15,241 matches
-
unei reglementări unitare (calitative). Cel puțin în privința dreptului comercial, se argumentează că în noul Cod civil nu se regăsesc decât o parte dintre reglementările care vizează raporturile comerciale, ce urmează a fi completate cu reglementările speciale din acest domeniu. Se insistă pe nevoia unei relative autonomii a dreptului comercial față de dreptul civil, impuse de specificitatea activității de comerț. Dimpotrivă, alți autori evocă preocupările manifestate în sensul unificării dreptului civil cu dreptul comercial, semnalate încă la sfârșitul sec. al XIX-lea, reluate
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
numai o actualizare, o revizuire a dreptului internațional privat existent. Viața și practica juridică din acest domeniu vor oferi, în timp, un răspuns cert. În ceea ce ne privește, optăm pentru varianta revizuirii în numele modernizării, a dreptului internațional privat existent. Am insistat, în introducerea prezentei lucrări, asupra concepției care fundamentează în prezent noul Cod civil, pentru că demersul în sine și structura cărții sunt puternic marcate de acest izvor fundamental al reglementărilor de drept civil. El reprezintă sursa comună pe care fiecare dintre
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
pe când rezoluțiunea presupune un contract sinalagmatic valabil încheiat. Nulitatea se aplică oricărui act juridic civil, pe când rezoluțiunea, numai contractelor sinalagmatice cu executare imediată "uno ictu", temeiul acestei sancțiuni constituindu-l reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, asupra cărora vom insista în cele ce urmează. În analiza temeiului rezoluțiunii trebuie să pornim de la dispozițiile articolului 1020 din Codul civil de la 1864, care prevedea că, în contractele sinalgamatice, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna, în cazul când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de la 1865, privind rolul activ al judecătorului în descoperirea adevărului și dispozițiile art. 129 din codul amintit, care dă dreptul președintelui completului de judecată de a ordona dovezile necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc 395. Și noul Cod de procedură civilă insistă asupra obligației instanței de a dispune toate măsurile permise de lege și de a asigura desfășurarea cu celeritate a judecății (art. 6 al. 1). Sunt semnificative, sub acest aspect, dispozițiile art. 10 care stipulează că: "Părțile au obligația să îndeplinească
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic". 185 În definițiile care diferențiază actul juridic civil față de faptul juridic civil (cum este gestiunea de afaceri sau plată nedatorată), se insistă asupra intenției de a produce efecte juridice ce trebuie să fundamenteze manifestarea de voință. 186 Prin această trăsătură actul juridic civil se deosebește de faptul juridic licit izvor de obligații civile. 187 Prin această trăsătură actul juridic civil se deosebește
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Pe de o parte, am analizat manifestările într-o ordine cronologică (e important, însă, a nu se confunda "vârsta" unei concepții religioase cu data primului document care o atestează); pe de altă parte - și în măsura în care documentația a permis-o - am insistat asupra crizelor în adâncime și, mai ales, asupra momentelor creatoare ale diverselor tradiții, într-un cuvânt, am încercat să pun în lumină contribuțiile majore la istoria ideilor și credințelor religioase. Pentru istoricul religiilor fiecare manifestare a sacrului este importantă; dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
primul vânat, mânjește cu sânge pereții unei peșteri. Câte din aceste credințe și din aceste ceremonii pot fi identificate în documentele arheologice pe care le avem la dispoziția noastră? Cel mult ofrandele de cranii și oase lungi. Nu vom putez insista niciodată îndeajuns asupra bogăției și complexității ideologiei religioase a popoareloi de vânători și asupra imposibilității aproape totale de a demonstra sau nega existența sa h paleantropi. Am repetat-o de nenumărate ori: credințele și ideile nu sunt fosilizabile. Anumiți savanți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vegeculturii 18. Recent, o nouă dovadă a vechimii vegeculturii a fost pusă în evidență în Thailanda: într-o peșteră ("Grota Fantomelor") s-au exhumat mazăre cultivată, bob și rădăcini de plante tropicale; analiza cu radiocarbon indică dateânjurde-900019. Este inutil să insistăm asupra importanței descoperirii agriculturii pentru istoria civilizației. Devenind producătorul hranei sale, omul a trebuit să-și modifice comportamentul ancestral, înainte de toate el a trebuit să-și perfecționeze tehnica măsurării timpului, descoperită deja din paleolitic. El nu se mai putea mulțumi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
