13,659 matches
-
era cu trei ani mai în vârstă, și cu fratele său mai tânăr, Giuliano, asasinat în urma Conspirației Pazzi, în 1478. Ludovico Sforza (Il Moro), cel care a condus Milano între 1479 și 1499, la care Leonardo a fost trimis ca ambasador din ordinul familiei Medici, era și el de aceeași vârstă cu Leonardo. Împreună cu Alberti, Leonardo a vizitat casa familiei Medici, în care a cunoscut câțiva bătrâni filozofi, printre care pe Marsiglio Ficino, adept al Neo-Platonismului, Cristoforo Landino, autor de comentarii
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
cult sfârșeau tot mai des în flăcări. În anul 1532, Hans Holbein se stabilește definitiv în Anglia. Cercul clienților săi se lărgește, este acum un portretist renumit al curtenilor și negustorilor, execută de exemplu în 1533 celebrul portret dublu al ambasadorilor francezi Jean de Dinteville și Georges de Selve, care conține numeroase aluzii la exercitarea artelor liberale și surprinde cu ciudatul "memento mori" al unui craniu reprezentat prin anamorfoză. În 1536, Holbein primește titlul de pictor al curții regelui Henric al
Hans Holbein cel Tânăr () [Corola-website/Science/301010_a_302339]
-
Porții. Ștefan a fost mazilit și ridicat din București de un capugiu, trimis de Poartă pe 9/20 sau 10/21 ianuarie 1716. În timp ce Del Chiaro a indicat data din urmă, cronocile interne menționează ziua de 9 ianuarie (stil vechi). Ambasadorul englez la Constantinopol scria deja la 9 ianuarie către secretarul de stat că mazilirea are ca motiv gelozia marelui vizir, iar Ștefan era înlocuit cu Mavrocordat pentru că Poarta avea mai multă încredere în acesta din urmă, iar familia sa din
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
nobil minor, în februarie 1520 la Greenwich; la puțin timp după nuntă Mary Boleyn devine metresa regelui Henric al VIII-lea. Anne și-a făcut debutul la "Chateau Vert" (Castelul Verde) jucând rolul "Perseverenței" într-o piesă dată în onoarea ambasadorilor imperiali la 4 martie 1522. În 1525, Henric al VIII-lea s-a îndrăgostit de ea însă ea i-a rezistat și a refuzat să-i devină metresă așa cum o făcuse sora ei, Mary Boleyn. Una dintre principalele dorințe ale
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
Elisabeta I a Angliei), probabil în onoarea mamei lui Henric, Elisabeta de York. acorda petiții, primea diplomați, prezida întâlniri. A jucat un rol important în poziția internațională a Angliei prin solidificarea alianței cu Franța. Avea o relație foarte bună cu ambasadorul francez Gilles de la Pommeraie.După un avort în jurul Crăciunului din 1534, Henric a discutat cu Cranmer posibilitatea de a o părăsi pe Anne fără să trebuiască să se întoarcă la Catherine. Totuși, cuplul regal s-a împăcat iar în octombrie
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
martorii la asasinat au mărturisit că singurul om care a avut asupra sa un revolver Webley a fost locotenentul Richard Dewdney, un ofițer britanic atașat stației SIS din Petrograd. Această afirmație a fost mai apoi sprijinită în timpul unei audiențe a ambasadorului britanic Sir George Buchanan la țar, când Nicolae al II-lea a afirmat că suspectează pe un ofițer englez tânăr, fost coleg de școală cu Iusupov. Într-adevăr, Dewdney îl cunoscuse pe Iusopov la Universitatea Oxford. Un alt ofițer englez
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
13, Cristian Stamatoiu, Vatra 278/1995, p. 14, Bianca Bogdan, 24 ore mureșene, Cornel Moraru, Cuvantul liber, 1995, Ion Moise, Minerva, 1996, p. 12, Iulian Boldea, Cuvantul liber, 24 februarie 1996, p. 3, Zburătorul nr. 4 - 10/1996, p. 26, Ambasador nr.6/1996, p. 6, Marius Însurățelu, Cuvantul liber, 17 august 1996, p. 3, Victor Știr, Mesagerul, 1996, I. S. Moișa, 24 ore mureșene, 1996, Cristian Stamatoiu, Luceafărul, 1996, M. Piștănilă, Gazeta Reghinului, 1996, Iulian Boldea, Zburătorul, 1996, Lucian Vasiliu
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
1996, Cristian Stamatoiu, Luceafărul, 1996, M. Piștănilă, Gazeta Reghinului, 1996, Iulian Boldea, Zburătorul, 1996, Lucian Vasiliu, Convorbiri literare, 1997, Victor Știr, Viața azi, 1997, Mariana Cristescu, Cuvantul liber, 1997, Iulian Boldea, Cuvantul liber, 1997, Ștefan Melancu, Apostrof, 1997, Iulian Boldea, Ambasador, 1997, Ștefan Covrig, Cuvantul liber, 1997, Ion Șeuleanu, Cuvantul liber, 1997, Răzvan Ducan, Gazeta Reghinului nr. 4/1998, Alex. Ștefănescu, România literară, 1998, Răzvan Ducan, Cuvantul liber, 30 martie 1999, Iulian Boldea, 24 ore mureșene, 30 iunie 2000, p. 5
