12,003 matches
-
Despre semnificația acestei inițiative care încheie un demers public-privat de recuperarea a unui important patrimoniu de artă românească vor vorbi Călin Stegerean, director general al MNAR și Marina Bundac, director al Fundației Bonte. Portretele Alexandrinei G. Manu și Anicăi Manu, comandate de familia Manu pentru a-și consolida statutul social, îmbină tradiția portretelor votive (Chladek pictase pentru familia Manu portretele membrilor acesteia în Biserica de la Budești-Ilfov) cu noile tendințe neoclasice și chiar Biedermeier, care pătrund în pictura românească. Deschiderea către nou
Opere de artă de Tezaur by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105857_a_107149]
-
Cecilia Gallerani, după părerea lui Janusz Walek, autorul unei cărți despre portretele feminine ale lui Leonardo da Vinci. Prietenă a poeților, ea însăși poetă, tânăra Cecilia Gallerani a avut o relație sentimentală cu Ducele Milanului, Ludovico Sforza, care ar fi comandat portretul. Hermina pe care tânăra o tine în brațe ar putea fi o aluzie la Ducele de Milano, decorat cu Ordinul Herminei. Publicul admirând capodopera lui Leonardo da Vinci Realizat în ulei pe lemn, între 1489 și 1490, tabloul a
Doamna cu hermină, de Leonardo da Vinci, răscumpărată de Polonia by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105878_a_107170]
-
Moscovei sub comanda lui Dmitri în Bătălia de pe Râul Piana. Victorioșii au început apoi să jefuiască Nijni Novgorod și Riazan. După victorie Mamai a încercat să își reafirme controlul asupra statelor tributare Hoardei de Aur. În 1378 a trimis forțe comandate de Murza Begich pentru a se asigura de obediența prințului Dmitri. Armata Hoardei a fost învinsă în Bătălia de pe Râul Vojna iar Murza Begich a fost ucis. Între timp un alt han, Tohtamîș, s-a ridicat în Asia Centrală pentru a
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
decorați pe cele trei clase ale ordinului a fost următoarea: De remarcat că un singur ofițer român a fost decorat cu toate cele trei clase ale ordinului, este vorba de generalul de corp de armată adjutant Constantin Prezan, care a comandat pe timpul războiului Armata de Nord și Marele Cartier General al Armatei României. Cu clasa a doua au mai fost decorați, pe lângă generalul Prezan, doar alți trei generali: Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu și Gheorghe Mărdărescu. "Comandantul șef al Armatelor Aliate din
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
Sedan erau slabe și întărirea lor a fost neglijată. Francezii au crezut pentru o lungă periadă de timp că germanii nu vor ataca prin sectorul Sedan, iar pentru apărarea zonei a fost alocată doar Divizia a 55-a de infanterie comandată de generalul Pierre Lafontaine. Această divizie era considerată una de „seria B” (formată în principal din rezerviști și cu efectivele incomplete). Linia Maginot se termina la apoximativ 20 km est de Sedan la La Ferté, unde Fortul No. 505 era
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
3). Dacă la începutul luptelor numărul de escadrile aeriene implicate în lupte a fost limitat, numărul avioanelor "Luftwaffe" a crescut foarte mult în timpul bătăliei de la Sedan. "Luftwaffe" a repartizat pentru sprijinul aerian al Grupului B "I. Fliegerkorps" (Corpul aerian I comandat de Ulrich Grauert), "II. Fliegerkorps" (comandat de Bruno Loerzer), "V. Fliegerkorps" (comandat de Robert Ritter von Greim) și "VIII. Fliegerkorps" (comandat de Wolfram Freiherr von Richthofen). Cea mai importantă unitate aeriană a fost "VIII. Fliegerkorps", cunoscută și ca "Nahkampf-Fliegerkorps" Corpurile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de escadrile aeriene implicate în lupte a fost limitat, numărul avioanelor "Luftwaffe" a crescut foarte mult în timpul bătăliei de la Sedan. "Luftwaffe" a repartizat pentru sprijinul aerian al Grupului B "I. Fliegerkorps" (Corpul aerian I comandat de Ulrich Grauert), "II. Fliegerkorps" (comandat de Bruno Loerzer), "V. Fliegerkorps" (comandat de Robert Ritter von Greim) și "VIII. Fliegerkorps" (comandat de Wolfram Freiherr von Richthofen). Cea mai importantă unitate aeriană a fost "VIII. Fliegerkorps", cunoscută și ca "Nahkampf-Fliegerkorps" Corpurile aeriene de sprijin nemijlocit). Foarte important
