12,265 matches
-
în mod expres inserarea ei în Crez. Atitudinea Papei se vede și mai clar în decizia pe care a luat-o cu acel prilej, de a se scrie pe două tăblițe de argint Crezul fără adăugire în limbile latină și greacă, pe care a dat ordin să fie așezate pe pereții Catedralei Sfântul Petru din Roma.
Diferențe teologice între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/327563_a_328892]
-
japonez a cărei distrugere era confirmată. Al doilea grup format din piloți de bombardiere a fost format în noiembrie 1941 dar nu a mai fost deplasat în China datorită atacului japonez de la Pearl Harbor. Imperiul Persan a angajat numeroși mercenari greci în toată perioada clasică a existenței sale. În perioada târzie a Imperiului Roman, a devenit tot mai dificil pentru împărați și generalii săi să recruteze soldați din rândul propriilor cetățeni pentru completarea efectivelor legiunilor. Motivele au fost diverse, de la lipsa
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
nicuna dintre părți nu avea încredere în partenerul de afaceri. Soluția era reprezentată în gândirea omului de stat italian doar de recrutarea soldaților din rândul cetățenilor țării, care erau caracterizați de o dragoste reală pentru propria patrie. Stratioti (în limba greacă: στρατιώτες, stratiotes]] au fost unități de mercenari originari din Peninsula Balcanică. Ei au fost angajați în perioada secolelor XV-XVIII în principal de statele din Europa de Sud și Centrală. Stratioti au fost recrutați din Albania, Grecia, Dalmația și la un
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
în principal de statele din Europa de Sud și Centrală. Stratioti au fost recrutați din Albania, Grecia, Dalmația și la un moment dat și din Cipru. Cei mai mulți istorici consideră că statioti au fost în principal albanezi. Un studiu al istoricului grec Commines arată că aproximativ 80% dintre numele soldaților stratioti au origini albaneze, pe când cele mai multe nume ale ofițerilor sunt de origini elen. Un număr mic de nume ale stratioti sunt de origine slavă. Printre numele liderilor militari stratioti apar unele ale
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
sale din aniii 1960 au fost compuse de Maurice Jarre. În 1970 Rossif a realizat primul film său non-documentar "Aussi loin que l'amour" avându-l pe Salvador Dalí în distribuție. La începutul anilor '70, Rossif s-a cu compozitorul grec Vangelis în Paris. Cei doi au colaorat la numeroase filme, cele mai importante fiind documentarele despre viața sălbatică "L'Apocalypse des animaux", "L'Opéra sauvage" și "La Fête sauvage", muzică care va fi publicată și în albume. Coloana sonoră a
Frédéric Rossif () [Corola-website/Science/327616_a_328945]
-
nativi până când a fost absorbita de puterea expansionista a Pontului. Conducătorii acestei dinaștii au devenit guvernatori din cea mai mare parte din Paflagonia încă de pe vremea domniei lui Mitridate Ctistes (302-266 î.Hr.), până în 183 î.Hr., cănd Pharnaces a redus orașul grec numit Sinope sub controlul lor. Din acel moment, întreaga provincie a fost încorporată în regatul Pontului până la căderea lui Mitridate (65 î.Hr.). Pompei a unit zonele de coastă din "Paflagonia", împreună cu cea mai mare parte a Pontului, cu provincia română
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
conducerea lui Tzvi Tzuk. Această prospecțiune a dus la excavațiile din rezervorul antic de apă din anii 1993-1994. Majoritatea descoperirilor provin din epoca romană și cea bizantină. Între edificiile și structurile arhitectonice descoperite se pot menționa: O inscripție în limba greacă consemnează că clădirea a fost zidită "de Glasios, skolastikonul și comesul cel vestit fiul lui Aetius Comes, de Yehuda, conducătorul comunității (rosh hakneset),de conducătorul comunității Sidonios, zidurile au fost clădite în cinstea faimosului conducător al comunității din Tyr, Afrodisios
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
parte a Luzației Inferioare, Rutenia Roșie, vestul și partea centrală a Ungariei Superioare (acum Slovacia) și, probabil, Moravia. Mieszko al II-lea era foarte bine educat pentru perioada sa. Știa să citească și să scrie, de asemenea știa atât limba greacă cât și limba latină. A fost poreclit pe nedrept Mieszko al II-lea " Gnuśny" (cu sensul de "leneș"). Asta datorită modului nefericit în care s-a încheiat domnia sa, deși la început a acționat ca un conducător iscusit și talentat. Deoarece
