12,214 matches
-
este, ceea ce nu este, nu este și niciodată nu survine nimic); spre deosebire de eleați, Heraclit credea că repausul este imposibil și că lumea este un ciclu continuu de transformări. Totul este în mișcare și nimic nu dăinuie veșnic. Restul perioadei presocratice, filosofii naturii au fost marcați de trecerea de la fizica monistă la cea pluralistă. Empedocle explică dizarmonia existentă printre filosofi prin faptul că ei plecau de la părerea că ar exista "o singură" materie originară. Empedocle credea că natura are patru materii originare
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
imposibil și că lumea este un ciclu continuu de transformări. Totul este în mișcare și nimic nu dăinuie veșnic. Restul perioadei presocratice, filosofii naturii au fost marcați de trecerea de la fizica monistă la cea pluralistă. Empedocle explică dizarmonia existentă printre filosofi prin faptul că ei plecau de la părerea că ar exista "o singură" materie originară. Empedocle credea că natura are patru materii originare: "pământul, aerul, focul, apa" și toate schimbările din natură le explica prin faptul că aceste patru elemente se
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
părerea că ar exista "o singură" materie originară. Empedocle credea că natura are patru materii originare: "pământul, aerul, focul, apa" și toate schimbările din natură le explica prin faptul că aceste patru elemente se amestecă și apoi se despart. Următorul filosof al naturii, Anaxagora, afirma că natura ar fi alcătuită din părți foarte mici care nu pot fi văzute cu ochiul liber iar impulsul mișcării a fost denumit nous ("rațiune" sau "spirit") Presocraticii au încercat să răspundă la întrebări de genul
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
alți învățați ce s-au distins prin meșteșugul lor. Am avut pierderi materiale, am fost silit să pribegesc adesea pe drumuri primejdioase, am ieșit chiar în exil, dar am răbdat aceasta în liniște, și cu îndrăzneală, cum se cuvine unui filosof." "Față de numeroșii învățăcei care au venit să mă asculte, m-am purtat ca și cum ar fi fiii mei" "M-am folosit de cele mai bune străduințe pentru a-i învăța, și i-am îndemnat spre fapte bune." "Cărțile de medicină pe
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
maghiară-franceză. Între 1977 și 1979 este redactor responsabil al paginilor în limba maghiară la revista studențească de cultură Echinox, fondată de Ion Pop, Marian Papahagi, Eugen Uricaru și Ion Vartic. În 1979 organizează la Cluj-Napoca prima vizită de întîlnire a filosofului Constantin Noica cu membrii echinoxiști. Între 1977 și 1984 este membru al cenaclului literar Gábor Gaál din Cluj-Napoca. În 1979 este numit profesor la Școala Generală din Huedin. Din 1979 pînă în 1984 este redactor responsabil al paginilor în limba
François Bréda () [Corola-website/Science/313224_a_314553]
-
Taina Rugului Aprins și Rugăciunea inimii care în Rusia era foarte bine cunoscută printre călugări. Cuvântările lui Ioan Culîghin erau traduse de un soldat din Basarabia, un anume Leonte. În scurt timp Mânăstirea este vizitată de mulți intelectuali teologi scriitori, filosofi, dar și studenți la diferite facultăți, toți cu un singur gând: să reziste comunismului prin rugăciune și trăire puternică în Duh. Ioan Culîghin devine pentru cei de la Antim "Ioan Străinul", iar cei care sunt prezenți acolo pun bazele Organizației Rugul
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
Raționalismul critic reprezintă concepția epistemologică dezvoltată de filosoful englez de origine austriacă Karl Popper, care exprimă convingerea că rațiunea, în problema cunoașterii empirice, nu poate avea o funcțiune riguros demonstrativă, ci una de atitudine critică. Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii, ea este implicată în critica teoriei însăși
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Francis August Schaeffer (n. 30 ianuarie 1912, Germantown — d. 15 mai 1984, Rochester) a fost un teolog și filosof creștin cunoscut în special pentru contribuția sa la apologetica creștină și ca fondatorul comunității "L’Abri Fellowship". Francis August Schaeffer IV se naște în Germantown, Pennsylvania pe data de 30 ianuarie 1912. Părinții lui sunt Bessie (Williamson) and și Francis
Francis Schaeffer () [Corola-website/Science/314565_a_315894]
-
beciurile Siguranței statului, a acceptat să fie martor al acuzării împotriva prietenului său, Lucrețiu Pătrășcanu (arestat și el în 1948 și condamnat la moarte în 1954). Zilber a fost condamnat la închisoare pe viață și eliberat în 1964. În 1963, filosoful și activistul britanic Bertrand Russell a cerut, într-o scrisoare adresată premierului de atunci Ion Gheorghe Maurer, eliberarea din detenție a lui Belu Zilber. A fost eliberat (din închisoarea din Aiud) independent de acestă cerere, un an mai târziu, împreună cu
