12,639 matches
-
studențească” și „Dialog”. A fost redactor-colaborator al revistei „Collegium” în anii 1987-1989; inițiază, împreună cu un grup de tineri profesori, publicația social-culturală „Renașterea”, la Pașcani, în 1990. Începând cu 1996, deține rubrica „Critica prozei” la revista „Convorbiri literare”. Ca redactor și editor, semnează prefețe și studii introductive la volume de Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, George Coșbuc, Vasile Alecsandri, prefațează cărți de poezie și proză ale unor autori contemporani; alcătuiește antologia de proză De la I. Creangă la V. Voiculescu (2003), însoțind-o de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
, Alexandru (12.X.1934, Vârfu Câmpului, j. Botoșani), istoric al culturii, eseist și editor. Este fiul Savetei (n. Ițcou) și al lui Constantin Zub, țărani. Urmează școala primară în comuna natală (1941-1945), Școala Pedagogică din Șendriceni, județul Botoșani (1946-1953) și Facultatea de Istorie a Universității din Iași (1953-1957). Își începe cariera de cercetător la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
of schizophrenia (Spre o teorie a schizofreniei), Behavioral Science, 1, 251-264, 1956. 53 Paul Watzlawick et al., Une logique de la communi-cation (O logică a comunicării), Points Seuil, 1972. 54 Institutul de cercetare mentală. 55 Viața artificială. 56 Christopher G. Langton, "Editor's Introduction (In-troducerea editorului)", Artificial Life (Viața artificială), 1, 1994, MIT. 57 John Holland, Les algorithmes génétiques (Algoritmii genetici), "Pour la science (Pentru știință)", nr. 179, septembrie 1992. 58 Alain Kauffman și Francesco Panese, Transfert de modèles entre les sciences
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
teorie a schizofreniei), Behavioral Science, 1, 251-264, 1956. 53 Paul Watzlawick et al., Une logique de la communi-cation (O logică a comunicării), Points Seuil, 1972. 54 Institutul de cercetare mentală. 55 Viața artificială. 56 Christopher G. Langton, "Editor's Introduction (In-troducerea editorului)", Artificial Life (Viața artificială), 1, 1994, MIT. 57 John Holland, Les algorithmes génétiques (Algoritmii genetici), "Pour la science (Pentru știință)", nr. 179, septembrie 1992. 58 Alain Kauffman și Francesco Panese, Transfert de modèles entre les sciences de la vie et l
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
disperare. La început, a făcut-o în persană: Pămînt și cenușă (pe care l-a adaptat pentru marele ecran în 2004). Interesant e faptul că, în 2000, traducătoarea și prietena sa, Sabrina Noury, a trimis această primă carte mai multor editori, iar în cele din urmă, Paul Otchakovsky-Laurens de la POL, a acceptat să o publice. Or, POL era editorul Margueritei Duras! Au urmat Cele o mie de case de vis și teroare (POL, 2002), Întoarcerea imaginară (POL, 2005), Blestemat fie Dostoïevski
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ecran în 2004). Interesant e faptul că, în 2000, traducătoarea și prietena sa, Sabrina Noury, a trimis această primă carte mai multor editori, iar în cele din urmă, Paul Otchakovsky-Laurens de la POL, a acceptat să o publice. Or, POL era editorul Margueritei Duras! Au urmat Cele o mie de case de vis și teroare (POL, 2002), Întoarcerea imaginară (POL, 2005), Blestemat fie Dostoïevski (POL, 2011). Abia în 2008 are curajul să scrie și să publice direct în franceză. Și imediat avea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
informative, cît fantasmate. La scurt timp după nefericitul eveniment din hotelul new yorkez, a apărut în librării volumul DSK, la descente aux enfers (DSK, coborîrea în infern), la Democratic Books (?!), 2011, care se dorește a fi o anchetă neutră, potrivit editorului, căci textul în sine e semnat de o misterioasă Persephone, care se prezintă ca membră a PS și apropiată a lui Strauss-Kahn. Deci un soi de inventar al zvonurilor și legendelor urbane care tot circulă pe seama fostului patron al FMI
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
burduhănosul și greoiul Balzac într-o emisiune de-a lui Bernard Pivot? Cine i-ar mai cumpăra cărțile? "Personajul" auctorial și elementele paratextuale au, prin urmare, o tot mai mare și mai directă incidență asupra percepției publice a unui text. Editorii și librarii iau în calcul tot felul de detalii aparent minore pentru a atrage și a reține atenția Regelui Cititor. Empatia și reacțiile subiective instinctuale, elementare, ca și rezultatele unor studii serioase de psihologie și sociologie a lecturii sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
