12,352 matches
-
punct de vedere profesional nu știam ce li se putea reproșa. (Îmi vine să râd când îmi amintesc despărțirea de ei la plecarea spre Madrid, când mă căinau ca la prohod, cu clasica formula creștinească: "Unde te duci tu Vasile, dragul nostruuu...?".) Un prim-colaborator cu gradul de consilier, în toate ambasadele din lumea civilizată, e o "instituție" importantă. El e diplomatul care practic organizează și supervizează activitatea ambasadei în toate sectoarele, reprezintă pe șeful misiunii față de autoritățile locale în absența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
surprinderea noastră, ni s-a adresat cu un românește "ce mai faceți", explicându-ne apoi în spaniolă, zâmbind, că a petrecut în copilărie și tinerețe multe vacanțe în România cu rudele din familia regală a României, amintindu-și cu mult drag de acele vremuri. Prin istoria și cultura ei, prin calitatea de membru NATO (din 1982) și UE (din 1986), prin cele 40 de centre declarate de către UNESCO "Patrimoniu al umanității"(locul doi în lume, după Italia, la acest capitol), prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vreodat) așa ceva? Trebuie s) fie mâna lui Kissinger. Nu-i asa c) e de necrezut?”. Vorbeau despre un articol scris de Joseph Alsop și publicat În The New York Times Magazine din l4 decembrie 1975, intitulat „Open Letter to an Israeli Friend”. Acel „Drag) Amos”, c)ruia i-a fost adresat) aceast) scrisoare, este Amos Eiran, director general al cabinetului prim-ministrului și consilierul politic al acestuia. Eiran, fost consilier al Ambasadei Israelului la Washington, are patruzeci și ceva de ani - un b)rbat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
s) renunțe la magia lui că Prospero, eroul lui Shakespeare, s)-si rup) toiagul și s)-și dea foc c)rților. Prospero trebuia s) renunțe doar la o insuliț), nu la interesele globale ale unei superputeri. Scrisoarea care Începea cu „Drag) Amos” demonstreaz) c) Alsop nu a trecut de la politic) la rug)ciune și c) starea sa de spirit a r)mas la fel de imperial) că Întotdeauna. Vorbește despre sine cu destul) modestie. El nu este decât prietenul american al domnului Eiran
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a fost deloc În favoarea unui stat evreu În Palestina, dar c), În urm) cu mulți ani, și-a schimbat p)rerea. Admir) foarte mult virtuțile militare ale israelienilor. A sprijinit Israelul În timpul mai multor crize. Deși Îi vorbește direct lui „Drag) Amos” despre distrugerea Israelului, adaug) „Doamne ferește!”. Spune mai departe c), dac) s-ar Întâmpla așa ceva, s-ar produce „un asemenea val de vinov)ție, de ur) și acuzații reciproce, Încât s-ar putea ca, În mod fatal, Întregul edificiu al
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
-amiaz) r)mai cu impresia c) puterea nu Îl apăs), dar c) această eră foarte mare și c) ar putea fi folosit) cu efecte devastatoare. Și uite cum acești oameni ai destinului se iau de oameni! Scrisoarea care Începe cu „Drag) Amos” vorbește de „amestec str)în flagrant” și „intervenție pl)nuit)” a Israelului În afacerile Americii, crearea unor dificult)ți lui Kissinger În Congres, „mâna prins) la uș)” de prieteni ai Israelului - iar astfel de prieteni nu pot fi alții
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
menține stabilitatea. Situația este extrem de complicat). Nu e de mirare c) are față congestionat). Începem cu un subiect ușor. Având În vedere c) la mas) este prezent și Amos, nu putem s) nu discut)m despre Alsop și scrisoarea să - „Drag) Amos”. Deși Alsop vorbește de distrugerea Israelului, nu trebuie luat prea În serios; În sine, nu este periculos. Într-un anumit sens, este prietenul care se pretinde a fi și este chiar amuzant. Potrivit lui Rabin, Alsop a devenit un susțin
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
