege care trec prin Parlament devin legi fără sancțiune regală: primul ministru sau oricare
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
fost utilizat titlul de Moștenitor al Norvegiei ("Arvinge till Norge"). După ce Norvegia a intrat într-o uniune personală cu Suedia ca urmare a războaielor napoleoniene, titlul monarhului includea Rege al Norvegiei. Odată cu încoronarea sa, Carol al XVI-lea Gustaf, a ales doar Rege al Suediei (Sveriges Konung) ca titlu. Această alegere se reflecta și în motto-ul său personal: "För Sverige, i tiden". Titlul uzual al moștenitorului este Prinț Moștenitor al Suediei ("Sveriges Kronprins") sau Prințesă Moștenitoare a Suediei ("Sveriges Kronprinsessa
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
prezent, Articolul 1 al Actului de Succesiune limitează numărul potențial al pretendenților la tron, astfel încât doar descendenții lui Carol al XVI-lea Gustaf pot moșteni tronul. În cazul în care Casa Regală se va stinge, Parlamentul nu are obligația să aleagă o nouă Casă Regală, așa cum era cazul până la reforma constituțională din anii 1970.
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
o bursă la școala de elită Eton College, unde l-a întâlnit pe viitorul prim-ministru David Cameron. În anul 1973 a fost admis cu o bursă la Balliol College, Universitatea Oxford, unde a studiat literatura clasică și a fost ales membru clubului de elită Bullingdon. Acolo a întâlnit-o pe aristocrata Allegra Mostyn-Owen, cu care s-a însurat în 1987, la vârsta de 23 de ani. După studiile a găsit un loc de muncă la societatea de consultanță L.E.K. Consulting
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
și tragedia de pe Hillsborough. A fost forțat de Michael Howard să merge în Liverpool să-si ceară scuze. Câteva luni mai târziu și-a pierdut funcția de ministru-fantomă după ce a mințit despre o aventură cu jurnalista Petronella Wyatt. A fost ales din nou în 2005, fiind numit ministrul-fantomă pentru învățământ superior de noul lider conservator, David Cameron. S-a îndepărtat din poziția de redactor șef al magazinului "The Spectator" curând după aceea. În mai 2008 a întrat în cursa electorală pentru
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
scrimă Antonio Di Ciolo, care l-a convins să se apuce de acest sport. La vârsta de șase ani, Alessandro a urmat exemplul lui Marco, împreună cu sora sa Simona. În paralel a jucat fotbal până la adolescența, când a trebuit să aleagă între cele două sporturi. În anul 1988 a cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial pentru juniori de la South Bend. În anul următor s-a legitimat la Centrul Sportiv Carabinieri și în anul 1990 s-a alăturat echipei naționale de
Alessandro Puccini () [Corola-website/Science/336495_a_337824]
-
legătura cu tatăl său a fost dificilă. După ce a ajuns în Palestina, care pe atunci se afla în ultimii ani ai regimului mandatar britanic și în care a luat ființă în mai 1948 statul evreiesc modern Israel. Pagis și-a ales numele propriu ebraic Dan. Niciodată nu a menționat care a fost numele său dinainte. A învățat în cadrul pedagogic numit Hevrat Noar (Societatea de tineret) din kibuțul Merhavia, unde l-a cunoscut pe poetul Tuvya Ruebner, originar din Slovacia, care i-
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
și Eurocup. În sezonul 2009/10, arena a fost gazda echipei de volei VC Franken. În plus, broșe ARENA este folosită ca loc pentru numeroase concerte și târguri, precum și pentru divertisment și evenimente corporatiste. În 2008, acesta a fost locul ales pentru cele două meciuri de box ale IBF World Championships și a meciului de tenis din Cupă Davis dintre Germania și Argentina. Universitatea din Bamberg folosește regulat arena pentru examenele de sfârșit de semestru, din cauza capacității sale mari. În 2013
Brose Arena () [Corola-website/Science/336499_a_337828]
-
căreia urma să aibă loc o evaluare a tuturor ofertelor. Franța a fost anunțată ca gazdă la 19 ianuarie 2016. Tragerea la sorți a avut loc la 26 ianuarie 2016, la sediul FIBA în Mies, Elveția. Următorii arbitri au fost aleși pentru a oficia la turneu. Cele patru câștigătoare din sferturi și locul cinci s-au calificat pentru Jocurile Olimpice 2016.