Belu Zilber () [Corola-website/Science/314566_a_315895]
-
probleme de istorie universală, studii despre monedele românești, despre arestările abuzive din perioada comunistă, dar și despre greșelile făcute de-a lungul timpului de către conducători. Prima parte a caietului nr. 21-23 din 1971 are ca tematică filosofia, un omagiu adus filosofului Martin Heidegger. Alte subiecte tratate în paginile ,Destinului” sunt cele de antropologie și cultură europeană, cultură și civilizație românească. Totodată, printre preocupările revistei se numărau teme precum: politica, biserica, libertatea, justiția, științele, arta, economia și medicina. Un capitol important îl
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
și Egipt, datorită schimburilor permanente dintre dominatori și localnici. Suveranii elenistici, urmând exemplul lui Alexandru, au favorizat propria lor divinizare, în interesul dominării unor teritorii atât de întinse. Dispariția orașelor-state ("polis") a schimbat în mod esențial obiectivele literaților, artiștilor și filosofilor. Comenzile operelor de artă nu au mai fost efectuate de orașele grecești, ele au fost preluate de marile centre culurale orientale și de curțile suveranilor, în dorința de a înfrumuseța propriile lor reședințe. Centrul cultural al elenismului a fost în
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
suveranului, care îl obliga să țină capul ușor înclinat spre umărul stâng, într-o atitudine îndreptată spre înălțimi, care îi conferă o impresie de contact cu divinitățile. Lui Lyssip i se atribuie mai multe portrete ale lui Aristotel, executate când filosoful era încă în viață, acel reconstruit al lui Socrate și unul reprezentându-l pe Euripide, care impresionează printr-o puternică latură psihologică, în concordanță cu viața reală a personajelor. După Lysipp, în secolele II și I î.Ch., are loc
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
personajelor. După Lysipp, în secolele II și I î.Ch., are loc o amplă dezvoltare a artei portretelor, nu numai ale persoanelor ilustre, dar și ale simplilor particulari. Printre capodoperele acestei perioade sunt de menționat portretul lui Demostene și al filosofului epicurean, Hermarch din Mytilene, sau pateticul portret al lui Euthydem din Battriana. În portretele personajelor oficiale, erau accentuate valențele nobile, cu expresii hieratice și detașate (portretele regilor Antioh al III-lea din Siria, al lui Ptolemeu al III-lea, al
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
inspirația arhitecților pentru construcțiile ce vor urma să apară în Franța. O altă caracteristică a acestui curent este acea de a promova nu numai cititorul ci și artistul, artiștii fiind spirite universaliste, în același timp arhitecți, pictori, sculptori sau chiar filosofi. Construcțiile vor fi frumoase conform noilor percepte estetice și funcționale dacă fațadele lor vor fi echilibrate, proporționate și decorate după modele și canoane antice clasice, modele care au existat la tot pasul în Europa. Erau apreciate încăperile mari, bine luminate
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
, Marin Mersennus sau Abatele Mersenne (n. 8 septembrie 1588 - 1 septembrie 1648) a fost un călugăr francez, filosof, matematician și teoretician al muzicii, supranumit „părintele acusticii”. s-a născut într-o familie de țărani, lângă Oizé, pe valea râului Sarthe. A fost educat la Le Mans și la Colegiul La Flèche al iezuiților. A studiat teologia și limba
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]
-
paralel cu activitatea didactica, a practicat o vreme și jurnalismul, între 1990-2006, un jurnalism independent și uneori de o manieră foarte personală, un jurnalism de atitudine etică și culturală. La începutul anilor ’80, a frecventat Cercul format la Păltiniș în jurul filosofului Constantin Noica, fapt care a avut o influență decisivă asupra formării sale. În literatura de specialitate din România, Nicolae Iuga este printre primii care lansează o dezbatere publică asupra ideii de Etica globala, aparținând teologului german Hans Kung. A avut
Nicolae Iuga () [Corola-website/Science/313713_a_315042]
-
(n. 1570, Atena - d. 1646, Atena) a fost un filosof grec. Studiază la Atena, apoi la Colegiul catolic „Sf. Atanasie” la Roma. Studii de filosofie și medicină la Universitatea din Padova, cu Cesare Cremonini. Profesor pe lângă comunitatea greacă din Veneția (1609-1614), apoi în Cefalonia (1614-1620) și la Zanta (1620-1625). Numit
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]
-
