KorAP: Find »[drukola/base=minciună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...468 469 470 ...520 >

12,997 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

poeziei române? Sinceritatea este categorie etică, nu estetică. Nu prin sinceritate se ajunge în poezie la adevăr ci prin originalitate estetică, într-un cuvînt, prin artă. Iar arta a fost comparată, încă de la Platon, cu minciuna și vrăjitoria. Trebuie ca "minciuna" literară să fie cât mai frumoasă ca să ducă la adevăr. Nu cred în "fracturiștii" de azi, tocmai pentru că au această miză falsă: sinceritatea. Nici în "poezia utilitară", pentru că poezia nu trebuie să concureze publicitatea. Poezia, marea poezie din toate timpurile

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
o posibilă definiție a scriitorului unul care scrie nemințindu-se pe sine însuși. Așadar, nici pe alții. Cum spunea Mircea Ivănescu în dialogul cu G. Liiceanu: "Eu nu am acceptat să scriu o poezie în care să povestesc fleacuri sau minciuni". Ivănescu se referea la faptul că nu a vrut să facă literatură cu orice preț, în special acela al convenției care duce la literatură. Și avea dreptate, poezia bună scapă "literaturii". Dar să nu facem acum distincții de amănunt. Există

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
una permanentă, funcționează și în absența celui ce ți-o provoacă, în timp ce "starea de femeie" este întâmplătoare și este bine să te folosești de ea atunci când ea există, ci nu atunci când ea există doar în gândul tău. Spune-mi o minciună pe care o spui zilnic fără să ai probleme de conștiință. Sau acea minciună nu există? Cât e minciună în exprimarea poetului? Care e adevărul care ne sperie? Care e adevărul care ne animă? Greu. Dintr-o obișnuință, venită și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
femeie" este întâmplătoare și este bine să te folosești de ea atunci când ea există, ci nu atunci când ea există doar în gândul tău. Spune-mi o minciună pe care o spui zilnic fără să ai probleme de conștiință. Sau acea minciună nu există? Cât e minciună în exprimarea poetului? Care e adevărul care ne sperie? Care e adevărul care ne animă? Greu. Dintr-o obișnuință, venită și ea după o experiență care mi-a adus multe ponoase, nu mai mint în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
bine să te folosești de ea atunci când ea există, ci nu atunci când ea există doar în gândul tău. Spune-mi o minciună pe care o spui zilnic fără să ai probleme de conștiință. Sau acea minciună nu există? Cât e minciună în exprimarea poetului? Care e adevărul care ne sperie? Care e adevărul care ne animă? Greu. Dintr-o obișnuință, venită și ea după o experiență care mi-a adus multe ponoase, nu mai mint în ultima vreme. Nici măcar la serviciu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
și ea după o experiență care mi-a adus multe ponoase, nu mai mint în ultima vreme. Nici măcar la serviciu. Nici când convivez, așa pur și simplu pentru a impresiona. Sau dacă adevărul este, în esență, o formă relevantă a minciunii o spun avocații sau preoții -, spun zilnic astfel de minciuni. Însă cum nu sunt prea vorbăreț, cum nu-mi petrec prea mult timp cu semenii, nu mă simt în pericolul de a emite adevăruri care să devină minciuni. Poate, știu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
ponoase, nu mai mint în ultima vreme. Nici măcar la serviciu. Nici când convivez, așa pur și simplu pentru a impresiona. Sau dacă adevărul este, în esență, o formă relevantă a minciunii o spun avocații sau preoții -, spun zilnic astfel de minciuni. Însă cum nu sunt prea vorbăreț, cum nu-mi petrec prea mult timp cu semenii, nu mă simt în pericolul de a emite adevăruri care să devină minciuni. Poate, știu și eu, mă mint în fiecare clipă pe mine. Dar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
relevantă a minciunii o spun avocații sau preoții -, spun zilnic astfel de minciuni. Însă cum nu sunt prea vorbăreț, cum nu-mi petrec prea mult timp cu semenii, nu mă simt în pericolul de a emite adevăruri care să devină minciuni. Poate, știu și eu, mă mint în fiecare clipă pe mine. Dar asta este o altă socoteală. Iată, cred că deja ți-am răspuns printr-o minciună, în sensul teoriei despre minciuna ca literatură emisă de Llosa în celebra lui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
semenii, nu mă simt în pericolul de a emite adevăruri care să devină minciuni. Poate, știu și eu, mă mint în fiecare clipă pe mine. Dar asta este o altă socoteală. Iată, cred că deja ți-am răspuns printr-o minciună, în sensul teoriei despre minciuna ca literatură emisă de Llosa în celebra lui carte, și anume că nu mint sau că, fără să mă îndoiesc vreo clipă, spun tot timpul adevărul. Alege și tu. Sau aș putea să-ți spun

