12,502 matches
-
mai 1911 pe tema Filozofia istoriei intitulat " Două concepții istorice", prefațat de Xenopol. În luna august a aceluiași an, se afla din nou în Transilvania, la Blaj, unde a adus omagii Societății Culturale ASTRA. Și-a adus prima contribuție la drama românească cu o piesă numită după și al cărui personaj principal era "Mihai Viteazul", una din cele douăzeci de titluri din acel an pentru aforismele strânse ("Cugetări", "Musings") și memorii asupra vieții sale în cultură ("Oameni cari au fost"). În
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
și al cărui personaj principal era "Mihai Viteazul", una din cele douăzeci de titluri din acel an pentru aforismele strânse ("Cugetări", "Musings") și memorii asupra vieții sale în cultură ("Oameni cari au fost"). În 1912, a publicat, printre altele, "Trei drame", grupând "Mihai Viteazul", "Învierea lui Ștefan cel Mare" și "Un domn pribeag". În plus, Iorga a scris primele studii despre geopolitica balcanică în contextul războaielor balcanice ("România, vecinii săi și chestia Orientală"). A mai adus contribuții notabile etnografiei, cu "Portul
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Istoria Românilor și civilizația lor”) în două volume și trei tomuri din "Istoria românilor prin călătorii", "Ideea Daciei românești", "Istoria Evului Mediu" și alte lucrări științifice. Studiile sale biografice se concentrau asupra predecesorului său Mihail Kogălniceanu. A mai scris două drame: una centrată în jurul voievodului moldovean Constantin Cantemir ("Cantemir bătrânul"), și alta dedicată, și numită după Brâncoveanu. A ținut discursuri în orașele transilvănene, și s-a implicat în proiecte pentru a organiza centre culturale populare prin orașe, prin care intenționa să
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Tudor Vladimirescu, un eseu pe tema istoriei politice ("Dezvoltarea așezămintelor politice"), "Secretul culturii franceze", "Războiul nostru în note zilnice" și lucrarea în limba franceză "Les Latins de l'Orient". Interesul pentru Vladimirescu și rolul său istoric a apărut și în drama cu același nume, publicată cu un volum de poezii. În politică, Iorga obiecta împotriva ținerii puterii de către PNL, denunțând alegerile din 1922 pe motiv de fraudă electorală. A reluat colaborarea cu PNR, urcând rapid în funcțiile partidului pentru a încerca
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
publicate în acel an se numără "Formes byzantines et réalités balcaniques" („Formularistica bizantină și realități balcanice”), "Istoria presei românești", "L'Art populaire en Roumanie" („Arta populară în România”), "Istoria artei medievale" și "Neamul românesc din Ardeal". A terminat mai multe drame: "Moartea lui Dante", "Molière se răzbună", " Omul care ni trebuie" și "Sărmală, amicul poporului". Un moment important în cariera europeană a lui Iorga a avut loc în 1924, când a ținut în București primul Congres Internațional al Studiilor Bizantine, la
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
mai importante: "Studii și documente cu privire la istoria românilor", în 25 volume (1901-1913), "Istoria imperiului otoman" în 5 volume (apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), "Istoria românilor" în 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice ("Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi" și altele), volume memorialistice ("Oameni cari au fost", "O viață de om, așa cum a fost"). În 1903 a preluat conducerea revistei "Sămănătorul". Ca istoric literar
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
premiile între membrii Academiei. „Alecsandri, om bogat, membru al Academiei, cu stație de cale ferată pe moșia sa, primise premiul de 10.000 lei de la Academie: "Rușine, de trei ori rușine, domnule Alecsandri, domnilor Academicieni!"”. Alecsandri i-a răspuns prin drama "Fântâna Blanduziei" în care transpare personalitatea sa în Horațiu și cea a lui Macedonski în invidiosul poet Zoil. Macedonski îi răspunde cu o epigramă: Junimiștii nu ripostează acestor atacuri la adresa lui Alecsandri, decât în anul 1883, printr-o recenzie distrugătoare la
