13,759 matches
-
fi cauzat secete în anumite zone. Întunecarea globală creează un efect de răcire care este posibil să fi mascat parțial efectul gazelor de seră și al încălzirii globale. Se considera că întunecarea globală a fost cauzată de prezența crescândă a particulelor de aerosoli în atmosferă, cauzată de factorul antropic. Aerosolii și alte particule absorb energia solară și reflectă lumina solară înapoi în cosmos. Poluanții se pot de asemenea amesteca cu picăturile de ploaie. Cu cât picăturile de ploaie conțin mai mult
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
răcire care este posibil să fi mascat parțial efectul gazelor de seră și al încălzirii globale. Se considera că întunecarea globală a fost cauzată de prezența crescândă a particulelor de aerosoli în atmosferă, cauzată de factorul antropic. Aerosolii și alte particule absorb energia solară și reflectă lumina solară înapoi în cosmos. Poluanții se pot de asemenea amesteca cu picăturile de ploaie. Cu cât picăturile de ploaie conțin mai mult poluant, cu atât picăturile sunt mai multe (aceeași cantitate de apă este
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
altitudine. De obicei, în timpul zilei interceptarea luminii solare predomină, creând un efect de răcire, însă în timpul nopții, radierea căldurii terestre către Pământ încetinește pierderea de căldură la nivelul suprafeței terestre. De asemenea, se consideră că oamenii sunt direct responsabili pentru particulele din atmosfera terestră, factorul care creează întunecarea globală. La sfârșitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele climaterice simple bidimensionale energie-echilibru pentru a afla reflectivitatea gheții. Astfel a descoperit că feedback-ul gheață-albedo creează un inel de feedback pozitiv
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
la acel moment (venind din sud dinspre India) a cauzat o reducere de circa 10% în nivelul de lumină solară care ajungea la suprafață sub un nor poluant - o reducere cu mult mai mare decat s-a așteptat în prezența particulelor înseși Înainte să se efectueze aceste cercetări, s-a estimat un factor de 0,5-1% datorat particulelor, variația foarte mare de la această predicție putând fi explicată prin formarea norilor cu particulele ca fiind centrul picăturilor de ploaie. Norii sunt un
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
de lumină solară care ajungea la suprafață sub un nor poluant - o reducere cu mult mai mare decat s-a așteptat în prezența particulelor înseși Înainte să se efectueze aceste cercetări, s-a estimat un factor de 0,5-1% datorat particulelor, variația foarte mare de la această predicție putând fi explicată prin formarea norilor cu particulele ca fiind centrul picăturilor de ploaie. Norii sunt un element foarte de activ în procesul reflectării luminii înapoi în spațiu. Fenomenul care a cauzat întunecarea globală
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
mult mai mare decat s-a așteptat în prezența particulelor înseși Înainte să se efectueze aceste cercetări, s-a estimat un factor de 0,5-1% datorat particulelor, variația foarte mare de la această predicție putând fi explicată prin formarea norilor cu particulele ca fiind centrul picăturilor de ploaie. Norii sunt un element foarte de activ în procesul reflectării luminii înapoi în spațiu. Fenomenul care a cauzat întunecarea globală poate avea și efecte regionale. În timp ce o mare parte din Pământ s-a încălzit
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
Poluarea făcută de oameni slăbește la ora actuală în mod clar ciclul apei în ecosfera terestră, reducând nivelul de ploi și amenințând rezervele de apă dulce. Un studiu efectuat în 2001 de către cercetătorii de la Institutul de Oceanografie Scripss sugerează că particule mici de poluanți au un efect semnificativ asupra ciclului hidrologic. Profesorul V. Ramanathan spune: „Energia pentru ciclul hidrologic provine de la soare. Pe măsură ce soarele încălzește oceanul, apa ajunge în atmosferă și cade sub formă de ploaie. Dat fiind faptul că aerosolii
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
Matematică Aplicată al Universității din Columbia, New York, a demonstrat că efectele aparent opuse ale încălzirii globale și ale întunecării globale pot apărea simultan. Întunecarea globală interacționează cu încălzirea globală blocând lumina solară care în alte condiții ar cauza evaporare și particulele se atașează de picăturile de ploaie. Vaporii de apă sunt doar unul din gazele de seră. Pe de altă parte, întunecarea globală este afectată de evaporare și ploaie. Ploaia are efectul de a curăța plafoanele de nori poluate. Climatologii insistă
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
pentru că ar implica o creștere permanentă de emisii pentru a echivala gazele de seră acumulate din atmosferă, cu costuri permanent crescânde atât financiar cât și la nivelul sănătății umane”. În esență, sursele, atât de gaze de seră cât și de particule poluante din atmosferă, trebuiesc adresate și rezolvate în cel mai scurt timp posibil.