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
pericolul de a emite adevăruri care să devină minciuni. Poate, știu și eu, mă mint în fiecare clipă pe mine. Dar asta este o altă socoteală. Iată, cred că deja ți-am răspuns printr-o minciună, în sensul teoriei despre minciuna ca literatură emisă de Llosa în celebra lui carte, și anume că nu mint sau că, fără să mă îndoiesc vreo clipă, spun tot timpul adevărul. Alege și tu. Sau aș putea să-ți spun că ești genial, un mare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Sau aș putea să-ți spun că ești genial, un mare scriitor căruia în curând i se va decerna Premiul Nobel. Că știu toate aceste lucruri din surse sigure. Ești pregătit să mă crezi? Ți-ar plăcea o astfel de minciună? Sau un astfel de adevăr? Ori ți-aș spune că nu ți-am fost niciodată prieten, că m-am prefăcut, din interes, să fiu în preajma ta, să mă simt bine în lumea de care tu de bucuri. Ce-ai crede

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
în casa ta, în casa mea, ai putea crede așa ceva? Te-ar surprinde un posibil adevăr despre această relație? Sau ai spune, hai, Gellule, tu mă minți! Și câte altele, încât în răspunsul la această întrebare încap tot felul de minciuni și adevăruri, încât acestea s-ar contopi și ar deveni orice. Spune-mi care sunt raporturile tale cu visul? Visezi? Ai vise care îți revin obsesiv? Sunt vise provocate sau vise care îți tulbură sublumea din subconștient? Ca orice om

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
a privirii, coborând, subțiindu-se de-a dreptul. Numai în sus să n-o iau, mai spuse omul nostru, acolo nu mai e capăt! Elogiul toleranței Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă albă, minciuna o umbrelă roșie. Adevărul avea un ochi albastru și altul negru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă albă, minciuna o umbrelă roșie. Adevărul avea un ochi albastru și altul negru, minciuna un ochi negru și altul albastru. Mergeau așa pe stradă, trecând unul pe lângă celălalt, fără să clipească, fără bună ziua. Și totuși, de fiecare dată când se aflau unul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă albă, minciuna o umbrelă roșie. Adevărul avea un ochi albastru și altul negru, minciuna un ochi negru și altul albastru. Mergeau așa pe stradă, trecând unul pe lângă celălalt, fără să clipească, fără bună ziua. Și totuși, de fiecare dată când se aflau unul în dreptul celuilalt, din ochiul albastru al adevărului, dar și din ochiul cel

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
negru și altul albastru. Mergeau așa pe stradă, trecând unul pe lângă celălalt, fără să clipească, fără bună ziua. Și totuși, de fiecare dată când se aflau unul în dreptul celuilalt, din ochiul albastru al adevărului, dar și din ochiul cel negru al minciunii picurau câte trei lacrimi ca niște șuvițe apoase de foc; picurau câte trei perechi de lacrimi și pe partea însorită a adevărului începea să plouă, iar pe partea minciunii începea să ningă. Uneori treceau unul pe lângă celălalt fără să-și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
ochiul albastru al adevărului, dar și din ochiul cel negru al minciunii picurau câte trei lacrimi ca niște șuvițe apoase de foc; picurau câte trei perechi de lacrimi și pe partea însorită a adevărului începea să plouă, iar pe partea minciunii începea să ningă. Uneori treceau unul pe lângă celălalt fără să-și dea seama și atunci, în loc de trei, picurau din ochii lor șase perechi de lacrimi și unde cădeau, acolo făceau gaură-n asfalt. O singură dată, pe partea adevărului ai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
să-și dea seama și atunci, în loc de trei, picurau din ochii lor șase perechi de lacrimi și unde cădeau, acolo făceau gaură-n asfalt. O singură dată, pe partea adevărului ai fi putut zări o umbrelă roșie, iar pe partea minciunii, o umbrelă albă, din ochiul adevărului picurând în loc de lacrimi, stropi de întuneric, iar din ochiul minciunii pietre topite, rostogolindu-se până spre seară la deal. A doua zi însă, totul reveni la normal: umbrelele, două, circulau în sensul stabilit, lacrimile

