13,496 matches
-
cu prostia”, la o privire superficială, Însă, deoarece, cum observam mai sus, prostia fiind doar o formă mai slabă, mai „anemică”, mai „șovăitoare” a nebuniei, În cazul „paranoicului” comentat mai sus, prostia sa „de bază”, organică, printr-o interesantă și ciudată „viclenie” a geniului propriei sale „prostii”, a refuzat să „se adapteze” și și-a găsit un „canal de ieșire” și de expresie În violență. Dar nu una paranoiacă - la Început, se’nțelege, În „prima fază”, altfel, prostul, Înnebunind „vizibil”, ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „acolo” se refugiază acel lichid, acel ulei rar și esențial pe care noi, artiștii, Îl numim candoare, În absența căruia se poate trăi „bine-mersi”, cum se spune, dar fără de care nu e posibilă creația. Și nici Înțelegerea, o anume, ciudată, Înțelegere, pe care unii, În grabă, o numesc „irațională”, iar alții - „fantasme” sau speculații puerile, poetice. Acea „Înțelegere” pe care am numit-o prin contrariul ei În volumul trei al prezentei lucrări, elogiind-o sub numele de ne-Înțelegere, pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce par a nu se mai sfârși, fraze „dizgrațioase” și excesiv de „stufoase” pentru puriștii limbii, dar fraze-instrumente cu care se poate fora În adâncul uman, uriașa descoperire nu numai a modernității literare europene, dar și una a unor spirite aparte, „ciudate”. (La noi, doamna Bengescu a Încercat acest tip de frază redundantă, cu multe subordonate, Încercând să pună predicatul la sfârșit În maniera „analitică” germană, și a fost aspru pedepsită de aproape toți criticii vremii pentru „stilul ei neîngrjit”!Ă Da
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce nu numai că pare, dar și este „ridicolă” până când, după o trecere a vremii și a alternanței generațiilor, ea va putea fi acceptată? Deoarece, ideile noi, „revoluționare”, radicale la extrem, În artă, litere și științe, nu numai că par „ciudate”, excesiv de „originale” sau „nebunii” de-a dreptul, dar Îi și sperie chiar pe cei mai cuminți și deștepți dintre contemporani, deoarece amenință să le distrugă, lor și anturajului lor, chiar adaptarea pe care ei au reușit-o prin eforturi dificile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Tatălui meu, de parcă Îmi punea palma sa mare, frumoasă, cu degete lungi și puternice pe frunte așa cum pui mâna pe obrazul unui copil să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră și... da! Aveam o febră mare, ciudată pentru mulți și adesea și pentru tinerelul care eram, vivace, excesiv de vorbăreț, care citea mult și amestecat, naiv și penibil de credul, apt de a deveni o victimă aproape ideală pe altarele unui social ce ardea, În anii aceia, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neant, care Înlocuiește meritul și prestigiul nu numai cu forța tancurile sovietice care „moțăiau” cu zecile În jurul marilor orașe - și care, s-a văzut, În ’56, au intrat În Budapesta, iar În ’68 În Cehoslovacia! -, dar și cu acel „prestigiu” ciudat al „răsturnării” În „favoarea celor mulți!” Nu se știa exact, atunci, cine erau de fapt acești „mulți”, ei se mai schimbau din când În când, dar adevărul e că niciodată „cei mulți” n-au condus și nici nu au avut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce frizează poate simpla insolență, că ea este, de fapt, „un dar al destinului, al vieții!”. Un dar al vieții, cu siguranță, și chiar mai mult de atât, poate chiar un „sens al vieții!”. Pentru unii, se’nțelege, pentru acea ciudată elită care, ajungând la „malul vieții”, la limita ei biologică, poate s-o privească „de sus”, așa cum, de pe o Înălțime mare la care ai ajuns după un drum labirintic, dificil, unul din acele suișuri de munte În care te-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să Înțeleg”, ci să fiu! Să fiu, În aproape plenitudinea ființei mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare s-ar fi urcat la „suprafața ființei”, acordându-mi privilegiul unei existențe „reale”, totale, insuportabile. Arătându-mi limita și mediocritatea trăirii mele cotidiene, dar și părăsindu-mă „la timp”, apărându-mă Într-un fel, pentru a nu mă „balansa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ceea ce mă privește, deși nu numai că Îl consider ca pe unul dintre maeștrii mei de hârtie, extrem de „apropiat” și de formator - unele fraze sau exclamații ale sale parcă