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
(n. 1941) este profesor de fizică teoretică la Universitatea Liberă din Berlin, Germania (din 1968), Profesor de Onoare la Universitatea Slavic-Rusă din Kyrgyz și Membru de Onoare al Academiei Ruse de Cercetare Creativă. Pentru contribuția sa la fizica particulelor și a stării solide a fost răsplătit cu premiul Max Born cu Medalie în anul 2008. Prof. Kleinert a scris mai mult de 370 de lucrări în fizică matematică și fizica particulelor elementare, fizică nucleară, a stării solide, a cristalelor
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
de Cercetare Creativă. Pentru contribuția sa la fizica particulelor și a stării solide a fost răsplătit cu premiul Max Born cu Medalie în anul 2008. Prof. Kleinert a scris mai mult de 370 de lucrări în fizică matematică și fizica particulelor elementare, fizică nucleară, a stării solide, a cristalelor lichide, a biomembranelor, a microemulsiilor, a polimerilor, și în teoria marketingului financiar, alături de o serie de cărți în fizică teoretică. Cea mai cunoscută carte a sa, "Integrale de drum în mecanica cuantică
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
ruperii supersimetriei în nucleele atomice , fenomen ce a fost între timp obsevat experimental . Teoria sa de 'câmpuri cuantice colective' precum și teoriile de 'hadronizare a quarcilor' reprezintă prototipuri pentru numeroase descoperiri în teoriile materiei condensate, a fizicii nucleare și a fizicii particulelor elementare. În 1986 a introdus noținea de rigiditate (stiffness) în teoria stringurilor, ce posedă în mod normal numai tensiunea. În acest fel a îmbunătățit semnificativ proprietățile fizice ale stringurilor. Având în vedere că fizicianul rus A. Polyakov a propus simultan
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
În fizică, ipoteza De Broglie este afirmația că materia (orice obiect) are o natură ondulatorie (dualitatea undă-corpuscul). Relațiile De Broglie arată că lungimea de undă este invers proporțională cu impulsul unei particule și că frecvența este direct proporțională cu energia cinetică a particulei. Ipoteza a fost propusă de Louis de Broglie în 1924 în teza sa de doctorat; pentru această lucrare, de Broglie a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1929, fiind
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
ipoteza De Broglie este afirmația că materia (orice obiect) are o natură ondulatorie (dualitatea undă-corpuscul). Relațiile De Broglie arată că lungimea de undă este invers proporțională cu impulsul unei particule și că frecvența este direct proporțională cu energia cinetică a particulei. Ipoteza a fost propusă de Louis de Broglie în 1924 în teza sa de doctorat; pentru această lucrare, de Broglie a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1929, fiind astfel primul care a primit un Premiu Nobel pentru o teză
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
cazul obiectelor macroscopice. Dat fiind impulsul uriaș al acestora în raport cu constanta lui Planck, lungimea de undă a unui obiect macroscopic este foarte mică (de ordinul lui 10 metri), încât este nedetectabilă de niciun instrument de măsură. Pe de altă parte, particulele foarte mici (cum ar fi electronii) au impulsul mic prin comparație cu obiectele macroscopice. În acest caz, lungimea de undă De Broglie poate fi suficient de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
niciun instrument de măsură. Pe de altă parte, particulele foarte mici (cum ar fi electronii) au impulsul mic prin comparație cu obiectele macroscopice. În acest caz, lungimea de undă De Broglie poate fi suficient de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii. De exemplu, microscoapele electronice folosesc electroni, în loc de lumină, pentru a vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare decât fotonii
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
particulele foarte mici (cum ar fi electronii) au impulsul mic prin comparație cu obiectele macroscopice. În acest caz, lungimea de undă De Broglie poate fi suficient de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii. De exemplu, microscoapele electronice folosesc electroni, în loc de lumină, pentru a vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare decât fotonii, lungimea lor de undă De Broglie este mai
