13,778 matches
-
întreaga creștinătate. "Dictatus papae" a lui Grigore al VII-lea enunța taxativ că «numai pontiful roman este universal». Într-adevăr, papei îi erau recunoscute următoarele roluri: - legislator pentru întreaga Biserică (semnificativă este publicarea culegerii de canoane Corpus juris canonici sub papa Grigore al IX-lea); - custodele (trezorierul) autoritar al dreptei mărturisiri de credință cu sau fără colaborarea conciliilor; - coordonator vajnic al inițiativelor culturale în Universități (pentru a căror statute era garant). Apogeul acestei ascensiuni a fost atins cu papa Inocențiu al
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
canonici sub papa Grigore al IX-lea); - custodele (trezorierul) autoritar al dreptei mărturisiri de credință cu sau fără colaborarea conciliilor; - coordonator vajnic al inițiativelor culturale în Universități (pentru a căror statute era garant). Apogeul acestei ascensiuni a fost atins cu papa Inocențiu al III-lea, sub care a fost introdus - pentru papă - apelativul «vicarul lui Christos». Principiul «monarhiei papale» a găsit o teoretizare solidă în bula "Unam sanctam" (1302) a papei Bonifaciu al VIII-lea, care afirma supremația Bisericii romane asupra
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
dreptei mărturisiri de credință cu sau fără colaborarea conciliilor; - coordonator vajnic al inițiativelor culturale în Universități (pentru a căror statute era garant). Apogeul acestei ascensiuni a fost atins cu papa Inocențiu al III-lea, sub care a fost introdus - pentru papă - apelativul «vicarul lui Christos». Principiul «monarhiei papale» a găsit o teoretizare solidă în bula "Unam sanctam" (1302) a papei Bonifaciu al VIII-lea, care afirma supremația Bisericii romane asupra întregii omeniri („omnis humana creatura”). Abia atinsă această culme că au
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
statute era garant). Apogeul acestei ascensiuni a fost atins cu papa Inocențiu al III-lea, sub care a fost introdus - pentru papă - apelativul «vicarul lui Christos». Principiul «monarhiei papale» a găsit o teoretizare solidă în bula "Unam sanctam" (1302) a papei Bonifaciu al VIII-lea, care afirma supremația Bisericii romane asupra întregii omeniri („omnis humana creatura”). Abia atinsă această culme că au și apărut semnele evidente ale declinului în ceea ce privește aprecierea, considerarea papalității: conflictul este strâns legat de conflictele dintre națiuni. Primul
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
parte lupta dintre rege și principi (în care curtea pontificală a fost amestecată), pe de altă parte taxele excesive pe care Biserica le-a instituit să suplinească pierderea fiscală, au umbrit mult aspectul religios al «vicarului lui Christos». Nici măcar reîntoarcerea papei la Roma n-a putut evita o criză îndelungată, scandalos denunțată de coprezența a doi, uneori chiar a trei papi, care erau aleși în conclave în care electorii acționau în baza unor motivații opuse între ele (apartenența la un Stat
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
care Biserica le-a instituit să suplinească pierderea fiscală, au umbrit mult aspectul religios al «vicarului lui Christos». Nici măcar reîntoarcerea papei la Roma n-a putut evita o criză îndelungată, scandalos denunțată de coprezența a doi, uneori chiar a trei papi, care erau aleși în conclave în care electorii acționau în baza unor motivații opuse între ele (apartenența la un Stat sau /și un principat). În 1414-1418, Conciliul din Konstanz părea că reușește să impună doctrina autorității supreme a Conciliului ecumenic
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
sau /și un principat). În 1414-1418, Conciliul din Konstanz părea că reușește să impună doctrina autorității supreme a Conciliului ecumenic (ca reprezentanță a întregii Biserici) față de episcopul Romei. Așa s-a ajuns, regrupând fracțiunile creștinismului latin, la alegerea unui singur papă. În fața rupturilor care au urmat precum și a slăbiciunilor teoretice și practice ale susținătorilor conciliarismului poziția papei a continuat să se consolideze tot mai mult, dar trebuie notat că, de fapt, în măsura în care dobândea o autonomie politică tot mai mare, această poziție
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
