12,062 matches
-
om de încredere al domnului, luptând împreună în Bătălia de la Jiliște din 24 aprilie 1574, între oastea domnului Moldovei și armata pretendentului la tron, Petru Șchiopul, susținut de fratele său, domnul muntean, Alexandru al II-lea Mircea și de trupele otomane. În acea luptă, domnitorul i-a salvat viața viteazului boier, zdrobind cu buzduganul pe un inamic ce amenința să-l răpună. Nemulțumit de pretențiile de independență ridicate de domnitorul Ioan Vodă cel Viteaz, de refuzul de a plăti tribut și
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
armatelor inamice și a culege informații despre numărul oștenilor. Înainte de plecare, Ioan îl pune pe pârcălab să jure pe cruce că nu va trăda. Ajuns acolo, Golia a poruncit tunarilor moldoveni să tragă în corăbiile turcești, producând derută în tabăra otomană. Cunoscând patima boierului moldovean pentru bani, pretendentul la tron Petru Șchiopul (fiul lui Mircea Ciobanul și a Doamnei Chiajna), aflat în tabăra turcească, a trimis 30.000 de galbeni lui Ieremia Golia, prin intermediul boierului Albu. Ieremia a trecut în tabăra
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
și-i spusă cum n-au putut opri atâta mulțime de oști”. Revenit în tabăra moldovenească, Ieremia Golia îl anunță pe domnitor că a ajuns prea târziu pentru a opri trecerea Dunării de către turci și îl informează greșit că oastea otomană ar avea un efectiv de 10.000-15.000 de soldați și nu de 60.000 de oameni cum ar fi avut în realitate. Domnitorul este nevoit să-și schimbe planurile și se deplasează către Dunăre, stabilindu-și tabăra între lacurile
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
Fanar, care a dat Țării Românești și Moldovei mai mulți domni fanarioți în secolul al XVIII-lea. În pragul dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Alexandru Mavrocordat Exaporitul a devenit o figură foarte influentă în cadrul administrației Imperiului otoman. A încercat în 1703 să obțină mazilirea domnului Țării Românești Constantin Brâncoveanu, pentru a-și impune în domnie propriul fiu, pe Nicolae Mavrocordat, însă aceast deziderat nu a reușit decât în 1716, după mazilirea lui Ștefan Cantacuzino. Alexandru Mavrocordat a
Familia Mavrocordat () [Corola-website/Science/333847_a_335176]
-
fost căpitan al lui Ion-Vodă) care strânseseră bani pentru campania militară din Moldova. Grupul de moldoveni fugari, împreună cu cazacii zaporojeni ai lui Șah, trec Nistrul și pornesc înspre Iași pentru a-l alunga pe Petru Șchiopul, domnitorul instalat de Poarta Otomană. Oastea lui Nicoară se mărește cu vechii oșteni ai lui Ioan Vodă care i se alătură de prin sate. După o bătălie crâncenă pe câmpia răsăriteană a capitalei Moldovei, oastea lui Petru Șchiopul se retrage în derută, iar Nicoară Potcoavă
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Principatul Moldovei în anii 1679-1680, în timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca. Romanul prezintă o călătorie prin țară a abatelui francez Paul de Marenne, sol tainic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței către sultanul Imperiului Otoman, înfățișând „Moldova prăbușită din vechea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și de prădăciuni”. Sursa principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)" al cronicarului Ion
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
În secolul al VIII-lea, în timpul Crizei Iconoclaste din Imperiul Bizantin, icoanele și frescele bisericii au fost distruse, rămânând cu nimic altceva decât cu o cruce pictată în ulei pe peretele estic. În anul 1453, după cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani conduși de sultanul Mahomed al II-lea, Hagia Irene a fost închisă între zidurile viitorului Palat Topkapî și a fost transformată într-un depozit de arme pentru ieniceri. În anul 1846, Ahmed Fethi Pașa a transformat depozitul într-un muzeu
Hagia Irene () [Corola-website/Science/333075_a_334404]
-
anul 1980 aici au avut loc majoritatea concertelor Festivalului Internațional de Muzică de la Istanbul. În anul 2000 designerul turc Faruk Saraç a ținut aici un spectacol special. Au fost expuse o colecție de 700 de piese inspirate după hainele originale otomane, inclusiv 36 de costumații ale sultanilor, începând de la Osman I (1300-1326), primul sultan până la Mehmed al VI-lea (1918-1922), ultimul sultan. Spectacolul a fost însoțit de muzică și scenete teatrale.