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
fiind un rege distins și un părinte model în ceea ce privește răspândirea creștinismului. De asemenea, laudă meritele lui Mieszko al II-lea de a fi construit biserici noi precum și cunoștințele sale de limba latină, lucru foarte neobișnuit în acele momente când limba greacă era cea mai folosită pe scară largă. În această carte s-au găsit cele mai timpurii scrieri ale Regatului Poloniei: "neume" pe marginea secvenței "Ad célèbres rex celica". Cadoul a provocat efectul scontat și Mieszko al II-lea a promis
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
asupra Corintenilor în Bătălia de la Corint din 146 î.Hr.. Grecia a fost provincie romană până la restabilirea orașului Bizanțului și numirea orașului de către împăratul Constantin în calitate de capitală a Imperiului Roman (ca Nova Roma, mai târziu Constantinopol) în anul 330 AD. Peninsula greacă a ajuns sub stăpânire romană în 146 î.Hr., Macedonia fiind o provincie romană, în timp ce sudul Greciei era sub supravegherea prefectului Macedoniei. Cu toate acestea, unele cetăți grecești au reușit să-și mențină o independență parțială și să evite impozitarea. Insulele
Grecia romană () [Corola-website/Science/327701_a_329030]
-
Războaiele civile romane au devastat țara și mai mult până când Augustus a organizat peninsula ca provincia Achaia în 27 î.Hr.. Grecia a fost provincia cheie din estul Imperiului Roman, așa cum cultura romană a fost mult timp, de fapt, greco-romană. Limba greacă a servit ca o lingua franca în Est și în Italia, și mulți intelectuali greci, cum ar fi Galen au realizat cea mai mare parte din lucrările lor la Roma.
Grecia romană () [Corola-website/Science/327701_a_329030]
-
provincia Achaia în 27 î.Hr.. Grecia a fost provincia cheie din estul Imperiului Roman, așa cum cultura romană a fost mult timp, de fapt, greco-romană. Limba greacă a servit ca o lingua franca în Est și în Italia, și mulți intelectuali greci, cum ar fi Galen au realizat cea mai mare parte din lucrările lor la Roma.
Grecia romană () [Corola-website/Science/327701_a_329030]
-
născut la 7 iulie 1951, viitor poet, eseist și traducător. A debutat în literatură în 1936, cu poezii în revistele „Pasărea Albastră” și „Suflet Nou”. A publicat și articole de exegeză culturală aromână. A realizat și traduceri literare din limbile greacă și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura Albatros prima sa carte, o culegere de sonete. Hristu Cândroveanu i-a publicat poezii în „Antologia lirică aromână”, apărută în 1975, și în „Un veac de poezie
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
biserici a fost domnitorul Moldovei Alexandru Lăpușneanu (prin urmare, biserica poartă numele comun al vlahilor). A doua biserică a fost ridicată la inițiativa Frăției de Ouspensky, și fondator al turnului clopotnița și al capelei a fost Constantin Corniaktos, un negustor grec. Turnul Korniakta este considerat unul dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură poloneză în stilul arhitectural manierrist din secolul șaisprezecelea. Între 1547-1549, o biserică a fost construită în acest loc cu bani donați de domnitorul moldovean Alexandru Lapusneanu, care a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
continua sub Peter Krassowski. În 1570, o parte din turnuri s-a prăbușit, iar în anul următor un incendiu a ars întreaga biserică. Acesta a fost construită la sfârșitul secolului XVI și începutul sec. XVII, cu fonduri oferite de negustorul grec Constantin Corniaktos [1], precum și alți membri ai Frăției Adormirii Maicii Domnului din Liov, care a întreținut de asemenea, si o cunoscută școală ortodoxă în oraș. Lucrarea a fost susținută de mulți alții, cum ar fi Hatmanul Piotr Konaszewicz-Sahajdaczny, domnii Moldovei
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
de către arhitectul Piotr Barbon în 1570. Biserică Sfântă Paraschiva din Liov 1. ^ Victor E. Louis, Jennifer M. Louis (1976). "Ghid complet pentru Uniunea Sovietică". M. Joseph. p.. 184. ISBN 0-7181-1077-3. "... Construit de Pietro di Barbona în 1574-1580 pentru un comerciant grec, Constantin Korniakt care a finanțat construirea mai multor biserici din Liov.".