supreme a Conciliului ecumenic (ca reprezentanță a întregii Biserici) față de episcopul Romei. Așa s-a ajuns, regrupând fracțiunile creștinismului latin, la alegerea unui singur papă. În fața rupturilor care au urmat precum și a slăbiciunilor teoretice și practice ale susținătorilor conciliarismului poziția papei a continuat să se consolideze tot mai mult, dar trebuie notat că, de fapt, în măsura în care dobândea o autonomie politică tot mai mare, această poziție a papei lua în aceeași măsură trăsăturile (tot mai concrete) ale unui principat italian. Aceasta îi
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
rupturilor care au urmat precum și a slăbiciunilor teoretice și practice ale susținătorilor conciliarismului poziția papei a continuat să se consolideze tot mai mult, dar trebuie notat că, de fapt, în măsura în care dobândea o autonomie politică tot mai mare, această poziție a papei lua în aceeași măsură trăsăturile (tot mai concrete) ale unui principat italian. Aceasta îi sufoca respirația universală și îi bloca aspirațiile autentic religioase. Criza autorității ecumenice a papei a atins și ea apogeul în secolul XVI, cu Reforma lui Martin
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
fapt, în măsura în care dobândea o autonomie politică tot mai mare, această poziție a papei lua în aceeași măsură trăsăturile (tot mai concrete) ale unui principat italian. Aceasta îi sufoca respirația universală și îi bloca aspirațiile autentic religioase. Criza autorității ecumenice a papei a atins și ea apogeul în secolul XVI, cu Reforma lui Martin Luther: protestanții au negat autoritatea episcopului Romei asupre Bisericii universale atât pe plan practic cât și pe plan teologic. Contrareforma și Conciliul din Trento, lent, au purtat papalitatea
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
purtat papalitatea la abandonarea preocupărilor de domeniul teritorial și familial, ca să promoveze - pe baze noi - o operă de catehizare și de reorânduire disciplinară pentru "„catolici”", centralizând totul în dicasteriile Curiei Romane, special create ca să prezideze diferitele sectoare ale vieții religioase. Papii au dat o nouă energie evanghelizării popoarelor ne-europene, mai ales prin crearea Congregației De Propaganda Fidei (1622). Dacă nașterea Statului italian l-a privat pe papă de Statul pontifical și a redus suveranitatea temporală doar la Cetatea Vaticanului, prin
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
în dicasteriile Curiei Romane, special create ca să prezideze diferitele sectoare ale vieții religioase. Papii au dat o nouă energie evanghelizării popoarelor ne-europene, mai ales prin crearea Congregației De Propaganda Fidei (1622). Dacă nașterea Statului italian l-a privat pe papă de Statul pontifical și a redus suveranitatea temporală doar la Cetatea Vaticanului, prin contralovitură a făcut să crească statura spirituală a papei, mai ales «dezlegându-l» de lațurile afacerilor pământești. De atunci până în zilele noastre ministerul, slujirea pontificală s-a
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
europene, mai ales prin crearea Congregației De Propaganda Fidei (1622). Dacă nașterea Statului italian l-a privat pe papă de Statul pontifical și a redus suveranitatea temporală doar la Cetatea Vaticanului, prin contralovitură a făcut să crească statura spirituală a papei, mai ales «dezlegându-l» de lațurile afacerilor pământești. De atunci până în zilele noastre ministerul, slujirea pontificală s-a modelat tot mai mult pe stilul evanghelic. Pe acest fundal trebuie înțeles atât răspândirea crescândă a venerației față de «vicarul lui Christos pe
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
s-a modelat tot mai mult pe stilul evanghelic. Pe acest fundal trebuie înțeles atât răspândirea crescândă a venerației față de «vicarul lui Christos pe pământ» cât și enunțurile Conciliului Vatican I cu privire la primatul de jurisdicție și la infalibilitatea personală a papei în unele circumstanțe ale exercitării magisteriului său: când învață "ex cathedra" despre credință și morală. Conciliul Vatican II, reamintind aceste enunțuri, a introdus figura și funcțiunea succesorului lui Petru într-o ecleziologie a comuniunii. Episcopul Romei, care exprimă în persoana
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
succesorului lui Petru într-o ecleziologie a comuniunii. Episcopul Romei, care exprimă în persoana sa unitatea colegiului episcopal „este principiul și fundamentul permanent și vizibil al unității atât al episcopilor cât și al întregului popor credincios” ("Lumen gentium", nr. 23). Papa Ioan Paul al II-lea, cu enciclica "Ut unum sint" (1995) a invitat pe toți creștinii la un dialog fratern și răbdător ca „să găsească împreună o formă de exercitare a primatului care, chiar dacă nu renunță în nici un chip la