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a fost limitat, numărul avioanelor "Luftwaffe" a crescut foarte mult în timpul bătăliei de la Sedan. "Luftwaffe" a repartizat pentru sprijinul aerian al Grupului B "I. Fliegerkorps" (Corpul aerian I comandat de Ulrich Grauert), "II. Fliegerkorps" (comandat de Bruno Loerzer), "V. Fliegerkorps" (comandat de Robert Ritter von Greim) și "VIII. Fliegerkorps" (comandat de Wolfram Freiherr von Richthofen). Cea mai importantă unitate aeriană a fost "VIII. Fliegerkorps", cunoscută și ca "Nahkampf-Fliegerkorps" Corpurile aeriene de sprijin nemijlocit). Foarte important era "Sturzkampfgeschwader 77" (Grupul de aviație
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mult în timpul bătăliei de la Sedan. "Luftwaffe" a repartizat pentru sprijinul aerian al Grupului B "I. Fliegerkorps" (Corpul aerian I comandat de Ulrich Grauert), "II. Fliegerkorps" (comandat de Bruno Loerzer), "V. Fliegerkorps" (comandat de Robert Ritter von Greim) și "VIII. Fliegerkorps" (comandat de Wolfram Freiherr von Richthofen). Cea mai importantă unitate aeriană a fost "VIII. Fliegerkorps", cunoscută și ca "Nahkampf-Fliegerkorps" Corpurile aeriene de sprijin nemijlocit). Foarte important era "Sturzkampfgeschwader 77" (Grupul de aviație de bombardiere în picaj 77), o unitate cu dotată
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
2-a Panzer a fost obligată să atace fără sprijinul artileriei. Pentru aceste motive, Guderian și-a dat seama că rezultatul bătăliei avea să depindă în mod hotărâtor de sprijinul aerian al "Luftwaffe", care trebuia să suplinească artileria. "Luftflotte 3" (comandată de Hugo Sperrle), sprijinită de "Luftflotte 2" (comandată de Albert Kesselring), a executat cel mai intens bombardament din istoria războaielor de până atunci și cel mai intens executat vreodată de "Luftwaffe". Luftwaffe a repartizat două "Sturzkampfgeschwader" (grupuri de bombardiere în
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
fără sprijinul artileriei. Pentru aceste motive, Guderian și-a dat seama că rezultatul bătăliei avea să depindă în mod hotărâtor de sprijinul aerian al "Luftwaffe", care trebuia să suplinească artileria. "Luftflotte 3" (comandată de Hugo Sperrle), sprijinită de "Luftflotte 2" (comandată de Albert Kesselring), a executat cel mai intens bombardament din istoria războaielor de până atunci și cel mai intens executat vreodată de "Luftwaffe". Luftwaffe a repartizat două "Sturzkampfgeschwader" (grupuri de bombardiere în picaj) pentru realizarea asaltului. Bombardierele în picaj au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pentru atac. Bombardierele în picaj Ju 87 ale lui Loerzer au executat arpoximativ 180 de misiuni împotriva buncărelor de la Sedanm, în vreme ce bombardierele lui t Richthofen au executat doar 90 de misiuni. Cele nouă "Kampfgruppen" (grupuri de bombardiere) din cadrul "II. Fliegerkorps" comandate de Bruno Loerzer au executat 900 de misiuni față de cele 360 ale "VIII. Fliegerkorps" comandate de Wolfram Freiherr von Richthofen. Numărul total de misiuni executate de "VIII. Fliegerkorps" pe frontul de pe Meuse avea să fie de 910, aproape de două ori
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