Hagia Irene () [Corola-website/Science/333075_a_334404]
-
Un Război Otomano-Mameluc a avut loc între 1485-1491 când Imperiul Otoman a invadat teritoriile Anatolia și Siria ale Sultanatului Mameluc. Acest război a fost un eveniment esențial în campania otomanilor de dominare a Orientului Apropiat. Totuși, după mai multe confruntări războiul s-a încheiat printr-o remiză iar un tratat de
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
ale islamului. Totuși, cele două state erau separate printr-o zonă-tampon ocupată de state turkmene precum Karamanizii, Statul Agqoyunlu, Ramadanizii și Dulkadir care își transferau supunerea de la o putere la alta. Totuși, atât istoricul venețian Domenico Malipiero cât și cronicarul otoman Tursun Bei au scris că încă din 1468 Mehmed al II-lea a plănuit o campanie împotriva mamelucilor în Siria care a fost abandonată după refuzul lui Uzun Hasan și a Karamanizilor de a coopera, ducând la o invazie și
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
campanie împotriva mamelucilor în Siria care a fost abandonată după refuzul lui Uzun Hasan și a Karamanizilor de a coopera, ducând la o invazie și ulterior a anexării acestui stat de către Mehmed. Când Baiazid al II-lea a preluat tronul otoman în 1481 fratele său, Sultanul Cem, care beneficia de sprijin considerabil în Anatolia, s-a ridicat și a concurat cu fratele său pentru tron. După ce a fost învins în luptă a căutat refugiu inițial la Ramadanizi și de acolo la
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
căutat refugiu inițial la Ramadanizi și de acolo la mameluci. Deși mamelucii au refuzat să îi ofere orice sprijin militar, acest act a stârnit ostilitatea lui Baiazid care a fost adâncită și mai mult când mamelucii au reținut un ambasador otoman care revenea din Dekkan cu un ambasador indian și daruri pentru sultanul otoman. Conflictul a izbucnit când Alaüddevle, conducătorul din Dulkadir, a atacat orașul mameluc Malatya cu sprijinul lui Baiazid. Mamelucii au lansat o contraofensivă și, deși au pierdut această
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
refuzat să îi ofere orice sprijin militar, acest act a stârnit ostilitatea lui Baiazid care a fost adâncită și mai mult când mamelucii au reținut un ambasador otoman care revenea din Dekkan cu un ambasador indian și daruri pentru sultanul otoman. Conflictul a izbucnit când Alaüddevle, conducătorul din Dulkadir, a atacat orașul mameluc Malatya cu sprijinul lui Baiazid. Mamelucii au lansat o contraofensivă și, deși au pierdut această primă bătălie, l-au învins ulterior pe Alaüddevle și pe aliatul său otoman
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
otoman. Conflictul a izbucnit când Alaüddevle, conducătorul din Dulkadir, a atacat orașul mameluc Malatya cu sprijinul lui Baiazid. Mamelucii au lansat o contraofensivă și, deși au pierdut această primă bătălie, l-au învins ulterior pe Alaüddevle și pe aliatul său otoman. Baiazid a lansat un atac pe uscat și pe mare asupra mamelucilor în 1485. Conduse de noul guvernator din Karaman, Karagöz Mehmed Pașa, forțele otomane, alcătuite în special din trupe provinciale, au subjugat triburile rebele Turgudlu și Vasak și au
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
au pierdut această primă bătălie, l-au învins ulterior pe Alaüddevle și pe aliatul său otoman. Baiazid a lansat un atac pe uscat și pe mare asupra mamelucilor în 1485. Conduse de noul guvernator din Karaman, Karagöz Mehmed Pașa, forțele otomane, alcătuite în special din trupe provinciale, au subjugat triburile rebele Turgudlu și Vasak și au capturat multe fortărețe din Cilicia. Armata lui Karagöz Mehmed a fost învinsă de mameluci într-o bătălie în afara Adanei pe 9 februarie 1486. Întăririle din
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Cilicia. Armata lui Karagöz Mehmed a fost învinsă de mameluci într-o bătălie în afara Adanei pe 9 februarie 1486. Întăririle din Istanbul, inclusiv armate de ieniceri, au fost trimise de Baiazid sub comanda cumnatului său, Hersekzade Ahmed Pașa dar armata otomană combinată a fost din nou învinsă în Adana pe 15 martie. Karagöz Mehmed a fugit, Hersekzade Ahmed a fost luat prizonier iar Cilicia a revenit sub controlul mamelucilor. În 1487 otomanii au trimis din nou o armată numeroasă formată din