le-am pronunțat eu Însumi „În vis”, În acea Înrudire ciudată, profundă, a temperamentelor umane, a Înrudirilor dincolo de secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se concentrează, se rotește magnetic, halucinant-magnetic, În jurul câtorva teme și mai ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă În amplul său studiu asupra filosofului. Această ciudată „voință de putere” -, care printre altele arată Încă o dată Înrudirea „instinctivă” a lui Nietzsche cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi critică pe toți: conceptul de voință care, la autorul nostru, crede Heidegger, extrapolând carnetele sale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale vieții intime sau sociale și de a pătrunde cu acea „privire”, cu acei „ochi ai minții”, dar și cu o anume, greu dobândită perspicacitate, În straturile de fond, unde „ea se ascunde”, ca unii pești abisali, trăitori În condițiile ciudate și „imposibile” ale viului! Memoria, În finalul epopeei ce poartă titlul În căutarea timpului pierdut, nu are doar rolul de a „pescui” nume, figuri sau scene Întâmplate odată În viața trecută, așa cum ne apar ele În prezent, modificate aproape Întotdeauna
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori Îți pierzi și speranța de a te apropia de acel ciudat vânat care posedă o fantastică promisiune: chipul tău adevărat pe care nici un om nu ți-l poate descrie, reflexul tău real În oglinzile fixe și mișcătoare ale acestei lumi ce fuge și se mișcă odată cu tine, adevărul - chiar dacă e numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vis colorat sau un basm, ne va aștepta propria noastră siluetă, străină și familiară totodată. „Cineva” Întâlnit parcă odată, În nu știu ce Împrejurare, cineva - așa, precum e uneori conturul unei femei intangibile, create pentru ființe superioare nouă! - care-ți dă o ciudată strângere de inimă, o căldură bruscă, „fermecătoare”, Îți Înconjoară inima și totul, aproape totul devine muzică. Un fel de vag, timid „extaz” al propriei persoane, deodată nouă, netocită de existență și, ca un copil, Îți vine să Întinzi mâna și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În poezie, iar ultimul poet patetic de limbă germană este evreul bucovinean Paul Celan! În fapt și la urma-urmei, voluminosul text de față mi-a servit mie și Îmi servește În primul rând ca o infinită, aproape „stupidă” mirare față de ciudata, neașteptata evoluție a unui tinerel născut În Nordul țării și care și-a consumat o parte a copilăriei și a tinereții În Banat; o zonă geografică din care veneau Mama și bunicile sale care l-au crescut, dar cu care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doi vizitatori, care altminteri nu au nimic comun unul cu celălalt (În afara apartenenței lor la cultura apuseană), România le apare ca o țară doar parțial integrată civilizației europene, o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de viață modernă citadină și de supraviețuiri rustice. La București, remarcă amuzat Paul Morand, circulă de-a valma automobile Ford și care cu boi. Nici vorbă de „micul Paris“! Olivia Manning Îi vede pe bucureșteni drept un fel de țărani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
așadar — potrivit lui Onciul —, Dacia romană Împreună cu Moesia (nordul Peninsulei Balcanice, pe teritoriul actual al Bulgariei și Serbiei). Era o soluție de compromis sau de sinteză Între continuitate și imigraționism. Toate Întrebările primeau răspuns. Se rezolvau punctele contestabile ale teoriei continuității (ciudatele asemănări cu albaneza, de pildă), fără să se sacrifice Însă esențialul: persistența elementului românesc pe teritoriul României sau cel puțin Într-o parte a acestuia (și În orice caz În Transilvania, mărul discordiei). Românii deveneau moștenitorii Întregii romanități orientale (concepție
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