misiuni împotriva buncărelor de la Sedanm, în vreme ce bombardierele lui t Richthofen au executat doar 90 de misiuni. Cele nouă "Kampfgruppen" (grupuri de bombardiere) din cadrul "II. Fliegerkorps" comandate de Bruno Loerzer au executat 900 de misiuni față de cele 360 ale "VIII. Fliegerkorps" comandate de Wolfram Freiherr von Richthofen. Numărul total de misiuni executate de "VIII. Fliegerkorps" pe frontul de pe Meuse avea să fie de 910, aproape de două ori mai puțin decât cele 1.770 ale "II. Fliegerkorps". Țintele principale ale "Luftwaffe" au fost
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
până la ora 20:00 să cucerească Cota 247, care ocupa o poziție centrală. Regimentul "Großdeutschland" a declanșat după această oră un atac care avea să îi conducă la 8 km în interiorul teritoriului francez. La cota 301, Regimentul I de pușcași comandat de colonelul Hermann Balck a participat la cucerirea poziției până la căderea nopții. Beneficiind de sprijinul a două plutoane de gerniști de asalt, germanii au reușit să distrugă buncărele din zonă. Infanteriștii au înaintat cucerind treptat zonele apărate de francezi până când
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a unui grup mic de 11 soldați (cinci geniști și șase infanteriști) din Compania a 2-a a "Panzerpionier-Batailion 49" (Batalionul al 49-lea de geniști Panzer). Fără să aibă spijinul camarazilor și acționând pe cont propriu, această mică unitate comandată de sergentul major Walter Rubarth a distrus șapte buncăre. Subunitățile din Batalionul I al Regimentului de pușcași al 86-lea au traversat râul la 21:00 și au luat cu asalt restul buncărelor de la Coat 246, unde se aflau principalele
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și cinci avioane de escortă Hawker Hurricane. AASF a efectuat în total 81 de misiuni și a pierdut 52% din efectivele sale. Rezultatele bombardamentelor au fost slabe, trei poduri fiind avariate și unul grav avariat sau distrus. Forțele aeriene franceze comandate de Marcel Têtu, așa-numitele "Forces Aeriennes de Cooperation du Front Nord-Est", FACNE) a sprijinit foarte puțin eforturile RAF în ciuda completărilor cu efective din rezervă de care a beneficiat. FACNE a efectuat doar o misiune pe zi, inclusiv misiuni de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
45 mm, iar Char B1 unul de 60 mm. Tunurile blindatelor franceze de 47, respectiv 75 mm, erau superioare celor germane. În cazul unei lupte în câmp deschis, tancurile lui Guderian nu aveau șanse de victorie în fața celor aliate. Guderian comanda o forță blindată formată în principal din Panzer I și II. Divizia sa avea în dotare doar 30 de tancuri grele Panzer IV. Cu toate acestea, tancurile franceze erau caracterizate de o anduranță scăzută. Ele aveau nevoie realimentare la fiecare
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
francezii ar fi reușit să păstreze controlul asupra înălțimilor Bulson, formațiunile Armatei a 2-a franceză ar fi putut să folosească aceste poziții pentru declanșarea unui nou contraatac. În sprijinul acestui posibil atac venea Divizia a 3-a blindată franceză comandată de generalul Jean-Adolphe-Louis-Robert Flavigny, care se era în deplasare de pe Linia Maginot spre nord. Doctrina militară franceză considera că este obligatorie deplasarea tancurilor, (în acest caz model FCM 36), doar însoțite de infanterie. Viteza de deplasare a modelului FCM 36
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
s-a desfășurat o bătălie de două zile, în curscul căreia germanii au venit în contact pentru prima oară cu tancul greu francez Char B1-Bis. Acest model de tanc și-a dovedit superioritatea de necontestat pe câmpul de luptă. Tancul comandat de Pierre Billotte a fost invulnerabil la loviturile antitanc germane, continuând lupta după ce a fost lovit de 140 de ori. În același timp, echipajul comandat de Billoette a distrus 13 blindate germane - 2 PzKpfw IV și 11 PzKpfw III - și