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, ediția I, 1993, ediția a II-a, Editura Dacia, 2002, Fantezismul abstract și ermetic, pp. 125-126, Gheorghe Crăciun, Competiția continuă: Generația ’80 în texte teoretice, Editura Vlasie, 1994, Romeo Soare, Careul cu prieteni, Editura Ambasador, 1996, Teodor Țânco, Dicționar literar 1639-1997 al județului Bistrița-Năsăud, Editura Virtus Română Rediviva, 1998, Valeriu Bârgău, Generația ’80, precursori și urmași, Editura Călăuza, 1999, Ana Cosma, Scriitori români mureșeni, Editura Tipomur, 2000, Traian Ț. Coșovei, Hotelul Urmuz, Editura Călăuza, 2000
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
pentru crearea de noi expresii poetice în cadrul marii tradiții a cântecului american”. Bob Dylan nu a fost prezent la banchetul din 10 decembrie 2016 dat în cinstea câștigătorilor premiului Nobel. Cuvântarea sa de mulțumire a fost citită de Azita Raji, ambasadorul SUA în Suedia. În 1976 Dylan scrie cântecul "Hurricane", care, deși are o lungime de 8 minute și 32 de secunde, ajunge pe locul 33 în topul cântecelor americane. Începând din 2006 Bob Dylan prezintă emisiunea "Theme Time Radio Hour
Bob Dylan () [Corola-website/Science/300257_a_301586]
-
respectiv din Fericetul Arăzii de pe teritoriul actual al comunei Horea ,jud.Alba . Putem spune că cercurile concentrice de libertate au fost aduse în conștiința Europei în perioada 1784-1785 de țăranii români transilvăneni cu 5 ani înainte de căderea Bastiliei - simbolul despotismului. Ambasadorul Veneției la Viena , Sebastian Foscarini , scria dogelui sau în decembrie 1784 că răsculații din Munții Apuseni vor să înlăture jugul antic al sclaviei , iar Viena relata mereu , prin ziarul "Wiener Zeitung" despre Radaker sau Radaker -Waldung { Pădurea din Râdă ,adică
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]
-
sa, Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului (amintit și de Petre Țuțea). Între 1948 - 1949 a fost profesor de ziaristică la Universitatea din București, deși nu avea decât 6 clase de liceu. În timpul României comuniste a fost ambasador în Statele Unite în 1955 și la ONU între 1959 - 1962. Din 1962, la propunerea lui Gheorghiu-Dej, a început reorganizarea Radioteleviziunii, activitate din care a demisionat în 1966. Brucan era un apropiat al lui Gheorghiu-Dej, însă nu îl agrea pe Ceaușescu
Silviu Brucan () [Corola-website/Science/300260_a_301589]
-
la intervenția ambasadei americane, și cu ajutorul șefului Securității la acea vreme, Iulian Vlad, i s-a permis să plece pentru șase luni în Statele Unite, unde s-a întâlnit cu funcționari ai Departamentului de Stat, Biroul pentru Europa de Est, și cu fostul ambasador al URSS la Washington, Anatoli Dobrinin, care i-a facilitat o întâlnire cu Mihail Gorbaciov. În noiembrie 1988 a ajuns la Moscova unde a avut o întrevedere cu Mihail Gorbaciov. A revenit în România, unde în martie 1989 a fost
Silviu Brucan () [Corola-website/Science/300260_a_301589]
-
(n. 1503 - d. 6 octombrie 1542) a fost poet și ambasador al regelui . A intrat în serviciul regelui pentru prima dată în anul 1516 în calitate de "Sewer Extraordinary". În același an a început să studieze la al . S-a căsătorit cu Elizabeth Brooke (fiica Lord-ului Cobham, el însuși de descendență regală
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]
-
Cobham, el însuși de descendență regală) în 1521 și un an mai târziu au avut un fiu , cel care a condus rebeliunea cunoscută în istoria Angliei ca . În anul 1524, Henry al VIII-lea l-a numit pe Wyatt ca ambasador personal al său atât în țară, cât și în afara acesteia. Scurt timp după această numire, Wyatt a divorțat de soția sa pe motive de adulter. Sora lui Wyatt a fost una din cele mai apropiate prietene a lui Anne Boleyn
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]
-
Henric al VIII-lea, , cu condiția împăcării cu soția sa, care fusese acuzată, la rândul său, de a fi comis adulter. A fost din nou achitat de toate acuzațiile aduse și i s-au restabilit toate drepturile și privilegiile de ambasador personal al regelui. Nu mult după aceste întâmplări, s-a îmbolnăvit și a decedat în jurul vârstei de 39 de ani. În timpul misiunii sale în Italia, Wyatt a devenit un admirator al culturii italiene. Nu întămplător a fost atras de sonet
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]
-
cu o personalitate puternică. Curajul său a fost la limita nebuniei, iar pasiunea vieții sale a fost riscul. O altă pasiune a lui Nelson, tot la fel de riscantă, a fost legătura pe care acesta a avut-o cu Emma Hamilton, soția ambasadorului britanic la Neapole. Numeroasele victorii, aduse în slujba Marinei Regale Britanice, au făcut din Nelson un idol pentru cadrele militare și pentru populația britanică. s-a născut pe 29 septembrie 1758, în Burnham Thorpe, Norfolk, Anglia. Era al șaselea copil
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