aceast) stare de lucruri? În una dintre acele conversații „obiective”, pe jum)țațe ameninț)toare, care Îmi dau groaznice dureri de cap, un expert american, cu contacte la Departamentul de Stat, Îmi spunea În leg)tur) cu avertismentele din scrisoarea „Drag) Amos” a lui Alsop: „Ce s-ar Întâmpla dac) lobbyștii evrei l-ar irită sau l-ar Înfuria pe președinte? Și s) presupunem c) el ar izbucni și ar declară public, Într-o conferinț) de preș), c) reprezentanții evreilor fac
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
s) evite? Nu voi fi eu oricum al)turi de ei? Pan) la sfarsitul zilelor mele, ei? Îi admir pe acești oameni. Știu s) lupte. Ins) acum nu prea m) consider) prietenul lor, nu-i așa? — Ei cred c) articolul „Drag) Amos” a fost inspirat de Kissinger. — Prostii. Eu l-am propus. Este lucrul la care m-am gandit tot timpul și ei știu asta. La Washington, Rabin mi-a fost unul dintre cei mai dragi prieteni. Îl iubesc că pe
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu doar că aceasta este capitala emigranților de oriunde, dar și că nu există nici un loc În lume unde contrastele să fie mai puternice. Violența și bunătatea, ura și mila coexistă pe aceeași platformă de metrou. Când lucrez, mi-e drag New York-ul mai mult decât oricare alt oraș. Mă simt acasă și energia metropolei mă ajută să creez, Îmi dă vitalitate. În anul sosirii mele, noua mișcare, proaspăt numită off-off Broadway, se remarca prin spiritul ei aventuros. Aici, tinerii scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a Întâmplat să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit În cele din urmă să-l prindă În șapca mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot, Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare când a descuiat șifonierul ca să ia ceva din el, drăguțul meu Swallowtail i-a zburat În față cu un foșnet puternic și apoi s-a Îndreptat spre fereastra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de a prezenta o dată la două duminici proiecții educative cu Lanterna Magică, În casa noastră din St. Petersburg. Își propunea să ilustreze („abundent“, cum spune el, lingându-și buzele subțiri) lecturi instructive În fața unui grup care - Își imagina el cu drag - va consta din băieți și fetițe vrăjiți, Împărtășind o experiență memorabilă. Se gândea că, pe lângă Îmbogățirea bagajului nostru de cunoștințe, aceasta ar putea contribui la transformarea mea și a fratelui meu În niște mici lianți. Folosindu-ne ca nucleu, a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o singură dată, Într-o izbucnire rapidă de reproșuri pline de speranțe, victima a exclamat brusc: „Întrebarea aceasta nu este În carte, domnule!“ - dar era. În cele din urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a cerut tatei o mașină solidă pe care premierul s-o poată folosi În caz că ar fi fost silit să plece În pripă: dar bătrânul și plăpândul nostru Benz nu era bun iar Wolseley-ul dispăruse În mod jenant, și păstrez cu drag amintirea acestei solicitări (recent negată de eminentul meu prieten, dar În mod cert formulată de aghiotantul său) numai dintr-un punct de vedere compozițional - din cauza amuzantului ecou tematic al rolului jucat de Christina von Korff În episodul Varennes din 1791
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu hărți vechi, nemenționat În ghiduri - și apoi, din nou, În frig, pe o stradă cu porți maiestuoase și lei verzi cu belciuge În fălci, În peisajul de iarnă stilizat din „Lumea artei“, Mir Iskustva - Dobujinski, Alexandre Benois - atât de drag mie pe vremea aceea. La sfârșitul după-amiezelor ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dispreț, de vreme ce viețuiește În afara unei administrații naționale; și de aceea era privit cu dezaprobarea absurdă cu care anumite grupuri religioase privesc un copil născut În afara căsătoriei. Nu toți consimțeam să fim bastarzi și fantome. Tare plăcute sunt amintirile păstrate cu drag de unii emigranți ruși despre modul În care i-au insultat sau păcălit pe diverși Înalți funcționari din diverse ministere, Préfectures și Polizeipraesidiums! La Berlin și la Paris, cele două capitale ale exilului, rușii alcătuiau colonii compacte, cu un coeficient