numai o moarte "creatoare", ea permite zeiței să fie continuu prezentă în viața oamenilor și chiar în moartea lor. Hrănindu-se cu plante răsărite din corpul zeiței, omul se hrănește, în realitate, cu substanța însăși a divinității. Nu intenționăm să insistăm asupra importanței acestui mit de origine pentru viața religioasă și cultura paleocul ti valorilor. E suficient să spunem că toate activitățile responsabile (ceremonii de pubertate, sacrificii de animale sau sacrificii umane, canibalism, ceremonii funerare etc.) constituie, la drept vorbind, rememorarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
servitorii zeilor, ei nu sunt sclavii lor. Sacrificiul constă mai ales în ofrande și în omagii. Cât privește marile sărbători colective ale cetății, celebrate cu prilejul Anului Nou sau al ridicării unui templu, ele au o structură cosmologică. Raymond Jestin insistă asupra faptului că noțiunea păcatului, a elementului expiator și ideea "țapului ispășitor" nu sunt atestate în texte 6. Aceasta presupune că oamenii nu sunt numai servitorii zeilor, ci totodată imitatorii lor și, prin urmare, colaboratorii lor. Întrucât zeii sunt responsabili
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau ale gnosei hermetice sau sunt simple produse ale activității imaginare. Cel puțin, în cazul romanelor arthuriene cunoaștem tradițiile inițiatice care le-au precedat redactarea, în timp ce protoistoria eventualului scenariu inițiatic, implicat în aventurile lui Ghilgameș, nu o cunoaștem. S-a insistat, pe bună dreptate, asupra faptuiui că gândirea religioasă akkadiană pune accentul pe om. În ultimă instanță, legenda lui Ghilgameș devine exemplară: ea proclamă precaritatea condiției umane, imposibilitatea - chiar pentru un erou - de a cuceri nemurirea. Omul a fost creat muritor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o poezie de o calitate excepțională: regăsim aici imaginația simplă și spontană a unui popor primitiv care se mișcă cu ușurință în mister." După cum am remarcat, doctrina soteriologică a Textelor Piramidelor nu este întotdeauna coerentă. Identificându-1 cu Ra, teologia solară insistă asupra regimului privilegiat al faraonului: 30 Anumite texte (Pir., 2007-2009) arată că trebuie adunate oasele regelui, iar membrele sale eliberate de bandaje pentru a se asigura înălțarea; J. Vandier a arătat că e vorba despre un complex mitico-ritual osirian (op. Cit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înainte fertilitatea vegetală și toate forțele de reproducere. El este descris ca fiind Pământul întreg sau e comparat cu Oceanul care înconjură lumea. Către anul ~ 2750, Osiris simbolizează 35 Pir., 626- 627 ', 651-652 etc. După o variantă asupra căreia Plutarh insistă, Seth a sfârtecat cadavrul lui Osiris (cf. Pir., 1867) în 14 bucăți și le-a împrăștiat. Dar Isis le-a găsit (cu excepția organului sexual, înghițit de un pește) și le-a îngropat acolo unde le-a găsit; ceea ce explică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și care "se ascunde în cealaltă lume". Altfel spus, caracterul misterios și i n vizibilitatea lui Ra sunt declarate aspecte complementare ale lui Aton, zeul deplin manifestat în discul solar 58. 33. Sinteza finală: asocierea Ra~Osiris Teologii Imperiului Nou insistă asupra complementarității zeilor opuși, și chiar antagonici. În Litania lui Ra, zeul solar este numit "Unul-adunat-împreună"; el este reprezentat sub forma lui Osiris mumie, purtând coroana Egiptului de Sus. În alți termeni, Osiris este pătruns de spiritul lui Ra59. Identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe două suprafețe, sub o boltă, se bea, se cântă cântece de dragoste tot atât de ritualic cum s-a asistat la slujba din capela vecină"62. Continuitatea se verifică și cu privire la alte expresii specifice ale religiozității cretane arhaice. Șir Arthur Evans insistase asupra solidarității între cultul arborelui și venerația pietrelor sacre. Regăsim o solidaritate similară în cultul Atenei Parthenos la Atena: un stâlp alăturea de arborele sacru (măslinul) și bufnița, pasărea emblematică a zeiței. Evans a arătat, în plus, supraviețuirea cultului stâlpului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Gray, The Legacy of Canaan, p. 36. Textul este tradus de Caquot și Sznycer, pp. 393-394. 35 Așa cum ne-a fost transmis, mitul egiptean nu mai reprezintă stadiul primitiv; vezi mai sus, § 26. Apropierea de mitul Durgă, asupra căreia a insistat Marvin Pope (cf., în ultima vreme, M.d. W., I, p. 239), a fost deja tăcută de către Walter Dostal, "Ein Beitrag.", pp. 74 sq. 36 Text publicat de Ch. Virolleaud, "Un nouvel episode du mythe ugaritique de Baal", pp. 182 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin termeni de: sursă iahvisiă, pentru că acest izvor, cel mai vechi (secolele al X-lea sau al IX-lea), îl numește, pe Dumnezeu, Iahve, elohistă (ceva mai recent: ea folosește numele Elohim, "Dumnezeu"), sacerdotală (cea mai recentă; opera preoților, ea insistă asupra cultului și a Legii) și deuteronomică (acest izvor se găsește exclusiv în cartea