încredințează, în anul 1793, comanda vasului ""Agammemnon"", dotat cu 64 de tunuri și împreună cu flota Lordului Hood, navighează pe Marea Mediterană unde participă la Asediul Toulonului. În cursul unei misiuni la Neapole, în septembrie 1793, o cunoaște pe Lady Hamilton, soția ambasadorului britanic la Neapole, cu care mai târziu va avea o relație amoroasă. Un an mai târziu, în timpul unei operațiuni de unire a efectivului naval în Corsica, Nelson suferă primul accident grav: este lovit în față de o bucată de proiectil și
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
navei HMS Vanguard, Nelson se întoarce la Neapole, unde este primit ca un erou. Regele Neapolelui, Ferdinand I, îl așteaptă în port și îl salută personal. Totuși, cea mai mare recompensă pentru el este reîntâlnirea cu Lady Emma Hamilton, soția ambasadorului englez la Neapole. Cu toate că amândoi erau căsătoriți, povestea lor de dragoste a durat mulți ani. Deși relația pe care cei doi au avut-o a fost subiect de bârfă în toată Anglia, amiralul Nelson a fost văzut de toată lumea ca
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
franceze pentru America de către întreprinderea lui Beaumarchais sau de către comercianții francezi ce făceau afaceri cu reprezentanții americani aflați la Paris. Corăbiile americane se foloseau de porturile franceze și vasele corsar americane pentru a-și desface prăzile. Benjamin Franklin a devenit ambasadorul Americii pe lângă poporul francez în așteptarea momentului când avea să fie recunoscut la curte. A preluat conducerea misiunii americane în Franța și reședința lui de la Passy devenise sediul reprezentanței. Franklin și cu Vergennes s-au consultat în secret. Spionii Angliei
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
când avea să fie recunoscut la curte. A preluat conducerea misiunii americane în Franța și reședința lui de la Passy devenise sediul reprezentanței. Franklin și cu Vergennes s-au consultat în secret. Spionii Angliei i-au supravegheat, furnizând informații vicontelui Stormont, ambasadorul britanic la Versailles, pentru protestele pe care le înainta guvernului francez. Franklin nu a pierdut nici un prilej pentru a câștigă opinia publică pentru cauza americană, iar pamfletele, articolele și conferințele, precum și prezența sa, au adus Americii numeroase prietenii și influență
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
putea încheia tratate fără consimțământul celeilalte. Franța a renunțat la orice pretenție asupra Americii de Nord, oferind libertatea SUA să ocupe aceste teritorii. SUA au fost de acord că Franța să ocupe insulele britanice din Indiile de Vest. La 13 martie 1778, ambasadorul francez de la Londra incunostiinta guvernul britanic despre încheierea tratatelor. Ambasadorii au fost rechemați. Franța a declarat război Angliei, iar operațiile militare aveau să înceapă în câteva luni. Pe 28 martie 1778, Ludovic XVI l-ar primit oficial pe Franklin, Deane
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
orice pretenție asupra Americii de Nord, oferind libertatea SUA să ocupe aceste teritorii. SUA au fost de acord că Franța să ocupe insulele britanice din Indiile de Vest. La 13 martie 1778, ambasadorul francez de la Londra incunostiinta guvernul britanic despre încheierea tratatelor. Ambasadorii au fost rechemați. Franța a declarat război Angliei, iar operațiile militare aveau să înceapă în câteva luni. Pe 28 martie 1778, Ludovic XVI l-ar primit oficial pe Franklin, Deane și Lee. În Parlamentul britanic, Charles James Fox, ducele de
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
nouă state în 1789. Se respectă separația puterilor în stat, dar se aduceau câteva soluții care nu au fost întrezărite în 1777: Politică externă era coordonată de președinte și de Congres. Președintele era comandantul suprem al armatei, numind comandanții și ambasadorii, încheia tratate ce trebuiau să fie ratificate de Senat cu o majoritate de 2/3 pentru a intră în vigoare. Constituția era acuzată că era lipsită de prevederi în privința drepturilor și libertăților individuale. S-au propus astfel cele zece amendamente
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
revoluției și instaurării regimului Terorii, George Washington s-a pronunțat pentru menținerea SUA sub neutralitate. Problema neutrilor nu a fost soluționată pozitiv în perioada Războiului de Independența, nerecunoscandu-li-se dreptul de a face comerț cu statele beligerante. După venirea ambasadorului francez în SUA, relațiile cu Franța erau puse sub semnul întrebării. Ambasadorul Franței a lăut o serie de initiative fără să ia în calcul voia guvernului francez sau al celui american, precum recrutarea unor soldați împotriva Marii Britanii. Relațiile diplomatice dintre
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]