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce?! Să aflu o cale. O cărare. O potecă măcar... Te-ai rătăcit olecuță, spune Daniil cu blândețe. Te-o lumina Dumnezeu. O să-ți găsești calea... Ștefan rămâne cu ochii pironiți în gol... Respiră adânc și începe: "Neatârnarea", gândul aista drag inimii mele stăruie în mine din Sâmbăta aceea Luminată, când am fost uns pe Direptate de-am luat schiptrul Moldovei. Sunt douăzeci de ani și mai bine... Îmi amintesc, îi ia cuvântul Daniil. În primăvara aceea, la Direptate, pe malul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Rămâne tăcut, cu privirile ațintite peste câmpul de bătălie: Și războiul aista, îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a calului ce-și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după mine, le-aș pohti mai abitir pe cele pământene. Din păcate, nu se grăbește nimeni să mi le dea... Aaa! se adresează el unui boier înalt, frumos, cu tâmplele argintii, ce stătea tăcut, retras, mai în spate, boier Isaia! Dragul meu! Poftește mai în față! Așa-așa... Ca rudă apropiată a Domnului, s-ar cuveni să stai în față, să fii pildă tuturor că Domnul din Ceruri a fost milostiv cu tine și ți-a dat din belșug. Ei! Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine! se zbârlește Ștefan jignit. Fără dovadă?! Fără județ? Că n-oi fi vreun satrap! Mai glumește omul... La spânzurătoare și la însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două! strigă el răgușit. Două! O! Nu! Nu le primesc decât cu inimă curată... ... Și luminată, adaugă Stanciu, ironic. Întocmai, dragul meu! îi întoarce Ștefan vorba. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două! strigă el răgușit. Două! O! Nu! Nu le primesc decât cu inimă curată... ... Și luminată, adaugă Stanciu, ironic. Întocmai, dragul meu! îi întoarce Ștefan vorba. S-a lăsat o tăcere grea. Tăutu schimbă vorba: Căpitanul de secui Teleki Ladislau... Îl știu, un viteaz! Secuii au luptat bine! El, cu mai mulți oșteni unguri de prin părțile Harghitei, vor să ceară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noapte a Împărăției... Ultima noapte... S-au scurs ani și ani, s-au scurs... Și eu... eu n-o pot uita. Îți amintești, unchiule? Unchiul, furat și el de amintiri, cu amar: Constantinopolul e în noi ca amintirea unui mort drag. Trăiește în noi... Era o noapte de mai... În anul acela, liliacul înflorise nebun... Îți amintești, unchiule, tufele acelea de liliac alb de lângă poarta palatului Blacherne? Mi-am cufundat obrajii în buchetele albe, îmbătată de parfumul lor suav și... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
risipi! Iubește! "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Cine a spus asta? Trăiască iubirea! Nu sunteți voi os din osul nostru? De prea mult elan se împiedică într-o blană de urs așternută peste lespezi. Maria îl îmbrățișează cu drag: Unchiule, mare iubăreț mai ești! Ești "vesel" pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată... Am ciocnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Voichița, o ia de mână: De îndată ce Mangopul va fi al meu, mă voi însoți cu Voichița! declară solemn Alexandru. Voichița își caută de lucru cu un coșuleț, cu niște feși, cu bandaje... Dacă doriți voi aceasta, spune Maria cu drag, cu blândețe, să vă ajute Dumnezeu. Intră Sora. Doamna Maria, nerăbdătoare, o întreabă din ochi: I-ai spus? N-am apucat, șoptește Sora stânjenită. Aseară, a sosit sol de la Sfântul Papă de la Roma. În odaia lui Ștefan a ars lumânarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
l-au scos! Copii, Sora, spune Ștefan cu îngăduință. Am ceva mai de preț?... Am biruit!! țipă Olena crăpând ușa. Te iubesc, tăicuță!! Minte!! scoate capul Petru. Eu am învins!! Eu te iubesc și mai mult!! Bucățică ruptă, zâmbește cu drag Sora. Cu cine să semene oare? Niște "Năzdrăvani". Îți amintești, Ștefan, câte năzbâtii făceai? spune Sora, îmblânzită, cu nostalgia unor amintiri. Doamne! Speriaseși Borzeștiul... Amarnic și neastâmpărat mai erai. Pe lângă tine, eu eram o curcă plouată. De atunci ți s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]