13,416 matches
-
exemplar, pozele o luau razna. Orgii, lanțuri umane În care legătura se făcea de la gaură la gaură, o duzină de inși prăvăliți pe o podea mochetată, membre tăiate - sîngele țîșnea din brațe și picioare. Jack se uită mai bine. Îl dureau ochii. Roșul din poze era de fapt cerneală; fotografiile erau prelucrate - trucaje cu membre tăiate, sînge de cerneală curgînd În mici vîrtejuri artistice. Jack Încercă să identifice persoanele. Perfecțiunea obscenității Îi distrăgea atenția. Nuduri sîngerînd cerneală și nici o figură cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de sînge. Nimic scris pe verso, dar nici nu era nevoie: Stensland și White aveau negativul. Se asiguraseră astfel că nu va Încerca să le-o tragă vreodată. Ed, singur În sala comună a secției, la ora 6 dimineața. Îl dureau copcile din bărbie. Dinții care i se mișcau Îl Împiedicau să mănînce. Trecuseră treizeci de ore de la momentul acela, dar mîinile Încă Îi mai tremurau. O să le-o plătească. Nu i-a spus tatălui lui; nu putea să se Înjosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din cîți a văzut, dar nu ai avut niciodată de-a face cu așa ceva... Ed se ridică În picioare. — Am s-o rezolv. — Tinere, dacă o rezolvi, cîndva o să obții postul meu. Ed zîmbi. Dinții i se clătinau și Îl dureau. Green spuse: — Ce-ai pățit la mutră? — Alergam după un hoț din magazin și m-am Împiedicat. Domnule, cine a discutat cu suspecții? — Doar doctorul care i-a Îngrijit. Dudley voia să-i vadă mai Întîi Bud White, dar... — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Clic. Telefonul Închis. N-ar fi trebuit să folosească sloganul. Trecu o jumătate de oră. Telefonul sună din nou. — Bună. Lamar la telefon, spuse pe un ton relaxat. Pauză și clic. Fumă țigară de la țigară, pînă cînd Începu să-l doară gîtul. Telefonul sună din nou. Încercă să răspundă mormăit. — Mdea? — Salut, sînt Seth din Bel Air. Ce-ai zice să-mi aduci și mie niște marfă? — Desigur. — O carafă de absint. Dacă ajungi repede, te-alegi cu un bacșiș frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei de pe plajă. Karen voia să facă dragoste; el o refuză, pretextînd niște aberații. Era distrat. Ceruse să fie detașat la cazul Nite Owl pentru că dreptatea e un lucru important. Karen Încercă să-l dezbrace. El Îi spuse că Îl doare spatele. Nu Îi mărturisi că nu-l interesează fiindcă nu voia decît să se folosească de ea, să o facă să și-o pună cu alte femei, ca să recreeze scenarii din cărțulia aceea porno. Cea mai mare minciună a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
palmier. Un lung șir de ateliere auto pline de praf, dar nici urmă de Merc-ul fabricat În ’49, cu numărul DG114. Amurg. Un cvartal cu case părăsite - geamuri sparte, peluze năpădite de buruieni. Jack Începu să se simtă aiurea: Îl dureau dinții și Îl Înțepa În piept. De pe cealaltă parte a străzii se auzeau strigăte de sfidare. Echipa din dreapta trăgea. Se uită spre partenerii lui. Brusc o rupseră toți la fugă. Sfîntul Graal descoperit Într-un atelier auto plin cu șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să mă sune sora mea. Exley, nu poți! — Voiai să-i vezi În camera de gazare. Acolo vor ajunge. Nu ai vrut să depui mărturie, iar acum nu cred că va mai fi nevoie. — Vreau să sufere. Vreau să-i doară. — Nu. E greșit. E un caz care necesită o dreptate absolută. Ea rîse. — Dreptatea absolută ți se potrivește ca halatul ăsta pe mine, pendejo. — Inez, ai obținut ce ți-ai dorit. Lasă lucrurile să meargă În voia lor și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
țăndări de tencuială rotindu-se În spirală și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima Îi bubuia, capul Îl durea teribil. Îl dureau și fălcile. Rupsese perna pe care se cuibărise. În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rotindu-se În spirală și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima Îi bubuia, capul Îl durea teribil. Îl dureau și fălcile. Rupsese perna pe care se cuibărise. În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu avea cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el o să scape el de pedeapsă. Perkins a fost avertizat de tine și s-a ascuns. A rămas liber destul timp cît să-l transforme pe White Într-o legumă. Loew, calm: — Nu ai nici o dovadă. Și de cînd te doare pe tine așa de tare de White? Ed depuse un dosar pe birou. — Sid Hudgens Îți făcuse un dosar. Finanțări obținute prin șantaj, puneri sub acuzare pe care le-ai anulat contra unor sume de bani... A păstrat dovezi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Alexe Îmi șchioapătă pasul ascuns printre flori, fierbinte fiorul mă poartă spre nori. Albastru ca zarea e sufletul meu, sensibil și tandru doinește mereu. Pe umeri țin greul, pe palme cununi, la chip am lumină, în ochi port genuni. Mă doare tristețea și plâng uneori, ca roua discretă ce cade în zori. Ascunse de lume prin cele cămări păstrez nestemate ce-aduc alinări. Mă-nchin liniștită când zorii răsar, am candela vie și-n inimă jar. Spre Tine privirea abia se
Ochiul din mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83284_a_84609]
-
Elenă Marin Alexe lacrimile ploii nu mă răcoresc le-aud țipatul când se izbesc de gard și cad risipite atunci mă dor și mă ard Pe mine razele soarelui nu mă-ncălzesc deși fierbinți doar îmi mângâie față plâng în tăcere căci mă doare viața Pe mine asaltul vântului nu mă-nspăimântă deși îl simt trecând vijelios peste sat îi ascult vuietul grav
Pe mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83291_a_84616]
-
lacrimile ploii nu mă răcoresc le-aud țipatul când se izbesc de gard și cad risipite atunci mă dor și mă ard Pe mine razele soarelui nu mă-ncălzesc deși fierbinți doar îmi mângâie față plâng în tăcere căci mă doare viața Pe mine asaltul vântului nu mă-nspăimântă deși îl simt trecând vijelios peste sat îi ascult vuietul grav dureros supărat
Pe mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83291_a_84616]
-
Ce mă doare mai mult Elena Marin Alexe Îmi trec degetele amorțite prin albeața zorilor, mângâind suflul ascuns al naturii îngenuncheate. Când sărut frunza, simt fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite de glonț... Mă adun cu greu printre rânduri, dornică să redau zilei stropul promis de bucurie. Dar suspin și scot în lumină clipe răvășite de tristețe
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
cu greu printre rânduri, dornică să redau zilei stropul promis de bucurie. Dar suspin și scot în lumină clipe răvășite de tristețe, precum frunzele tăcute, veștede și sfarâmate de mușcăturile reci, ale vântoaselor dezlănțuite de toamna în agonie. Ce mă doare mai mult rana mea, sau plânsul naturii?
