13,008 matches
-
secolului al XIV-lea ""La Zidu"", a preluat rolul jucat un secol mai devreme de Cetatea scurtă. În perioada 1995-1996, Luca-Părean, a descoperit în locul Viile Orlatului, fragmente ceramice neornamentate și ornamentate ce aparțin culturii Wietenberg și menționează existența unor materiale arheologice a căror proveniență este neprecizată, materiale ce ar aparține culturii Vinča și Petrești precum și din epoca bronzului (Cod LMI SB-I-m-A-11983.03) sau neolitic. Pe dealul unde se află Cetatea Scurtă, a fost ridicată o troiță în semn de omagiu și
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
oficial. O societate pe acțiuni cu sediul la Sebeș a început să facă prospecțiuni în primetrul ruinelor orlățene. La sfârșitul secolului al XIX-lea Alexandru Gregorevici, un preot greco-catolic, și-a pierdut întreaga avere în încercarea de a descoperi vestigii arheologice în această zonă. Ioan Părean a cules o legendă locală prin care se povestește că Decebal și-ar fi ascuns comoara pe Dealul Uriașilor, în speță - Cetatea "La Zidu". Ca fiecare comoară aceasta era protejată de un blestem. Povestea comorii
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
(sau "Doerpfeld") (n. 26 decembrie 1853 - d. 25 aprilie 1940) a fost un arheolog german. Este considerat unul dintre pionierii stratigrafiei și al proiectelor arheologice bazate pe documentare grafică. Una dintre cele mai valoroase lucrări ale sale o constituie explorarea sitului arheologic din zona mediterana datat în Epoca Bronzului, unde se aflau așezări că Tiryns și Troia (azi Hisarlık), unde a continuat săpăturile întreprinse de
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
Doerpfeld") (n. 26 decembrie 1853 - d. 25 aprilie 1940) a fost un arheolog german. Este considerat unul dintre pionierii stratigrafiei și al proiectelor arheologice bazate pe documentare grafică. Una dintre cele mai valoroase lucrări ale sale o constituie explorarea sitului arheologic din zona mediterana datat în Epoca Bronzului, unde se aflau așezări că Tiryns și Troia (azi Hisarlık), unde a continuat săpăturile întreprinse de Heinrich Schliemann. S-a născut la Bamen (în apropiere de Düsseldorf) că fiu al pedagogului Friedrich . În
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
este o colecție de obiecte din aur și din alte metale și pietre prețioase, descoperit de arheologul clasic Heinrich Schliemann. El susținea că situl arheologic respectiv ar aparține vechii cetăți Troia și deci tezaurul ar aparține legendarului rege Priam, menționat în epopeea homerică "Iliada". Această atribuire este considerată acum a fi rezultatul zelului lui Schliemann de a găsi locurile și artefactele menționate în epopeile homerice
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
a fost realizată, ulterior, de către arheologul Carl Blegen. Stratul în care s-a pretins că a fost găsită a a fost atribuit sitului Troia II, în timp ce Priam ar fi fost rege al Troiei din perioada VI sau VII a sitului arheologic, ce a avut loc câteva sute de ani mai târziu. Odată cu dezvoltarea istoriei critice moderne, Troia și Războiul Troian au fost considerate ca fiind legende. În perioadele 1871-1873 și 1878-1879, Schliemann a excavat un deal numit Hissarlik din Imperiul Otoman
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
II — ar fi cetatea Troia, iar această identificare a fost acceptată pe scară largă la acel moment. Cu privire la evenimentele din jurul datei de 27 mai 1873 Schliemann a precizat: Povestea repetată adesea de Schliemann că ar fi scos comoara din situl arheologic cu ajutorul soției sale a fost falsă. Schliemann a recunoscut mai târziu că a inventat acea poveste, afirmând că, la momentul descoperirii, Sophie se afla de fapt cu familia ei la Atena, ca urmare a morții tatălui ei. Comoara conține mai
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
la o pedeapsă cu închisoarea. Guvernul otoman i-a revocat lui Schliemann permisiunea de a săpa și l-a dat în judecată pentru a obține partea sa din comoară. Schliemann a continuat săpăturile la Micene. Acolo, cu toate acestea, Societatea Arheologică Greacă a trimis un agent pentru a-i monitoriza săpăturile. Mai târziu, Schliemann a cedat guvernului Imperiului Otoman unele comori în schimbul permisiunii de a săpa din nou la Troia. Acestea se află astăzi în Muzeul de Arheologie din Istanbul. Restul
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
de a urmări păsările care cuibăresc, migrează sau se hranesc în teritoriu în următoarele puncte: Lacul Brateș, Lacul Vlăscuța, Lacul Vlădești, Lacul Pochina, Zona Șivița, Baltă Mata - Rădeanu. Există aviziere și panouri de informare. Localitățile limitrofe parcului posedă unele resurse arheologice și istorice. Există vestigii ce datează din paleoliticul final și urme ale diverselor culturi (Monteoru, Gumelnița, Folțesti- Usatovo) precum și vestigii sau biserici din perioada medievală, modernă și contemporană. Majoritatea bisericilor construite în localitățile din proximitatea Parcului au fost ridicate după