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare decât fotonii, lungimea lor de undă De Broglie este mai mică, având ca rezultat o rezoluție spațială îmbunătățită. Prima ecuație De Broglie leagă lungimea de undă formula 1 de impulsul particulei formula 2 sub forma unde formula 4 este constanta lui Planck, formula 5 este masa de repaus a particulei, formula 6 este viteza particulei, formula 7 este factorul Lorentz, iar formula 8 este viteza luminii în vid. Cu cât energia este mai mare, cu atât este
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
undă De Broglie este mai mică, având ca rezultat o rezoluție spațială îmbunătățită. Prima ecuație De Broglie leagă lungimea de undă formula 1 de impulsul particulei formula 2 sub forma unde formula 4 este constanta lui Planck, formula 5 este masa de repaus a particulei, formula 6 este viteza particulei, formula 7 este factorul Lorentz, iar formula 8 este viteza luminii în vid. Cu cât energia este mai mare, cu atât este mai mare și frecvența și cu atât este mai mică lungimea de undă. Dată fiind relația
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
mai mică, având ca rezultat o rezoluție spațială îmbunătățită. Prima ecuație De Broglie leagă lungimea de undă formula 1 de impulsul particulei formula 2 sub forma unde formula 4 este constanta lui Planck, formula 5 este masa de repaus a particulei, formula 6 este viteza particulei, formula 7 este factorul Lorentz, iar formula 8 este viteza luminii în vid. Cu cât energia este mai mare, cu atât este mai mare și frecvența și cu atât este mai mică lungimea de undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
atât este mai mică lungimea de undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă și frecvență, rezultă că lungimile de undă reduse au mai multă energie decât cele mai mari. A doua ecuație De Broglie leagă frecvența undei asociate unei particule de energia totală a particulei astfel: unde formula 10 este frecvența și formula 11 este energia totală. Cele două ecuații pot fi scrise sub forma unde formula 14 este constanta lui Planck redusă (cunoscută și ca constanta lui Dirac), formula 15 este numărul de
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
de undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă și frecvență, rezultă că lungimile de undă reduse au mai multă energie decât cele mai mari. A doua ecuație De Broglie leagă frecvența undei asociate unei particule de energia totală a particulei astfel: unde formula 10 este frecvența și formula 11 este energia totală. Cele două ecuații pot fi scrise sub forma unde formula 14 este constanta lui Planck redusă (cunoscută și ca constanta lui Dirac), formula 15 este numărul de undă, iar formula 16 este frecvența
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
felul în care a terminat Era Determinista. Până la apariția mecanicii cuantice, oamenii credeau că fenomenele sunt cauzate de alte fenomene și că tot ce se duce în sus trebuie să vină în jos, și numai prin descoperirea și etichetarea fiecărei particule din Univers am putea să cunoaștem tot ce urma să se întâmple. Sisteme întregi de gandire au fost bazate pe această idee și din nefericire încă sunt. Atunci cand Sigmund Freud a inventat psihanaliza, el a pornit de la ideea că problemele
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
cu doar 3 zecimale. Această inexactitate aparent minoră a fost amplificata și a dat peste cap întreg sistemul. Această exactitate este foarte importantă. Vremea reprezintă comportamentul tuturor moleculelor care formează atmosferă. Principiul Incertitudinii ne împiedică să localizam cu exactitate o particulă, acesta este motivul pentru care previziunile meteorologice nu sunt valabile mai mult de 2-3 zile, și totodată acesta e motivul pentru care ele sunt simple aproximări ale situației din acel moment. Prin prisma ideilor convenționale ale acelei vremi, Lorenz nu
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
În mod normal, un nor de materie rămâne la o distanță substanțială de stea înainte de pornirea reacțiilor de fuziune. Rămășițele norului formează discul protoplanetar al protostelei, locul unde se pot forma planetele. Recent, observațiile făcute în infraroșu au arătat că particulele de praf din aceste discuri protoplanetare cresc, trecând la următoarea fază, cea de planetă pitică. Odată formate, stelele din nebuloasă emit un curent de particule încărcate, curent cunoscut și sub numele de vânt stelar. Stelele masive și cele tinere propagă
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]