119,080 matches
-
transoceanice s-a mai calmat, Însă dorința de a se stabili În America o nutresc Încă numeroși români. Cum acest nou val de emigrație se află Încă departe de a se fi Încheiat, este riscant să Încercăm a formula unele opinii conclusive. Dar, dincolo de un debut surprinzător numai În aparență, ciclul emigrației române către America, declanșat În 1990, se va stabiliza, treptat, În funcție de realitățile din țară și de legislația imigrației stabilită de SUA Cu certitudine, după paroxismul inițial, patimile emigraționiste transatlantice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
totul aceste observații. Nici românii americani nu vor reacționa altfel. Unele nuanțări sînt, indiscutabil, necesare. Important este Însă faptul că aprecierile citate aparțin unui „American scholar”, deci nu unui român sau român american. În demersul nostru, am utilizat, cu precădere, opinii formulate de cercetători români sau români americani. Nu am pus la Îndoială veridicitatea informațiilor sau a concluziilor evidențiate de ei. Dar „obiectul” studiului nostru Îl constituie istoria românilor americani, care sînt, În ultimă instanță, americani. Iar judecățile formulate de un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ținînd seama de exemplul românesc. Aceeași experiență ne va permite să Înțelegem greutățile de a avea o justiție independentă sau de a opera cu dosarele Sigurimi, după ce, În 1990-1992, a fost timp destul ca ele să fie distruse sau măsluite (opinia curentă era că, din patru albanezi, unul ar fi fost informator - aceeași proporție ca În Germania de Est! - românii fiind mult mai mulți; 1 la 7 nu e deloc o situație mai Încurajatoare, dacă cineva ar pune temei pe aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
convingătoare inventare ori statistici. Autorul probează Însă și reale calități narative, intervenind În cursul evenimentelor cu anticipări, anecdote, simboluri, portrete entuziaste, confesiuni tîrzii sau accente moralizatoare. Bine cunoscutele tablouri de epocă (viața studențească, starea agriculturii, migrația urbană ș.a.) se subsumează opiniei că istoria este alcătuită din faptele mărunte ale celor mari și din faptele augmentate ale celor mici, care se propun istoricului, de multe ori, numai prin numărul celor implicați. Este o istorie a incidentelor ce Însoțesc deciziile politice, cauzalitățile rezultînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Imperiul Otoman, ceea ce a favorizat extinderea zonei locuite spre nord și est, În dauna sîrbilor, care au fost determinați să se refugieze. Astfel s-au creat, În perioada interbelică, noi focare de conflict, cu bază naționalistă. Cazul Greciei. În opinia lui Kolarz, naționaliștii greci au fost cei mai aroganți, extinzînd pretențiile lor teritoriale, În Europa, asupra unor state Întregi, cum ar fi România, Bulgaria sau Albania. Prezența bazei culturale grecești, destul de subțiri În opinia autorului, a creat bază de doctrină
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu bază naționalistă. Cazul Greciei. În opinia lui Kolarz, naționaliștii greci au fost cei mai aroganți, extinzînd pretențiile lor teritoriale, În Europa, asupra unor state Întregi, cum ar fi România, Bulgaria sau Albania. Prezența bazei culturale grecești, destul de subțiri În opinia autorului, a creat bază de doctrină pentru naționalismul lor. Astfel, grecii sînt incapabili să conceapă procesul de dezvoltare națională a bulgarilor sau albanezilor ca pe ceva natural. „Înarmat” cu experiența celui de-al Doilea Război Mondial, care tocmai se terminase
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Doilea Război Mondial, care tocmai se terminase și care a avut la bază și unele dintre aspectele relatate În lucrarea sa, Kolarz oferă o soluție pentru rezolvarea diferendelor, destul se asemănătoare cu ceea ce s-a Întîmplat În Europa Occidentală. În opinia sa, fondarea unor State Unite ale Europei, care să țină cont de particularitățile locale, prin constituirea unor regiuni speciale multilingve, ar detensiona situația. Mai propune adoptarea unei limbi comune, după părerea sa engleza, care să spargă barierele naționaliste Între germani și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din urmă s-a dovedit foarte important pentru Dej, fiind extrem de longeviv În fruntea sistemului represiv din România. Abia În 1968, În urma jocurilor lui Ceaușescu, a putut fi complet Înlăturat. A intrat Într-o lungă uitare, tocmai după 1989 aflînd opinia publică cine era unul dintre bine pensionarii bucureșteni; a dispărut undeva la Budapesta la Începutul anilor ’90, cînd Începuseră să fie popularizate crimele făcute din ordinul său. Capitolul 10, „Rezistența armată”, abordează o temă intens mediatizată după 1989, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și 1969, cînd numeroase documente ale alianței politico-militare occidentale au ajuns În posesia Moscovei (pp. 217-218). Este cunoscut că unele fapte istorice sau interpretări ajung să conțină erori, ceea ce nu le Împiedică să circule/se impună În istoriografie sau În opinia publică. Din păcate, unele s-au strecurat și În cartea pe care o avem În vedere. Amintind de conflictul din satul Roma, județul Botoșani, legate de politica agrară a PMR, autorul le situează În luna mai 1949, preluând informația dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