imaginație. Pe de altă parte, P.S.D. a conștientizat pericolul și s-a lansat Într-o campanie mai agresivă decât cea a adversarilor, presărată cu tot felul de promisiuni și de „pomeni“ electorale. A constituit la rându-i o coaliție cu ciudatul Partid Umanist Român — P.U.R., proprietatea unui magnat al televiziunii și specializat Într-un „du-te-vino“ Între putere și opoziție. Chiar În ajunul deschiderii campaniei oficiale a explodat o bombă: incapabil de a mai face față presiunii, Stolojan s-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spațiul Schengen a amplificat curentul. Numărul românilor care lucrează (legal sau mai puțin legal) În străinătate este apreciat deja (În 2006) la peste două milioane (Italia, În primul rând, și Spania după aceea, sunt principalele destinații; urmează Germania, Franța și Marea Britanie). Ciudată În România este și situația forței de muncă: sunt mai mulți pensionari decât salariați: vreo patru milioane și jumătate de salariați În 2004-2006 față de șase milioane de pensionari (dintre care nu puțini pensionați pe diverse motive Înaintea limitei de vârstă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Eminescu, țăran mai mult În sens metafizic). În poveștile și amintirile sale din copilărie, el nu face decât să transfigureze satul moldovenesc (până și personajele supranaturale — inclusiv dracii — par a fi tot un fel de țărani moldoveni, poate puțin mai ciudați), Într-un stil aproape rabelaisian și cu un umor savuros, de o extraordinară vitalitate. Cei trei — și ei deschid tot atâtea direcții — sunt magicieni ai cuvintelor. Inventivitatea verbală, maniera de a zice Îi definește În mai mare măsură decât fondul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dar și occidentale sau orientale; alături de marii pictori români, se remarcă și arta folclorică, religioasă (inclusiv renumitele icoane românești pe sticlă). Istoria este expusă În Muzeul de Istorie Națională, instalat, tot În vremea lui Ceaușescu, În fostul Palat al Poștelor (ciudată schimbare de destinație, tipică Însă pentru logica dictatorului). Poate fi discutată ideea În sine a unui unic muzeu de istorie națională, cu alte cuvinte, un singur discurs, o singură interpretare. Nici după 1989 nu se schimbaseră prea multe În alcătuirea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am ajuns înapoi în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un gust ciudat. Nu mai avem Tropicana? - Robby, dragă, nu vreau să bei Tropicana, zise Jayne. Marta a stors suc proaspăt. E lângă chiuvetă. - Ăsta e proaspăt, bombăni el. Am rămas în cadrul ușii până când Robby lăsă paharul jos și se duse spre storcătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar fiica lui Jayne se pare că o ia razna rău de tot crezând că păpușa ei e vie și că o atacă, plus că-mi zice „tati“, și Harrison Ford vrea un scenariu de la mine în timp ce primesc e-mail-urile astea ciudate din LA care au ceva de-a face cu tata, cred, și toți băieții ăia dispăruți de-acasă mă sperie de moarte și-mi declanșează conflictele astea psihice uriașe. Am făcut o pauză, în mijlocul perorației. O, și labradorul nostru crem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
seara, când trebuia să plecăm în vizită. Am petrecut mare parte din acea dimineață reașezând mobila din sufragerie în poziția originară, însă mi-am dat seama în timp ce făceam asta că îmi plăcea cum fusese rearanjată mobila - și am simțit un ciudat atac de nostalgie în timp ce împingeam canapelele și mesele. Iar mocheta - deși încă decolorată - arăta impecabil: urmele de pași în cenușă nu mai erau evidente și deși preponderența nuanței bej în prelungirea celei verzi era deranjantă, camera nu mai era susceptibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nostalgie în timp ce împingeam canapelele și mesele. Iar mocheta - deși încă decolorată - arăta impecabil: urmele de pași în cenușă nu mai erau evidente și deși preponderența nuanței bej în prelungirea celei verzi era deranjantă, camera nu mai era susceptibilă unor interpretări ciudate. După care am ieșit pe câmpul din spate pentru a verifica brazda umedă de pământ; spre satisfacția mea aproape că se uscase, iar groapa începuse să se umple singură, și în timp ce priveam peste întinderea care ducea spre liziera întunecată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scenariul ridicol privind un animal sălbatic. Uită-te la vecini - nu încuviințează ceea ce le spune Boyle. Le spune că o chestie mare, păroasă, s-a năpustit asupra casei. Și, bineînțeles, cei doi Alleni nu cred asta, mai ales după spectacolul ciudat la care au asistat duminica trecută - îți mai amintești, Bret? Și îl mai întreabă pe Boyle: „Pare beat?“ Mi-am întors privirea de la Mitchell și Nadine spre etajul casei lor unde puteam să-i văd silueta lui Ashton dincolo de perdelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]