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
la un dialog fratern și răbdător ca „să găsească împreună o formă de exercitare a primatului care, chiar dacă nu renunță în nici un chip la esențialul misiunii sale, să se deschidă la o nouă situație”. Pe plan mondial - în societatea civilă - papa (mai ales după secolul XIX) are din ce în ce mai mare audiență și - în general - o apreciere tot mai puternică pe axa vieții spirituale. 1. "Enciclopedia Cattolica", Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze; 2. "Enciclopedia dei
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
mai ales după secolul XIX) are din ce în ce mai mare audiență și - în general - o apreciere tot mai puternică pe axa vieții spirituale. 1. "Enciclopedia Cattolica", Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze; 2. "Enciclopedia dei Papi", Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume; 3. John N.D. Kely, "The Oxford Dictionary of Popes", 1986, Oxford University Press, Oxford-New York; 4. "Vite dei Papi", Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
la L’Impronte S.P.A., Firenze; 2. "Enciclopedia dei Papi", Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume; 3. John N.D. Kely, "The Oxford Dictionary of Popes", 1986, Oxford University Press, Oxford-New York; 4. "Vite dei Papi", Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume; 5. Rendina Claudio, "I Papi - storia e segreti", 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume; 6. Ambrogio M. Piazzoni, "Storia delle Elezione Pontificie", ed. a3-a, 2005, Piemme, Casale Monferrato
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume; 3. John N.D. Kely, "The Oxford Dictionary of Popes", 1986, Oxford University Press, Oxford-New York; 4. "Vite dei Papi", Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume; 5. Rendina Claudio, "I Papi - storia e segreti", 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume; 6. Ambrogio M. Piazzoni, "Storia delle Elezione Pontificie", ed. a3-a, 2005, Piemme, Casale Monferrato (AL); 7. "Duemila anni di Papi", a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
S.p.A., Milano; în 2 volume; 5. Rendina Claudio, "I Papi - storia e segreti", 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume; 6. Ambrogio M. Piazzoni, "Storia delle Elezione Pontificie", ed. a3-a, 2005, Piemme, Casale Monferrato (AL); 7. "Duemila anni di Papi", a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
, oficial Statul Cetății ului, (în , în ) este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința teritorială
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către papă, episcopul Romei și prin urmare principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice. Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină "Mons Vaticanus", Colina Vatican. Este parte a "Mons Vaticanus" și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
Bisericii Catolice. Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină "Mons Vaticanus", Colina Vatican. Este parte a "Mons Vaticanus" și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului trecut fiind separată de oraș de fluviul Tibru. Zona a
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
de poliție ai Vaticanului și nu de poliția italiană. În piața Sfântul Petru ordinea este asigurată de ambele servicii de poliție. Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Șeful statului este papa, care pe deține autoritatea supremă executivă, legislativă și judecătorească peste statul Vatican și peste Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, este ales pe viață în conclav de cardinalii care nu au depășit vârsta 80 de ani. Papa
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
ambele servicii de poliție. Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Șeful statului este papa, care pe deține autoritatea supremă executivă, legislativă și judecătorească peste statul Vatican și peste Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, este ales pe viață în conclav de cardinalii care nu au depășit vârsta 80 de ani. Papa este ajutat la conducerea celor două entități politice de secretarul de stat și de guvernatorul Cetății Vaticanului
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]