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
Elena Marin Alexe Pe unde-mi calcă piciorul Mă strecor cu binișorul Vântul să mă înconjoare Noaptea să nu mă doboare Cât o fi iarna de lungă Lacrima să nu m-ajungă Tristețea să nu mă doară De-o fi zi sau de-o fi seară Mâna Ta să mă susțină Peste ochi toarnă-mi lumină Iartă-mi gândurile rele Urcă-mă mai sus de stele Peste inima-mi rănită Lasă-Ți mila înmiită Și balsam de
Drumul inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83313_a_84638]
-
Și copacii plâng Elena Marin Alexe Nu doare înghețul, nici lipsa de soare, Ci numai absența de pași pe cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
miros de mort, dar mai puternic era mirosul de flori veștejite între care îl imagina, așa cum îl văzuse în anul de dinainte, când murise liniștit în patul lui, alături de nevastă-sa, apucând doar să-i spună mi-e rău, mă doare inima și atât. Bătrâna doamnă Marga Pop a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce se trezește și, până să înțeleagă, a căzut iarăși în amorțeala în care nu mai existau nimeni și nimic. Doar durerea, răspândită ca o apăsare pe tot trupul, încât n-ar fi fost în stare să spună ce o doare cu adevărat. Dar nu-și înțelegea durerea cu mintea, era numai o certitudine a trupului de care și-a dat seama doar după un alt timp, când avea senzația că se ridică niște pâcle asemenea vălurilor de pe creierii ei, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se oprise asupra celei mai nimerite: să se desfete de însănătoșirea în care nu credea, dar să nu-și lase gândul s-o mai amețească cu îndoieli. S-a obișnuit repede. Oamenii o întrebau: cum te mai simți? te mai doare? te-ai refăcut? și alte prostii cărora n-ai cum să le răspunzi nici cât se poate de exact, nici cât se poate de detașat. Intri într-un cerc din care nu mai scapi. Atunci a ales soluția cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum, menținerea confirmării biroului, nu se puteau afla, discuta, analiza mai înainte, cu luni în urmă? Că doar n-or fi apărut de pe o zi pe alta! Puteam fi tras la răspundere atunci, pentru a-mi îndrepta lipsurile, pentru că mă doare ca după nouă luni de activitate în acest birou să primesc o palmă și să nu știu pentru ce. Niciodată n-am fost pălmuit ca astăzi. Nu vreau să se înțeleagă faptul că nu sunt în stare să primesc critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întors acasă, dar, dacă stau să mă gândesc bine, chiar de când a venit acasă și s-a așezat în pat și a vrut să-i pun încă o pernă sub cap să poată privi mai bine pe geam, apoi îl dureau ochii și mi-a zis să trag draperiile și a adormit. Dar la vreo câteva zile se dădea jos din pat și se plimba mai mult prin casă, glumea și râdea și dintr-odată s-a așezat pe scaunul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
c-a rezolvat?“, până în clipa în care ea și-a întors spre el fața mică înconjurată de imensa căciulă ce-i acoperea părul, fruntea și urechile și de fularul gros de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului, „Mă doare“, i-a zis, „Răspunde-mi“, „Mă doare, oprește-te. N-am ce să-ți răspund“, și el insistând: „Cum n-ai?“, „N-am ce să-ți răspund“, și el insistând mai departe: „Cum n-ai?“, „N-am ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea și-a întors spre el fața mică înconjurată de imensa căciulă ce-i acoperea părul, fruntea și urechile și de fularul gros de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului, „Mă doare“, i-a zis, „Răspunde-mi“, „Mă doare, oprește-te. N-am ce să-ți răspund“, și el insistând: „Cum n-ai?“, „N-am ce să-ți răspund“, și el insistând mai departe: „Cum n-ai?“, „N-am ce să-ți răspund. Nu e nimic“. A mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]