titluri, iar aceștia își pot alege ce doresc din lista respectivă, primind cărțile gratis în schimbul unicei, dar esențialei obligații de a redacta apoi o cronică literară pe care să o publice în rețea și pe blogul personal. În felul acesta, editorii și librarii își asigură o difuzare și o popularizare mai bună pentru volumele pe care doresc să le promoveze, iar cititorii ajung să formeze într-adevăr o masă critică de cert impact asupra vînzărilor unui text sau altul. Parteneriatul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
librarii își asigură o difuzare și o popularizare mai bună pentru volumele pe care doresc să le promoveze, iar cititorii ajung să formeze într-adevăr o masă critică de cert impact asupra vînzărilor unui text sau altul. Parteneriatul acesta dintre editori / rețele online cititori / critici cîștigă tot mai mult teren și presupune tot mai puține costuri (îndeosebi din partea editurilor, care altfel ar trebui să pompeze bani grei în criticii reputați pentru a-i convinge să scrie despre favoriții lor!) Oricum, dat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
puțin decît bărbații ironia tăioasă, postmodernismul agresiv, mesajele de gradul doi sau textele șocante. Linia narativă clasică este privilegiată în continuare. Desigur, nu au dispărut nici difuzorii editoriali, deși nu sunt mulți cei care și-i mai pot permite, reprezențanții editorilor care, înarmați cu răbdare și persuasiune, fac lobby pe lîngă librari pentru a-și promova interesele de moment. În demersul lor intră, în proporții variabile, elemente de strategie editorială, opinii personale, impresii subiective, anecdote cu posibilă priză la public. În
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
conduce... și proiectează înconjurul lumii pe un vas cu pînze! Într-o bună zi, cînd nu mai aștepta nimic pe linia aceea, cîștigă un concurs de nuvele cu Sukkwan Island, dar abia după o critică elogioasă în "New York Times", celebrul editor Harper Collins cumpără drepturile de autor și rampa de lansare spre celebritate se deschide. Treizeci de ani după sinuciderea tatălui, David Vann cunoaște consacrarea, iar traducerea în Franța, la o editură mică, specializată în "nature writing", a trezit un mare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adevărat fenomen literar, care se ocupă acum de Vacile lui Stalin, sau cu deja clasicul Paul Auster (Sunset Park, Actes Sud). E ceea ce parizienii, mari amatori de butade nu tocmai corecte politic, numesc "imigrație selectivă"... Nu e deloc surprinzător că editorii internaționali îi propun Franței cele mai bune titluri ale lor în fiecare an, devreme ce, în ciuda deprimaților ciclici, Hexagonul își face încă timp să citească, ba chiar să mai și celebreze literatura prin această întrecere periodică, la fel de așteptată și comentată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
chiar să mai și celebreze literatura prin această întrecere periodică, la fel de așteptată și comentată ca o mare competiție sportivă, ceea ce e aproape inimaginabil în alte țări. De la obișnuitul "Nothomb nouveau" pînă la transa existențială a marelui scriitor haitian Lyonel Trouillot, editorii și librarii pariază deja pe "caii" potențial cîștigători în cursa pentru premiul Goncourt, dar și pentru celelalte premii mari Interallié, Renaudot, Médicis, Femina. Dincolo de aceste încleștări previzibile, tradiționale, războiul e prezent, în acest an, în numeroase texte franceze și străine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de față. Iată, de exemplu, una din lucrările cele mai comentate ale toamnei este un prim roman de mari dimensiuni, de 650 de pagini (se pare că e și asta una din constantele recoltei prezente, după ani buni în care editorii s-au străduit să-și țină autorii în paturi procustiene de maximum 200 pagini, lumea redescoperă plăcerea de a citi ficțiuni consistente). Intitulat Arta franceză a războiului, de Alexis Jenni (Gallimard), cu trimitere evidentă la celebrul tratat militar al chinezului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
manuscrisele sale anterioare au fost respinse de mai multe edituri, că este un scriitor de duminică și romanul său a fost scris integral în bistrourile lyoneze, în pauzele dintre ore, sau că este el însuși dovada vie a faptului că editorii chiar citesc manuscrisele care le vin prin poștă de la necu noscuți... Se întîmpla la Paris, pe 2 noiembrie 2011, în momentul decernării celui mai prestigios premiu literar francez, Goncourt, atribuit în acel an unui profesor de științe naturale din Lyon