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
de „Hristos”, însă este considerat drept interpolare din cauza limbajului (conține cuvinte nefolosite de Josephus și care în plus ar indica că Josephus ar fi fost creștin, ceea ce nu corespune realității). Însă un studiu recent argumentează că o variantă în limba greacă a acestei propoziții exista în sec. al IV-lea: „Se credea despre el că era Hristosul”. Astfel, se presupune că textul original conținea o referință la Hristos, care mai târziu a fost exagerată de copiști, rezultând forma actuală. Despre Flavius
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
evenimente ulterioare anului 109 î.e.n. Iulius Africanus, scriind în jurul anului 221 e.n., în timp ce scrie despre crucificarea lui Isus îl menționează pe Thallus astfel: Lucian din Samosata, un satirist din Siria din al doilea secol al erei noastre, scrie în limba greacă: Celsus scria în jurul anului 180 o carte contra creștinilor, care este azi cunoscută numai datorită respingerii ei scrisă de către Origen. Se pare că Celsus îl acuza pe Isus de a fi un scamator și un vrăjitor și este citat de
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
nr. 6-8, lipit de gardul Bisericii Stavropoleos, pe locul a două clădiri. Erau un imobil cu balcon și cu o sală de biliard, alipit de Cafeneaua și restaurantul "La Brener", care avea în spate o grădină în care, pe la 1870, grecii arendași și proprietarii de terenuri agricole jucau la amiază cărți pe sume mari ("stos"), conform tradiției. Noul sediu, un adevărat palat, a fost construit după planurile a doi arhitecți, și anume "Oskar Maugsch" (care a mai proiectat Palatul Băncii de
Banca de Credit Român () [Corola-website/Science/328006_a_329335]
-
cale o forță moldo-transilvăneană sub conducerea lui Gheorghe Ștefan, care a luat poziții în jurul satului Popricani, pe râul Jijia. Forțele lui Ștefan variau între 10 000 - 20 000 de soldați, și era compusă din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13 000 de soldați. Bătălia a început cu atacul cavaleriei moldovenești, care a lovit tabăra cazacilor de pe malul stâng al râului Jijia, apoi moldovenii au folosit artileria, trăgând din cele 6 tunuri
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
Epaminondas, alte păreri susțin că a fost fondată în jurul anului nașterii lui Filip al II-lea al Macedoniei. După victoria lui Filip în bătălia de la Cheroneea, în Etolia, la Naupaktos a fost stabilită o garnizoană. Liga a fost primul aliat grec al Republicii Romane, sprijinându-i pe romanii în timpul primului războiului macedonean, și contribuind la înfrângerea lui Filip al V-lea al Macedoniei în bătălia de la Cynoscephalae în 197 î.Hr., în timpul celui de-al doilea războiului macedonean. Cu toate acestea, a devenit
Liga Etoliană () [Corola-website/Science/327068_a_328397]
-
1919) împărțirea teritoriului otoman. Mai înainte de deschiderea conferinței, Regatul Unit ocupase deja capitala imperială, Constantinopol, iar Franța ocupase în Cilicia. Italienii aveau promisiuni din partea francezilor și britanicilor că putea ocupa Antalia și Izmirul. Italia nu avea cunoștințe ca britanicii promiseseră grecilor zone însemnate din Asia Mică ca recompensă pentru sprijinul lor în timpul războiului. Delegația italiană de la Conferința de Pace de la Paris, înfuriată de opoziția SUA la ocuparea de către italieni a Dalmației, (al cărei control urma să îl primească în conformitatea cu
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
august 1920.. Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat la Smirna și au preluat controlul asupra orașulului și a regiunii învecinate sub acoperirea vaselor grecești, francize, amereicane și britanice , fiind întâmpinați ca adevărați eliberatori de către populația greacă locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au hotărât să armatei elene. Tahsin a tras primul foc al Războiului de Independență al Turciei atunci când a încercat să îl asasineze pe comandantul grec. El în schimb a ucis un portdrapel
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
fiind întâmpinați ca adevărați eliberatori de către populația greacă locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au hotărât să armatei elene. Tahsin a tras primul foc al Războiului de Independență al Turciei atunci când a încercat să îl asasineze pe comandantul grec. El în schimb a ucis un portdrapel grec, continuând după aceasta să tragă asupra soldaților eleni. Militarii greci au reușit să îi aresteze și execute pe Hasan Tahsin și prietenii săi. În Izmir a fost ridicat în zilele noastre un
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au hotărât să armatei elene. Tahsin a tras primul foc al Războiului de Independență al Turciei atunci când a încercat să îl asasineze pe comandantul grec. El în schimb a ucis un portdrapel grec, continuând după aceasta să tragă asupra soldaților eleni. Militarii greci au reușit să îi aresteze și execute pe Hasan Tahsin și prietenii săi. În Izmir a fost ridicat în zilele noastre un monument al primului foc de armă tras în timpul
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]