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Scrie poezia "Noaptea de mai". În aprilie-mai apare un nou număr din "Literatorul". În octombrie scrie articolul "La germanisation de la Roumanie" în "L'Express-Orient", foaia ambasadei țariste din București, iar în noiembrie scoate unicul număr din "Revista independentă". Publică nuvela "Dramă banală". La 6 martie 1888 scoate bisăptămânalul "Stindardul țărei", ziar conservator scos cu sprijinul lui N. Blaremberg. După zece numere, ziarul dispare și scoate "Straja țărei" în vara lui 1889 împreună cu Ștefan Vlădescu, purtând subtitlul: "Organ liberal-conservator", cuvinte cu care
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
vederea de ansamblu, deoarece fațada principală a trebuit să fie concepută respectând dimensiunile reduse ale Pieței Operei. Această fațadă relativ scundă este decorată în catul de jos cu grupuri sculpturale în al căror program iconografic se înscriu manifestări artistice în legătură cu drama muzicală: "Dansul", "Armonia", "Muzica" și "Opera". Cel mai celebru grup alegoric din acest program este "Dansul" postclasicistului Jean-Baptiste Carpeaux, care împodobește flancul stâng al portalului din dreapta și o înfățișează în figura centrală pe Helene Racoviță (1845-1891). Nivelul superior al fațadei
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
remarcabil cu filmul ""The Mask of Dimitrios"" ("Masca lui Dimitrios"), bazat pe subiectul unui roman de Eric Ambler. În 1948, filmul ""Johnny Belinda"" are un succes extraordinar, interpreta principală, Jane Wyman primind premiul Oscar ca cea mai bună actriță. Urmează drama ""Three Came Home"" ("Trei se întorc acasă", 1950) bazat pe un fapt real din timpul războiului, cu Claudette Colbert, comedia ""How to Marry a Millionaire"" (Cum să te căsătorești cu un milionar) cu Marilyn Monroe, primul film pe ecran lat
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al "Vittoriale degli Italiani"). Operă vastă - 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc.
Gabriele d’Annunzio () [Corola-website/Science/298284_a_299613]
-
(n. 24 august 1947, Rio de Janeiro) este un scriitor brazilian. Cărțile lui au fost traduse în 67 de limbi și publicate în peste 150 de țări. În societatea contemporană operele lui se socot clasice. Ideile de bază sunt drama și psihologia. Este fiul lui Pedro, inginer, și al Lygiei, casnică. La șapte ani a intrat la școala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câștigat primul său premiu literar într-un concurs școlar de poezie, iar sora lui
Paulo Coelho () [Corola-website/Science/298308_a_299637]
-
teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viața și cariera literară. Deși profund atașat de Brazilia natală (își scrie operele la calculator, în fața oceanului, în vila de la Copacabana). Cărțile sale dezvoltă drame universale, valabile oriunde și pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Cărțile lui , editate în 150 de țări și traduse în peste 50 de limbi, s-au vândut în zeci de milioane de exemplare
Paulo Coelho () [Corola-website/Science/298308_a_299637]
-
și prozator român, membru corespondent al Academiei Române. A înființat tipografia "Buciumul român", prin intermediul căreia a sprijinit Unirea Principatelor Române. A fost redactor la multe ziare, tipărind, în ziarul "Buciumul român", pentru prima oară, epopeea "Țiganiada" de Ion Budai-Deleanu. A scris drama istorică "Plăieșul Logofăt mare", 1846. Între anii 1848 și 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o vreme cenzor al publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui Codrescu, multiple
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
volumul O călătorie la Constantinopoli. În 1846 oferă Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor. Bazată pe quiproquo, intriga este derulată cu îndemânare, fără însă a fi susținută și de un limbaj nimerit. Plăieșul logofăt mare (1876) este o dramă istorică. Păstrându-se în tiparele romantice, piesa are în centru înfruntarea dintre Stan Plăieșul, considerat reprezentant al bunului simț popular, și Despot Vodă. Anticipând cu aproape patru decenii personajul omonim al lui V. Alecsandri, acesta e un amestec straniu de
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