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Acest model de tanc și-a dovedit superioritatea de necontestat pe câmpul de luptă. Tancul comandat de Pierre Billotte a fost invulnerabil la loviturile antitanc germane, continuând lupta după ce a fost lovit de 140 de ori. În același timp, echipajul comandat de Billoette a distrus 13 blindate germane - 2 PzKpfw IV și 11 PzKpfw III - și mai multe tunuri antitanc. Motivul pentru care francezii concentraseră unitățile de blindate dotate cu tancuri grele a fost organizarea unui nou atac împotriva capetelor de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
constituția zveltă, scolioza și rănile din luptă. Toate acestea corespund informațiilor pe care le avem despre cum arăta Richard al III-lea și despre circumstanțele morții lui.” , profesor de identificare craniofacială la , a condus proiectul de reconstrucție a feței, proiect comandat de societatea Richard al III-lea. La 11 februarie 2014, Universitatea din Leicester a anunțat un proiect, condus de Turi King, de secvențiere a întregului genom al lui Richard al III-lea și al lui Michael Ibsen—descendent pe linie
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
de la Râmnicu Sărat și a treia bătălie de la Oituz. La începutul lunii aprilie 1919, colonelul Constantin Paulian era comandantul Brigăzii 3 Vânători, formată din Regimentul 2 Vânători și Regimentul 3 Vânători. Brigada făcea parte din din organica Diviziei 2 Vânători, comandată de generalul Gheorghe Dabija. Divizia era dislocată în zona Petroșani-Deva, în dispozitivul de luptă al "Grupului de Sud". La declanșarea acțiunilor militare postbelice din Transilvania, la 15 aprilie 1919, Divizia 2 Vânători a primit misiunea generală de a înainta cu
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
la 15 aprilie 1919, Divizia 2 Vânători a primit misiunea generală de a înainta cu coloana principală pe valea Crișului Alb și cu o coloană secundară pe valea Crișului Negru, având ca prim obiectiv atingerea aliniamentului Beiuș-Sebiș-Radna. Brigada 3 Vânători, comandată de Constantin Paulian a fost desemnată să acționeze pe Valea Crișului Alb. În ziua de 16 aprilie, trupele brogăzii ocupă localitătile din zona Almaș și Gurahonț. În dimineața zilei de 17 aprilie, brigada ocupă localitatea ""Kokaro"", căreia Paulian dispune să
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
și mai multe vase mici care să transporte comandourile. Royal Navy trebuia prin urmare să asigure cel mai important contingent pentru raid, marinarii fiind puși sub comanda comandantului Robert Ryder. Vasul selectat pentru lovirea porților docului a fost HMS Campbeltown comandat de locotenent comandorul Stephen Halden Beattie. "Campbeltown" era un distrugător din timpul primei conflagrații mondiale, fiind lansat la apă în 1919 în SUA de către Forțele Navale Americane ca USS "Buchanan". El a intrat în serviciul britanicilor în 1940, fiind unul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
raidului să rămână la o distanță sigură în larg. O vedetă rapidă (MGB 314) a fost desemnată ca punct de comandă, la bordul ei aflându-se comandantul raidului și cel al unităților de comando. O altă vedetă rapidă (MTB 74), comandată de sublocotenentul Michael Wynn, avea două sarcini de îndeplinit. Dacă porțile exterioare ale docului Normandie erau deschise, trebuia să torpileze porțile interioare. Dacă porțile exterioare erau închise, trebuia să torpileze porțiel de la întrarea veche în bazinul St Nazaire. Pentru sprijinirea
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]