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Jenni e cuceritor. Solar și simpatic, acest profesor de formație științifică, admirator al lui Pascal Quignard, iubește verbul și Statul-providență și recurge la literatură pentru a înțelege lumea! Nu lipsit de interes ni s-a părut testul propus de un editor englez, Ford Madox Ford, cu aproape un veac în urmă, aplicat romanului în discuție. Ford susținea că poate evalua un manuscris lecturînd o singură pagină din acesta, pagina 99, ca o sondă aruncată în miezul unei cărți, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul lui... Jérôme Lindon, genialul editor vizionar de la Editions de Minuit, fără de care Noul Roman francez n-ar fi existat, și poate nici Alain Robbe-Grillet sau Marguerite Duras, ba poate chiar și Samuel Beckett ar fi ajuns mai greu la conștiința publicului. Or, iată că Lindon-fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
densificînd și concentrînd manifestări dintre cele mai variate. Cei 1.200 de expozanți din 2011 au avut 4 zile (față de 6 pînă acum) și o nocturnă pentru a-și atrage, surprinde, eventual fideliza cititorii. Antoine Gallimard, președintele Sindicatului național al editorilor francezi, dar și al celebrei edituri pariziene care își sărbătorește centenarul, s-a declarat satisfăcut de această ediție, "totodată populară și profesionistă". E adevărat că nocturna inedită a trecut cam neobservată, iar discuțiile în direct între autori și editori în privința
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al editorilor francezi, dar și al celebrei edituri pariziene care își sărbătorește centenarul, s-a declarat satisfăcut de această ediție, "totodată populară și profesionistă". E adevărat că nocturna inedită a trecut cam neobservată, iar discuțiile în direct între autori și editori în privința drepturilor pentru edițiile numerice au fost suspendate după eșecul negocierilor, dar acești bemoli, și alți cîțiva, inevitabili în fond, nu au alterat succesul unei impresionante desfășurări simbolice de talent și inventivitate, nemaivorbind de faptul că mai toate editurile mari
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acest vînt tăios venit din Nordul polar să împrospăteze și să tonifice literele franceze, și nu numai, fenomen care face furori prin țările nordice de vreo 40 de ani, dar pe care miezul Europei abia a început să-l descopere. Editorii, traducătorii, librarii se întrec în a găsi și lansa pe piață cele mai atrăgătoare titluri din domeniu. De fapt, prin ce diferă o asemenea narațiune scandinavă de celelalte? Unul din librarii de la Gibert Joseph consideră că stilul "e destul de diferit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în 2010, obținînd deja Premiul scriitorilor genevezi. Dar simțea de ani buni dorința de a fabrica un roman negru american de mari dimensiuni, pentru volumul premiat el scriind nu mai puțin de 30 de versiuni înainte de a-l supune unui editor. Dicker cunoaște bine și iubește America, unde și-a petrecut toate vacanțele și unde părinții săi dețin o casă în Maine, iar textul său s-a dorit a fi un omagiu adus marilor autori de thrillere judiciare americane, anume Scott
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de romane de la o narațiune. La vérité sur l'affaire Harry Quebert debutează în 2008, anul alegerii lui Obama. Narațiunea se desfășoară la New York, acolo unde Marcus Goldman, un tînăr autor de succes, a rămas în pană de inspirație, iar editorul îl hărțuiește tot mai mult. Apoi survine un eveniment care va da totul peste cap : bătrînul său prieten și profesor, renumitul scriitor Harry Quebert, est acuzat de uciderea Nolei, cu treizeci de ani mai devreme. Corpul adolescentei de 15 ani
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
interpretative, în schimb, remarcăm faptul că, deși pe ansamblu se publică mai puțin, cifra romanelor de debut se află într-o progresie semnificativă: 86 anul acesta, față de 69 anul trecut, dintre care 4 numai la Gallimard. E perioada în care editorii și librarii lansează noi talente (vîrsta nefiind un factor determinant, debutanții avînd între 25 și 70 de ani), miza fiind extrem de importantă, avînd în vedere că juriile marilor premii literare nu se tem defel să încoroneze debutanți, de n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu sprijinul celebrului Philippe Sollers, iar autorul a și încasat un aconto. Dar suferind încă de pe urma "afacerii Millet", din vara lui 2012, venerabila doamnă a renunțat în cele din urmă la publicarea lui Mérot. Amintim, pe scurt, că Richard Millet, editor de succes în echipa Gallimard, dar și scriitor, a tipărit în 2012, la editura mică și selectă a lui Pierre-Guillaume de Roux, un scurt eseu intitulat Elogiu literar al lui Anders Breivik (titlu nefericit sau voit provocator?), Breivik fiind psihopatul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]