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
raza comunelor Cătina și a satelor Sibiciu, precum și a orașului Nehoiu. În total sunt aproximativ 30 de astfel de amenajări actual identificate. Deși majoritatea acestor construcții cu dispunere izolată par să fi fost săpate în rocă în perioada medievală, cercetările arheologice au evidențiat uneori o serie de urme de locuire care merg până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt). Primele atestări documentare ale acestor construcții au apărut de abia în secolul XVI, moment în care spre
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
multe ori straniu sau romantic al complexelor rupestre au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor atât în preistorie, cât mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Opinii diverse și controversate, afirmă existența dovezilor arheologice rupestre asociate creștinismului primar, în timp ce afirmații bine susținute documentar certifică arealul drept vatră de mărturisire creștină mai târziu − spre jumătatea celui de-al doilea mileniu. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
mai sunt atestate și pe raza comunelor Cozieni, Cătina și Sibiciu, precum și pe raza orașului Nehoiu. În total sunt aproximativ 30 de astfel de amenajări, care au servit atât ca spații de locuit cât și ca lăcașuri de cult. Datele arheologice evidențiază perioade diferite de locuire, mergând pentru unele dintre locații până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt), atestarea documentară certificând însă doar perioada care începe cu secolul XVI. Arealul în care se află este cuprins
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
existența complexelor rupestre se află în documente ce datează de la jumătatea secolului XVI, emise de către cancelariile voievozilor Țării Românești - cu începere de la Radu de la Afumați și Mihnea Turcitul. În vara anului 1871 Alexandru Odobescu a avut ideea lansării unui "„Chestionar Arheologic”", pe care l-a trimis spre completare primăriilor din Vechiul Regat. Ca urmare a unei reacției prompte a elaborat un "„Proiect de Campanie pentru Explorațiuni Arheologice în Districtul Buzău”", pe care l-a pus în practică în același an, când
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Mihnea Turcitul. În vara anului 1871 Alexandru Odobescu a avut ideea lansării unui "„Chestionar Arheologic”", pe care l-a trimis spre completare primăriilor din Vechiul Regat. Ca urmare a unei reacției prompte a elaborat un "„Proiect de Campanie pentru Explorațiuni Arheologice în Districtul Buzău”", pe care l-a pus în practică în același an, când a făcut primele cercetări din această zonă însoțit fiind de pictorul elvețian Henri Trenk. Cei doi au realizat un album de relevee și acuarele, păstrat la
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Torcătorul". Schitul a fost într-un adăpost generat de prăbușirea unei stânci lângă peretele abrupt al extremității estice a culmii. Podeaua este din pământ. Din întreg ansamblul s-a păstrat doar o peșteră naturală ("Fundul Peșterii" ) modificată de om. Dovezile arheologice indică mai multe perioade de locuire, epoca bronzului - cultura Monteoru, Hallstadul târziu, iar ultima în secolele XVII-XVIII. Cercetări recente demonstrează că grota a început să fie folosită în scopuri culturale cu mare probabilitate în neoliticul tîrziu sau eneoliticul timpuriu. Prima
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
iar ultima în secolele XVII-XVIII. Cercetări recente demonstrează că grota a început să fie folosită în scopuri culturale cu mare probabilitate în neoliticul tîrziu sau eneoliticul timpuriu. Prima mențiune documentară a apărut în 1639 și ultima în 1733, dar dovezile arheologice indică funcționarea sa pînă în secolul XVIII. Desenele reprezentând pumnalele de tip "akinakes" aparțin secolelor VI-IV î.e.n. Piatra Șoimului I are și II are Se află în arealul satului Nucu, activitatea desfășurând-se aici în secolele XVI-XIX. Localizarea se
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fost puse la îndoială de către cercurile iredentiste. Să nu distrugem cu mâna noastră cele mai obiective dovezi asupra acestor drepturi sfinte”", cercul de specialiști a respins, în unanimitate, proiectul distrugerii vestigiilor romane din dealul Cetate (unde de află și "Situl arheologic Alburnus Maior -Roșia Montană", declarat în prezent Monument istoric, înscris în Lista monumentelor istorice din județul Alba cu cod LMI: AB-I-s-A-00065, constituit din Așezarea romană de la Alburnus Maior, Zona Orlea; Exploatarea minieră romană de la Alburnus Maior, Masivul Orlea; Vestigiile romane