căsătorit cu o verișoară a sa, Nina Hagerup. În 1869 Concertul său pentru pian și orchestră în La minor, opus 16, a fost interpretat pentru prima oară la Copenhaga. Din 1875 a început să lucreze la muzica de scenă pentru drama lui Ibsen 'Peer Gynt'. A întreprins o serie de turnee în Danemarca, Germania și Olanda. În 1888 'Suita Peer Gynt I' a fost prezentată prima dată la Leipzig, aici Grieg i-a întâlnit pe Brahms și pe Ceaikovski. În anii
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
Julien Tiersot, a fost interpretată la Arras, de către compania de operă de la Paris, Opéra-Comique, cu ocazia festivalului din 1896, realizat în onoarea lui . O altă lucrare a sa, "Le jeu Adam" sau "Le jeu de la Feuillée" (cca.1262), este o dramă satirică, în care introduce personaje care să îl reprezinte pe el, pe tatăl său și cetățenii din Arras, cu însușirile lor. Creația sa include un "congé" (lucrare de adio, cu caracter satiric, pentru orașul Arras) și un poem epic neterminat
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
contribuit în mare măsură în dezvoltarea limbii engleze la rangul unei limbi literare. O dată cu acest "pelerinaj" spre Canterbury începe calea glorioasă a literaturii engleze. În perioada așa zisei Renașteri engleze, Edmund Spenser îl recunoaște drept propriul său maestru, multe din dramele lui William Shakespeare reflectă influențe ale operei lui Chaucer.
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni,Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache. își face debutul poetic în revista "Flacăra Iașului" in iunie 1959. Debut în teatru (1969), cu piesa "Mică dramă", care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu "Vin soldații" de George Astaloș, în regia lui Radu Boroianu. În anul 1968 îi apare volumul de debut "Rod", eveniment editorial de excepție despre
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
de doi ani înainte ca mama sa să obțină altă audiție la Conservatorul din Atena cu de Hidalgo. Callas a interpretat "Ocean, Monstru Uriaș". De Hidalgo și-a amintit momentul: "cascade de sunet extravaganțe, furtunoase, inca necontrolate, dar pline de dramă și emoție". Ea a fost de acord să o accepte că studentă imediat, dar mama lui Callas a solicitat o amânare de un an, pentru că Mary să absolve Conservatorul Național și să înceapă să lucreze. Pe 2 aprilie 1939, Callas
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
Tatăl său, , român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse (născută Ipcar) avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
dezis niciodată de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura , și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice. În ceea ce privește opera literară, drama "Iphigenia" a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Codreanu . Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputația
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
relevează zguduitor terifianta psihoză a atitudinii șoviniste dusă până la extrema dezumanizare”". El laudă simplitatea scenariului, care face ca povestea să devină veridică. Conflictul interetnic evoluează lent "„din spațiul public în cel privat, din mijlocul încleștărilor stradale în gospodărie, în bucătărie. Drama astfel concentrată este redusă la esență. (...) Povestea este, în fond, un mesaj. Avertizează, face un apel estetic la luciditate, la a nu lăsa cu nici un chip nesupravegheat virusul teribil al intoleranței etnice. Granița dintre cele două atitudini este, până la urmă
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
Piesa "O noapte furtunoasă" a avut următoarea dedicație: "„D. Titu Maiorescu este cu adânc respect rugat să primească dedicarea acestei încercări literare, ca un semn de recunoștință și devotamentul ce-i poartă autorul ei”". Caragiale a citit la Titu Maiorescu drama "Năpasta", care a apărut la editura Haimann și a fost dedicată, în volum, doamnei Ana T. Maiorescu. În calitate de colaborator al revistei, dramaturgul a menținut relații cordiale cu toți ceilalți membri ai Junimii, îndeosebi cu Iacob Negruzzi, creatorul și redactorul "Convorbirilor
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
un premiu, tot de la Teatrul Național, pentru piesa "D-ale carnavalului", din partea unui juriu format din Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Grigore Ventura și V.A. Urechia. Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]