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Rumeliei, Hadim Ali Pașa. Cu această ocazie au cerut venețienilor folosirea portului Famagusta pentru a-și aproviziona trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o flotă în Cipru pentru a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au cerut sprijin naval din partea puterilor italiene dar și ei au fost refuzați. Flota otomană s-a deplasat spre Alexandretta sperând să intercepteze trupele mameluce care înaintau în Siria în vreme ce armata otomană, formată din circa 60.000 de
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o flotă în Cipru pentru a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au cerut sprijin naval din partea puterilor italiene dar și ei au fost refuzați. Flota otomană s-a deplasat spre Alexandretta sperând să intercepteze trupele mameluce care înaintau în Siria în vreme ce armata otomană, formată din circa 60.000 de oameni, a preluat controlul Ciliciei. Totuși, o furtună a distrus flota iar mamelucii au fost capabili să
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au cerut sprijin naval din partea puterilor italiene dar și ei au fost refuzați. Flota otomană s-a deplasat spre Alexandretta sperând să intercepteze trupele mameluce care înaintau în Siria în vreme ce armata otomană, formată din circa 60.000 de oameni, a preluat controlul Ciliciei. Totuși, o furtună a distrus flota iar mamelucii au fost capabili să înainteze spre Cilicia. Cele două armate s-au întâlnit la Ağaçarıyı în apropiere de Adana pe 26
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
otomanii au înregistrat progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat să se retragă. Când soldații din Karaman au fugit de pe câmpul de luptă otomanii au fost forțați să se retragă, cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman pentru a se regrupa, suferind multe pierderi în urma atacurilor triburilor turkmene. Majoritatea comandanților au fost chemați la Istanbul și întemnițați în Rumelihisarı. Între timp, mamelucii au început să asedieze Adana care a căzut după trei
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
un tratat care a fixat granița lor comună prin Trecătoarea Gülek din Munții Taurus, lăsănd câmpia Ciliciei mamelucilor. Otomanii au fost capabili să îi domine pe mameluci pe mare dar pe uscat mamelucii au reușit să reziste cu succes atacurilor otomane mulțumită șirului lor de fortărețe din Anatolia și Siria și a principatului-tampon Zu al-Kadr condus de Alad ad-Dawla și centrat în Elbistan și Maras. Otomanii erau o forță militară mai puternică dar au fost slăbiți de problemele interne și lipsa
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
împotriva Coroanei Spaniole dar nu a putut trimite decât ajutor limitat datorită implicării sale în conflictul cu mamelucii. Au fost puse astfel bazele relațiilor otomano-nasride și a fost trimisă o flotă sub comanda lui Kemal Reis pe coastele Spaniei. Sprijinul otoman s-a dovedit a fi insuficient și a condus parțial la Căderea Granadei din 1492. Deoarece foametea și bolile au început să se răspândească, a fost semnat un tratat de pace în mai 1491. Mamelucii au rămas o entitate puternică
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
până când puterea mamelucă a fost puternic afectată de incursiunea portughezilor în Oceanul Indian din 1505, amenințând astfel rutele tradiționale comerciale ale mamelucilor și o sursă importantă de venit și conducând la un război catastrofal cu portughezii din 1505 până în 1517. Imperiul Otoman va prelua în cele din urmă Sultanatul Mameluc în 1517 în urma unui nou război în 1516-1517.
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Crimeea. Războiul Ruso-Turc (1768-1774) și Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) au dus la anexarea Crimeei de către Rusia determinând valuri succesive de tătari ca la sfârșitul sec. XVIII și în prima jumătate a sec. XIX să își abandoneze proprietățile căutând refugiu în Imperiul Otoman. Unii dintre ei, printre care și părinții lui Șewkiy, se stabilesc în Dobrogea alături de tătarii autohtoni. Însă Războiul Ruso-Turc (1877-1878) se încheie cu o nouă victorie a Rusiei care anexează Dobrogea de Nord și o oferă României. Când Șewkiy este
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
a Rusiei care anexează Dobrogea de Nord și o oferă României. Când Șewkiy este în vârstă de vreo 6 ani, tatăl său, care era și învățătorul și conducătorul localității, convige o mare parte din consăteni să se mute în Imperiul Otoman. Se stabilesc în Anatolia Centrală, lângă orașul Polatlı aflat la 80 km vest de Ankara pe drumul spre Eskișehir și numesc noua așezare Karakaya. Șewkiy urmează școala primară în Karakaya și pe cea secundară în orășelul Haymana din apropiere. La
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]