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
milenii de către grupuri distincte de popoarele aborigene, printre care s-au stabilit relații și rețele comerciale, convingeri spirituale și ierarhii sociale. Unele dintre aceste civilizații au disparut de mult în momentul primelor colonizări europene și au fost descoperite prin intermediul cercetărilor arheologice. Diverse tratate și legi au fost adoptate între coloniștii Europeni, precum și populațiile aborigene. Începând cu secolul al 15-lea, expediții franceză și Marea Britanie au explorat și s-au stabilit mai târziu de-a lungul coastei Atlanticului. Franța a cedat aproape
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
lui David” a căzut în mâinile romanilor la 28 Elul. Pe ruinele turnurilor lui Irod romanii au întemeiat tabăra legiunii a X-a Fretensis. Vestigii din această tabără - țigle și cărămizi cu amprenta semnului legiunii - au fost găsite în săpături arheologice efectuate la fața locului. Cuceritorii arabi au construit în acest loc un mare fort având o curte interioară. Mai apoi, cruciații, pentru necesitățile garnizoanei, i-au adăugat noi săli încăpătoare. În epoca mamelucilor Ayubizi pereții citadelei au fost trainic întăriți
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
a beneficiat de o campanie de promovare și de un videoclip filmat în Chichén Itzá, Yucatán, Mexic, el fiind regizat de Melina Matsoukas. Având premiera pe data de 2 mai 2011, scurtmetrajul o prezintă pe Lopez în vecinătatea unui sit arheologic maiaș. Artista a interpretat piesa „” în cadrul festivalului Capital FM Summertime Ball din Anglia alături de alte șlagăre din repertoriul său, dar și în timpul emisiunii "", transmisă de postul de televiziune Channel 4. Compoziția s-a bucurat de succes într-o serie de
I'm Into You () [Corola-website/Science/322543_a_323872]
-
total de cinci. Pe data de 2 august, Lopez a început filmările pentru videoclipul cântecului „I'm Into You”, în acest scop plecând spre Chichén Itzá, Yucatán, Mexic. Scurtmetrajul a fost regizat de Melina Matsoukas și filmat într-un sit arheologic mayaș, în vecinătatea unei piramide. La scurt timp de la startul filmărilor, artista a dat publicității o serie de fotografii de la fața locului prin intermediul website-ului de socializare Twitter. Acestea o înfățișează pe solistă lângă o piramidă purtând o ținută asemănătoare cu
I'm Into You () [Corola-website/Science/322543_a_323872]
-
de la fața locului prin intermediul website-ului de socializare Twitter. Acestea o înfățișează pe solistă lângă o piramidă purtând o ținută asemănătoare cu pielea de șarpe. Conform revistei "US Weekly", Lopez a fost surprinsă în multiple scene în diferite locații ale sitului arheologic mayaș. Mai mult, un martor la turnarea scurtmetrajului a declarat pentru aceeași publicație faptul că videoclipul se ghidează după o veche poveste mayașă, afirmând că „există o poveste mayașă veche despre un șarpe care se târăște în jurul piramidelor așa că Jennifer
I'm Into You () [Corola-website/Science/322543_a_323872]
-
fiind încărcată ulterior pe VEVO, la data de 9 mai 2011. Diferențele între cele două nu sunt semnificative, cel din urmă remarcându-se prin prezența lui Lil Wayne într-o serie de momente. Videoclipul o prezintă pe Lopez în situl arheologic mayaș, pe plaja Tulum Turtle sau într-o piramidă. Un aspect notabil îl constituie includerea unui fragment din înregistrarea „Papi”, aflată pe albumul de proveniență al lui „I'm Into You”, piesa fiind folosită pentru a susține un scurt moment
I'm Into You () [Corola-website/Science/322543_a_323872]
-
Transilvaniei și pregătește actul unirii Transilvaniei cu România de la Alba Iulia. În decembrie 1989 Aradul devine al doilea oraș liber de comunism din România. O expediție vânătorească, al unui grup de Homo sapiens venind dinspre Munții Zărandului, oferă primele dovezi arheologice, vechi de aproximativ 40.000 de ani, a prezenței omului pe meleagurile Aradului. Prezența civilizației pre-indo-europene apare odată cu înființarea primei așezări pe malul nordic al râului Mureș, în mileniul al V-lea î.Hr., iar extinderea așezărilor omenești pe malul stâng
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
-lea î.Hr. În mileniul al III-lea î.Hr. așezări prospere apar pe ambele maluri, cât și pe insulele râului aparținând unei civilizații indo-europene din Epoca Bronzului, care a atins culmea evoluției în jurul anului 1000 î.Hr. Evenimente violente, certificate de descoperirile arheologice din centrul orașului o dată cu săpăturile efectuate pentru fundațiile hotelului "Astoria", au pus capăt acestor așezări omenești. Primele așezări dacice apar în mileniul I î.Hr. În secolul al V-lea un grup de sciți se așază în regiune, dar au fost
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]