o eră nouă, în care biserica nu mai putea avea rol dominant în societate. În secolul următor au apărut teoreticienii ateismului modern: Schopenhauer, Feuerbach, Karl Marx, etc. S-a lansat Manifestul Comunist (1848), a apărut evoluționismul (Darwin, 1859). În 1888, filosoful german Friedrich Nietzsche, cu un an înainte de a-și pierde mințile, scria cartea "Der Antichrist" („anticristul”, sau „anticreștinul”), în care proslăvea spiritul bărbătesc, „dionisiac”, al păgânismului, al dorinței de putere, de viață și fericire, care nu cunoaște noțiunea de păcat
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
de împlinire (...). Ciobanul săvârșește o transmutație - marea operă a denigraților alchimiști -, își transformă nenorocirea în taină mistică. Înfrânge soarta. Dă un sens fast nefericirii...”. În anul în care se împlineau patru decenii de la publicarea teoriei blagiene legate de „spațiul mioritic”, filosoful Constantin Noica scrie un incitant articol pentru o revistă clujeană, cu scopul vădit de a descongestiona filosofia culturii de prejudecata, încă dominantă, impusă prin teoria poetului-filosof din Lancrăm. „Desprinderea” pentru care pledează nu întrunește calitățile unei renegări totale, a unei
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
sunt întrebuințate de biologi, precum și pe raportul dintre elementele empirice și teoretice ale programelor de cercetare din biologie. De obicei, discursul specific filosofiei biologiei abordează sub-domenii ale biologiei cum ar fi genetica, teoria evoluționistă, ecologia,imunologia etc. Principalul țel al filosofilor biologiei este de a examina conceptele științifice și paradigmele contemporane caracteristice biologiei. Cu toate că filosofii au fost interesați de formele sub care viața se găsește în lume încă de pe vremea anticilor (Aristotel), filosofia biologiei s-a conturat ca un domeniu independent
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
de cercetare din biologie. De obicei, discursul specific filosofiei biologiei abordează sub-domenii ale biologiei cum ar fi genetica, teoria evoluționistă, ecologia,imunologia etc. Principalul țel al filosofilor biologiei este de a examina conceptele științifice și paradigmele contemporane caracteristice biologiei. Cu toate că filosofii au fost interesați de formele sub care viața se găsește în lume încă de pe vremea anticilor (Aristotel), filosofia biologiei s-a conturat ca un domeniu independent al filosofiei abia între anii 1960-1970. Printre întrebările asupra cărora se concentrează filosofia biologiei
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
a conturat ca un domeniu independent al filosofiei abia între anii 1960-1970. Printre întrebările asupra cărora se concentrează filosofia biologiei se numără următoarele: Deși lucrări de filosofie a biologiei fuseseră publicate încă din anii 1950, de către biologul J.H. Woodger și filosoful Morton Beckner, subiectul nu a generat un interes prea mare pe atunci. Domeniul distinct al filosofiei biologiei a apărut abia în urma eforturilor unor biologi, precum Ernst Mayr sau F.J. Ayala, de a încuraja o abordare filosofică a biologiei. Toate procesele
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
sau F.J. Ayala, de a încuraja o abordare filosofică a biologiei. Toate procesele din organismele vii se supun legilor fizicii, diferența față de procesele neanimate constând în organizarea și controlarea lor prin intermediul informațiilor codate. Acest aspect i-a făcut pe unii filosofi să se întoarcă la reflecțiile lui Darwin pentru a rezolva problemele ce apăreau în încercarea lor de a dezvolta o filosofie a științei derivată din fizica clasică. Această abordare pozitivistă pune accent pe un determinism strict și pe descoperirea de
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
linia de cercetare a naturii fizice a proceselor organice studiate. O atenție similară a fost acordată conceptelor de selecție naturală, adaptare, diversitate și clasificare, specii și speciație. Așa cum biologia s-a dezvoltat ca o disciplină autonomă, se dorește astăzi de către filosofi și biologi deopotrivă, ca filosofia biologiei să devină un domeniu de sine stătător asemeni filosofiei limbajului, filosofiei științei, or altor ramuri ale filosofiei. Una dintre problemele filosofiei biologiei este relația dintre reducționismul științific și holism. Putem distinge trei direcții de
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
O a treia formă în care putem găsi filosofia biologiei este ca încercare de a răspunde unor chestiuni filosofice generale prin apelul la biologie. Teleologia biologică este un exemplu pentru acest caz. Dintre teoriile din biologie, evoluționsimul a atras atenția filosofilor în special. Între cei care au abordat acest subiect se numără Elliot Sober, Richard Dawkins, E.O. Wilson, John Dupré și mulți alții. Lucrarea lui Sober, The Nature of Selection: Evolutionary theory in philosophical focus (1984), analizează structura explicațiilor oferite
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]