P. Massé). Este un mijloc de lucru care implică o oarecare subiectivitate din partea observatorului, dar care are avantajul obținerii unor mărturii „sincere” din partea subiecților. De asemenea, pentru a extinde analiza la Întregul rural românesc a fost utilizat un sondaj de opinie reprezentativ pentru populația României, pentru populația rurală și pentru populația județelor Olt și Argeș realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Națională. Atît Nucșoara, cît și Scornicești sînt terenul perfect pentru analiză deoarece au o puternică Încărcătură simbolică și par
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Humanitas, București, 1990, 574 p. Apariția volumului Unde Scurte. Jurnal indirect al Monicăi Lovinescu În 1990 la Editura Humanitas se numără printre Încercările Întreprinse de intelectualii români În direcția ieșirii din ceea ce, cu altă ocazie, autoarea numea „amnezia colectivă” a opiniei publice din România față de perioada comunistă. Căci, dacă orice nou Început ar trebui să fie precedat de rezolvarea problemelor cu trecutul, societatea românească contemporană se mai confruntă și azi, ca acum patruzeci de ani, cu „umbrele de la Pitești” care „circulă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care A 25-a oră, a lui Constantin Virgil Gheorghiu care Înregistrează un real succes de public, În ciuda neînțelegerilor ulterioare dintre autor și traducătoare. Mai mult decît atît, Monica Lovinescu și-a asumat, alături de alți intelectuali din exil, responsabilitatea informării opiniei publice din România asupra realităților din propria țară. Astfel, consecventă promovării valorilor absolute de adevăr și crezînd deopotrivă În funcția etică și estetică a operei de artă, Monica Lovinescu a transmis prin intermediul undelor vreme de mai bine de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
României În special. În acest sens, autoarea Încearcă să aducă În discuție mai degrabă valoarea etică decît cea estetică a literaturii române sau străine publicate În perioada respectivă. Cu alte cuvinte, În centrul atenției se află scriitorul ca formator de opinie și ca purtător de cuvînt al unei societăți care se vede Încorsetată de ideologia de stînga fie sub forma grosieră a unui regim impus cu forța, ca În cazul țărilor comuniste, fie ca tipar de gîndire asumată de intelectuali Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dar renunțînd la orice ideologie optimistă a salvării” (p. 22). Monica Lovinescu amintește cîțiva dintre intelectualii francezi care au inițiat și susținut efortul de revizuire: Edgar Morin, Pierre Fougeyrollas, Jean Duvingaud și Henri Lefebvre, și În acest context este prezentat opiniei publice din România Ștefan Lupașcu, una dintre personalitățile marcante ale exilului românesc care „a devenit pentru revizioniștii de la Arguments, un fel de busolă În Încercarea nu numai de a depăși marxismul, ci și modurile de gîndire moștenite din secolul trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spunea Boris Suvarin, conține „atîtea greșeli voite, ca să nu spunem minciuni... Încît mai totul ar fi meritat să fie rescris” (p. 96). Printre disidenții autentici Monica Lovinescu Îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați În „primul proces de opinie din Uniunea Sovietică din pricina atmosferei În care s-a desfășurat: o renunțare parțială la stalinism, o grupare embrionară a unei părți din intelighenția sovietică, o timidă liberalizare, pentru că inculpații au pledat nevinovat. Și prin reacțiile violente pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rînd, prin prezentarea articolelor conținute În cadrul emisiunilor de la Radio „Europa Liberă”, autoarea a Încercat să surprindă cazurile și situațiile exemplare menite să ofere imaginea unei alternative la realismul socialist din România, precum și limitele liberalizării din blocul comunist care să conștientizeze opinia publică asupra situației reale a literaturii și a culturii române. În al doilea rînd, prin colectarea articolelor Într-un singur volum, autoarea pune la dispoziția unui public mai larg un instrument prin care se poate apropia de un trecut nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