Turneul mondial de calificare FIBA 2016 - feminin () [Corola-website/Science/336514_a_337843]
-
Republica de la Mahabad, un stat kurd sub conducerea lui Kazi Muhammad.În acel an el a fost numit general în armata efemerei republici. În absența sa, la 16 august 1946 a luat ființă la Bagdad Partidul Democrat Kurd, Barzani fiind ales președintele acestuia. După retragerea armatei sovietice din Iran în primăvara anului 1946, conform acordurilor de la Ialta, în decembrie 1946 Republica Mahabad a fost reprimată de către forțele iraniene, iar președintele Kazi care a refuzat să fugă, a fost spânzurat în piața
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
rabinul Yaakov Arye Alter (născut în 1939). În anul 2015 numărul adepților hasidismului Gur în Israel era apreciat la 10 000-12 000 familii. După moartea țadikului din Koțk, Menachem Mendel Morgenstern, în anul 1859, marea majoritate a adepților săi au ales pe cumnatul și discipolul său cel mai apropiat, Itzhak Meir Alter, ca noul lor rabin (rebbe, în limba idiș).În acea vreme rabinul Itzhak Meir Alter sau Rothenberg (1799-1866) locuia la Varșovia, unde conducea principala casă de rugăciune (Shtibel) a
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
din 2015 au acceptat să îndeplinească funcția de ministru. În anul 1948 rabinul Itzhak Meir Levin, hasid Gur, fost deputat în consiliul primăriei Varșoviei și în parlamentul polonez, s-a numărat printre semnatarii declarației de independență a Israelului, a fost ales deputat în Knesset și în anii 1948-1952 a fost ministrul pentru asistența socială al Israelului în primele două cabinete Ben Gurion. În prezent, ministrul sănătății al Israelului este rabinul Yaakov Litzman, hasid Gur.În 1960-1961 rabinul Binyamin Mintz din partidul
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
pod de pontoane special construit și este încă un eveniment major în Veneția. Dorința de a crea un monument adecvat într-un loc care să permită accesul în procesiune facil din Piață Sân Marco i-a determinat pe senatori să aleagă acest loc din cele opt locații potențiale. Locația a fost parțial aleasă din cauza relației sale cu Sân Giorgio Maggiore, Sân Marco și Îl Redentore, cu care aceasta formează un arc. "Salute", emblemă a pietății orașului, se află în apropierea clădirii
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Veneția. Dorința de a crea un monument adecvat într-un loc care să permită accesul în procesiune facil din Piață Sân Marco i-a determinat pe senatori să aleagă acest loc din cele opt locații potențiale. Locația a fost parțial aleasă din cauza relației sale cu Sân Giorgio Maggiore, Sân Marco și Îl Redentore, cu care aceasta formează un arc. "Salute", emblemă a pietății orașului, se află în apropierea clădirii rustice a vămii sau Dogana da Măr, emblemă comerțului maritim, precum și în
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
apropiere de Bergamo de nobilul venețian Jerome Emiliani, au fost invitați pentru a administra biserică. A fost organizat un concurs pentru proiectarea clădirii. Din cele unsprezece proiecte (inclusiv cele ale lui Alessandro Varotari, Matteo Ignoli și Berteo Belli), au fost alese doar două pentru runda finală. Arhitectul Baldassare Longhena a fost selectat pentru a proiecta nouă biserică. Ea a fost sfințită în 1681, cu un an înainte de moartea lui Longhena. Totuși, construcția se va termina abia în 1687. Celălalt proiect ales
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
alese doar două pentru runda finală. Arhitectul Baldassare Longhena a fost selectat pentru a proiecta nouă biserică. Ea a fost sfințită în 1681, cu un an înainte de moartea lui Longhena. Totuși, construcția se va termina abia în 1687. Celălalt proiect ales pentru runda finală a fost realizat de Antonio Smeraldi ("îl Fracao") și Zambattista Rubertini. Din propunerile încă existente, planurile inițiale ale lui Smeraldi și Belli propuneau o biserică convențională contra-reformatoare, semănând cu bisericile Redentore și Sân Giorgio Maggiore ale lui
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
sau „"Aristarh Razu"” (n. 7 martie 1869, Cahul - d. 1950, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. Tatăl său, , a fost medic și ulterior om politic, fiind ales în mai multe rânduri ca primar al orașului Târgu Ocna. Tatăl să provenea dintr-o ramură a familiei boierești Razu, din Moldova. Se căsătorește pe 15 iunie 1902, cu Margareta Lăură Zoe Mândrea, fiica lui Nicolae și Zoe Mândrea. Nicolae
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
însuși echinoxist; după evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurtă perioadă, în redacție vor lucra alți doi echinoxiști - Virgil Podoabă și Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ștef, activând în această redacție și în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor șef al „Familiei”. Din creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul debutează cu un discurs matur care își păstrează
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Contesa Constance Georgine Markievicz (în poloneză: "Markiewicz", născută Gore-Booth; n. 4 februarie 1868 - d. 15 iulie 1927) a fost o politiciană și o sufragetă irlandeză din partea Sinn Féin. A fost prima femeie aleasă în Camera Comunelor din Regatul Unit și aceasta în decembrie 1918. Împreună cu alți lideri "Sinn Féin", a format pentru prima dată camera inferioară, "Dáil Éireann", a Parlamentului irlandez. A fost una dintre primele femei din lume care au deținut un
Constance Markievicz () [Corola-website/Science/333466_a_334795]
-
Russell și navele sale, împreună cu câteva din Escadra Albastră a lui Ashby, au mers în urmărirea lui, în timp ce Ashby și Almonde au continuat să urmărească îndeaproape grupul lui Pannetier. Pentru a scăpa de flota aliată care îl urmărea, Panntier a ales să treacă prin hazardoasa Radă Alderney; a fost ajutat în această manevră de un localnic pe care l-a găsit în echipajul său, Hervé Riel, care a acționat ca pilot când piloții săi nu mai știau ce să facă. Almonde
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]