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
și unde cădeau, acolo făceau gaură-n asfalt. O singură dată, pe partea adevărului ai fi putut zări o umbrelă roșie, iar pe partea minciunii, o umbrelă albă, din ochiul adevărului picurând în loc de lacrimi, stropi de întuneric, iar din ochiul minciunii pietre topite, rostogolindu-se până spre seară la deal. A doua zi însă, totul reveni la normal: umbrelele, două, circulau în sensul stabilit, lacrimile picurau la momentul oportun, peste umbrela albă ploua de zor, peste umbrela roșie ningea de zor

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
În China mandarinilor, ca să huzuresc într-un infinit numeric. Sunt genul de culturi în care lumea are un sens vizibil și fără sfârșit. Sensul e reconfortant. Unde se ascunde adevărul? Adevărul e limpede în Dumnezeu și ascuns în noi. Dar minciuna unde se ascunde? Minciuna se ascunde în știință, iar adevărul în Poezie. Cum poate fi salvată frumusețea lumii noastre? Prin Poezie. De ce toate drumurile duc până la capăt? Drumurile nu au capăt. Omul are capăt. Din nou, Maramureșul: "Drumu-i lung, pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
huzuresc într-un infinit numeric. Sunt genul de culturi în care lumea are un sens vizibil și fără sfârșit. Sensul e reconfortant. Unde se ascunde adevărul? Adevărul e limpede în Dumnezeu și ascuns în noi. Dar minciuna unde se ascunde? Minciuna se ascunde în știință, iar adevărul în Poezie. Cum poate fi salvată frumusețea lumii noastre? Prin Poezie. De ce toate drumurile duc până la capăt? Drumurile nu au capăt. Omul are capăt. Din nou, Maramureșul: "Drumu-i lung, pe el mă duc,/ Capătul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956

Și ucenicii au luat Să vegheze i-a rugat! Și Întuneric s-a lăsat, O ceată de mișei Și cu Iuda Între ei L-au luat atunci cu ei Toată noaptea L-au purtat La Irod și la Pilat! Cu minciuni și viclenii Până zorii se ivi Planuri negre plănuiră Cu gând rău, ticăloșit Să fie și Răstignit! Vineri mincinoșii spuneau mereu Că a făcut Iisus mult rău Iar acum să plătească Și strigau: Să-L Răstignească! El nimic nu spunea

Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
Când a fost l-a judecat, Judecata lui Pilat El, zadarnic le-a vorbit Că tot nu s-au potolit Și văzând că nu-nțeleg S-a lăsat ca un mielușel Și-au pornit asupra Lui Cu tot felul de minciuni. Cu minciuni să-L răsplătească Pe Iisus să-L Răstignească! Când Iisus sufletul și-a dat Mari minuni s-au Întâmplat Cerul s-a Întunecat Pământul a tremurat Zidu-n templu s-a crăpat! Iar la natura s-ontristat. Astăzi lumea e

Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
fost l-a judecat, Judecata lui Pilat El, zadarnic le-a vorbit Că tot nu s-au potolit Și văzând că nu-nțeleg S-a lăsat ca un mielușel Și-au pornit asupra Lui Cu tot felul de minciuni. Cu minciuni să-L răsplătească Pe Iisus să-L Răstignească! Când Iisus sufletul și-a dat Mari minuni s-au Întâmplat Cerul s-a Întunecat Pământul a tremurat Zidu-n templu s-a crăpat! Iar la natura s-ontristat. Astăzi lumea e grăbită Nu

Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
fie sigur că suntem ai Lui! Vrăjmașul anume ne Împiedică ca să rămânem la el, Întunecatul ne trage mereu În jos, ne muncește prin pofte fel de fel. Cu prieteni, cu Tvr care vă fură timpul și ne arată...destrăbălare, hoți, minciuni, desfrâu și multe asemenea. Deci avem luptă, luptă și rugă cât mai multă...și curaj! El Dumnezeu Duhul ne vine În ajutor să nu renunțăm deloc. El ne trimite ajutor, nu știm când trimite clipa și ne deschide ușa. Noi

Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]