trebuie uitat că inițial cartea se adresa publicului american) și al conducerii politice grupate În jurul lui Nicolae Ceaușescu. Teza centrală este aceea a unei lipse totale de Înțelegere reciprocă - de aici și „absurdul” diplomației -, numai că Răceanu, respectiv Kirk au opinii diferite despre modul În care au gerat Statele Unite relațiile cu România: diplomatul român consideră că o intransigență mai mare ar fi Înlăturat un punct de sprijin important al regimului Ceaușescu, acela al relațiilor privilegiate cu SUA, În timp ce Kirk reia poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aceea a puterii comuniste. Din acest punct de vedere, analizele sînt extrem de interesante, deoarece pun accentul pe modul În care s-au produs schimbările la nivelul partidelor conducătoare. Nu avem o analiză exhaustivă a problemelor sociale și politice (tocmai pentru că opiniile opoziției sînt tratate pe planul al doilea), Însă beneficiem de lecții importante despre modul În care partidele comuniste și-au pierdut „rolul conducător”. La un moment dat, persistă senzația că ambasadorii sînt un fel de chibiți care, ținînd cu echipa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
marcîndu-le ca atare. În această categorie se Înscrie și analiza făcută la 20 mai 1989 de ambasadorul român la Budapesta, Traian Pop: „Începînd de la conferința națională din mai 1988, conducerea partidului [PMSU] a făcut atîtea concesii, Încît la ora actuală opinia publică ungară așteaptă să apară o altă forță politică care să scoată țara din impasul economic, politic și social În care se află”. Așadar, concesiile fuseseră cele care măriseră așteptările populației; putem deduce de aici că, dacă partidul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a SUA și URSS, să obțină cît mai multe informații utile mai ales despre „coincidențele de interese” ale marilor puteri (circulara MAE, 17 noiembrie 1989). Din cele expuse pînă acum se observă că, În general, ambasadorii români realizau informări corecte, opiniile mai radicale aparținînd, adesea, unor surse citate. Dar, o dată cu accelerarea transformărilor, apar și note personale: În contextul referirilor din ce În ce mai frecvente la problema minorității maghiare din România (consemnate cu acribie), ambasadorul român la Budapesta anunță, la 2 decembrie 1989: „Simt de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și luării măsurilor ce se impun pentru apărarea intereselor majore ale țării noastre” (p. 382). După declanșarea evenimentelor de la Timișoara, intervențiile maghiarilor, atît din Ungaria, cît și din Occident, sînt considerate un factor de destabilizare majoră. Aceasta nu e doar opinia reprezentanților români: la 29 noiembrie, atașatul militar al Cehoslovaciei la Belgrad afirmă că „În manifestările antisocialiste din RSCS sînt implicate forțe ale minorității ungare din această țară, În principal intelectuali și studenți. În cadrul manifestațiilor, ungurii au cerut sprijinul financiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui Mark Kramer, autorul articolui „The Prague Spring and the Soviet Invasion of Czechloslovakia: New Interpretations”, potrivit căuia, pe baza punerii În circulație a unor noi surse documentare trebuie continuată cercetarea cu privire la „distanțarea sovieto-română”. Apoi, profesorul Retegan exprimă pe scurt opinii cu privire la politica externă a României față de evenimentele din Cehoslovacia și trece la discutarea surselor În ordinea importanței lor și a rolului pe care l-au avut acestea În lămurirea unor aspecte. Cartea are avantajul de a fi prima care tratează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În fapt, chiar delegația americană a Încercat să facă posibilă o pace de lungă durată după războiul mondial. În 1945, România se afla la sfîrșitul listei de priorități a SUA. Tocmai aceasta reproșează Îndeosebi românii. Autorul amintește semnificația Ialtei În opinia românească, reactualizată după 1989 și vehiculată intens În presă (spre exemplu, În 1997, cu prilejul discuțiilor despre (non)admiterea României În NATO. Numeroase lucrări vehiculează idei care falsifică În mod grosolan realitatea; În fond, interpretarea care circulă la noi este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sociologie românească a epocii, În frunte cu Dimitrie Gusti, și de teoria juridică, mai ales În problemele de constituționalitate. Astăzi cercetarea empirică se află Într-o situație dificilă În România, nu atît din lipsa datelor - pentru că numărul de sondaje de opinie realizate este foarte mare, iar existența unui Institut Național de Statistică presupune că se cunosc informații despre procesele electorale și alte manifestări ale vieții politice -, cît mai ales din pricina analizei superficiale a acestora, orientată mai mult spre prezicerea evenimentelor decît
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să reliefeze atît meritele cît și scăderile lucrării respective, și care să ridice totodată nivelul abordării astfel Încît să poată evalua măsura În care lucrarea respectivă contribuie sau nu la cunoașterea istorică În general” (p. 51). Încurajarea criticii este, În opinia autorului, nu numai un efort individual, ci și o Încurajare a formelor instituționalizate de dezbatere profesională prin concentrarea asupra canalelor de comunicare din interiorul breslei istoricilor (pp. 47-49). SÎnt necesare serii de dezbateri publice Începînd de la firul ierbii, adică de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]