Deuteronomului). Să adăugăm, totuși, că pentru critica vechi testamentară contemporană analiza textuală este mai complexă și mai nuanțată. Fără indicație contrară, noi cităm La Bible de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și, în același timp, actuala condiție umană. Desigur, pentru evrei, această "istorie sfântă" a devenit exemplară după Avraam și, mai ales, prin Moise; dar aceasta nu invalidează structura și funcția mitologică a primelor unsprezece capitole ale Facerii. Numeroși autori au insistat asupra faptului că religia lui Israel nu a "inventat" nici un mit. Totuși, dacă termenul "a inventa" e înțeles ca indicând o creație spirituală, munca de selecție și de critică a tradițiilor mitologice imemoriale echivalează cu emergența unui nou "mit", altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este asimilat tunetului, lâna filtrului reprezintă norii, sucul este ploaia care face să crească vegetația etc. Zdrobitul plantei este identificat cu împreunarea sexuală. Dar toate aceste simboluri ale fertilității bio-cosmice depind, în ultimă instanță, de valoarea "mistică" a Somei. Textele insistă asupra ceremoniilor care preced și acompaniază procurarea plantei și mai ales prepararea băuturii. După Rig Veda, sacrificiul somei era cel mai popular, "inima și centrul sacrificiului" (Gonda). Oricare ar fi fost planta folosită în primele secole de către indo-arieni, este sigur
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Vișnu pare să simbolizeze simultan întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea. Rig Veda (VII, 99,2) precizează că el sprijină partea superioară a Universului 44. Textele Brahmana insistă asupra relațiilor sale cu Prăjâpati, atestate încă din epoca vedică. Dar abia mai târziu, în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavad-Gltă, deci cam prin secolul al IV-lea î. Hr.), Vișnu este exaltat ca un zeu suprem de structură
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sale cu Prăjâpati, atestate încă din epoca vedică. Dar abia mai târziu, în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavad-Gltă, deci cam prin secolul al IV-lea î. Hr.), Vișnu este exaltat ca un zeu suprem de structură monoteistă. Vom insista mai departe asupra acestui proces, specific, de altfel, creativității religioase indiene. Morfologic, Rudra reprezintă o divinitate de tip contrar. El nu are tovarăși printre zei, nu-i iubește pe oameni, pe care îi terorizează prin furia sa demonică și îi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
17) îl numește pe cel ce a trecut prin upanayana de "două ori născut" (dvi-ja) - aici apare pentru prima oară acest termen - și îl consideră menit unei soarte excepționale. A doua naștere este evident de ordin spiritual, și textele ulterioare insistă asupra acestui punct capital. Potrivit Legilor lui Mânu (II, 144), cel ce comunică novicelui cuvântul Vedei (adică Brahmanul} trebuie considerat tată și mamă: între părintele natural și învățătorul lui Brahman, tatăl veritabil este acesta din urmă (II, 146); adevărata naștere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
specifică și deschid calea metafizicii și tehnicilor Yoga (§ 76). La evrei, sacrificiile sângeroase vor fi continuu reinterpretate și revalorizate, chiar după critica profeților. Cât privește creștinismul, el se va constitui plecând de la jertfirea voluntară a lui Hristos. Orfismul și pitagorismul, insistând asupra virtuților regimului vegetarian, recunoșteau implicit "păcatul" comis de către oamenii care au acceptat împărțirea de la Mekone (cf. partea a Il-a). Totuși, pedepsirea lui Prometeu nu a jucat decât un rol secundar în reflecțiile cu privire la "justiția" lui Zeus. Or, problema
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știm despre ceremoniile secrete indică faptul că misterul central implica prezența celor două zeițe. Prin inițiere, condiția umană era modificată, dar într-un alt sens decât transmutarea ratată a lui Demophon. Rarele texte vechi care se referă nemijlocit la Mistere insistă asupra beatitudinii post-mortem a inițiaților. Expresia: "Fericit acela dintre oameni." din Imnul către Demeter revine ca un laitmotiv. Fericit cel ce a văzut aceasta înainte de a pleca sub pământ!", exclama Pindar. "El cunoaște sfârșitul vieții! El îi cunoaște începutul!" (Threnoi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
secretă, acel synthema sau cuvântul de ordine al mystilor, transmise nouă de Clement din Alexandria (Protrepticos, II, 21,2); "Am postit; am băut ciceon; am luat panerul, și după ce 1-am folosit, 4 Semnificația acestor gephyrismoi este controversată. Erudiții au insistat mai ales asupra funcției apotropaice a expresiilor obscene. 5 Seneca, Hercules furens 364-366; Phaedra 105-107; cf., de asemenea, Minucius Felix, Octavius, 22, 2 etc. 6Paul Foucart, Mysteres, pp. 392 sq. În Phaidon (69 C), Plafon susține că pedepsele păcătoșilor în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]