12,874 matches
-
bine și repede acasă. Pe la 19. Adrian (Alui Gheorghe n. red.) nu era acasă, nu l-am mai așteptat. [...] Îmi vei mai vorbi tu! Te las! Succes la examene! Dacă ai de învățat nu trebuie să-mi scrii mult! Te pricep! Liniște și numai bucurie! Al tău, curat, Aurel P.S. O să apar în "Napoca universitară". Serghie mi-a solicitat poeme. I-am trimis! Felicitări de Anul nou am primit, printre alții, de la D.R. (Popescu n. red.) și Daniel Dimitriu. Aurel Borca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
imediată. Dar mă bucur mult pentru el! Așa cum m-am bucurat mult că ai avut multe cronici la carte ("Mona Monada", n. red.) și că lumea și-a dat seama că ai scos o carte superbă! Cu siguranță, nu mă pricep să comentez într-un limbaj "deosebit" o carte, dar sînt convins că nu mă înșel în ceea ce privește POEZIA. Tu și alții îmi sînteți tare prieteni! Dar știu că vă iubesc în primul rînd pentru că vă cred ca poeți. Absolut nici un gînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mele și legile singurătății mele. Tot ce ni se-ntîmplă e normal. Ieri, într-o duminică de neuitat, gura ei s-a învățat cu moartea, cu nebunia, cu bucuria. Părea beată, rea, frumoasă, drăcească, mută ca un zid e greu de priceput. De aceea și de păstrat! Ce vreau să institui?! Nu știu. Dar e prima împărăteasă din viața mea. Acum, umblînd pe Pămînt, vreau să stau și să tac numai cu ea. Nu mi s-a mai întîmplat. Dar e bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
au acuzat de fel de fel de chestii aiurea. Apoi au fost dezmințite toate chestiile respective. Dar mi-era silă. Am plecat de la școala aceea și, dacă mama nu ar fi așa bolnavă, aș pleca de tot. Nu-i pot pricepe, nu știu de ce pot face asemenea măgării, pe neașteptate, deși eu nu am nimic cu ei. Dar nu-i voi ierta sub nici o formă! Am fost tare enervat în ultimul timp! Aș fi vrut să nu încep toamna cu meschinăriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să ai examene pentru toamnă. Voi încerca să nu-mi mai fac probleme în acest sens. Nu trebuie să uit: în aceste zile a fost sau va fi ziua Luizei (fiica lui Lucian Vasiliu n. red.)! Transmite-i cum te pricepi cele mai bune gînduri din partea mea, multă sănătate, să crească și să fie mereu frumoasă, un sincer LA MULȚI ANI! Uite c-a trecut un an! Mă bucur pentru tine! Dana (Dospinescu n. red.) m-a sunat de pe la Ploiești. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a trebuit să țină copilul, și Nando, toată viața lui, nu a știut să țină un copil, deși el a avut șase. <...> Din fericire, Mignon (Maria, fiica regelui Ferdinand și a Reginei Maria - n.n.), dimpotrivă, este bonne à tout faire (pricepută la toate - n.n.) și, fiind și ea nașă, a fost acolo să dea o mână de ajutor în toate momentele critice. A fost și Lisabeta (Elisabeta, fiica regelui Ferdinand și a reginei Maria - n.n.) nașă, dar ea nu-i de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nemulțumirile sale față de autoritatea fraților Brătianu, dar aceasta nu i-a dat dreptate. Dimpotrivă. Atunci Carol se reorientează spre Elena și face presiuni pentru a obține cooperarea ei. În scrisoarea către Carol, din 3 ianuarie 1926, Principesa Elena sublinia: „Acum pricep, că-n ziua în care am stat amândoi de vorbă, n-ar fi trebuit să spun un nu categoric, cum am făcut, propunerilor tale. Am greșit totul chiar și în ultima zi, când m-ai amenințat că pleci de-adevăratelea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
avut loc la Catedrala Westminster, apoi cortegiul regal s-a deplasat la Palatul Buckingham. Carol, rămas la București, ascultă la radio slujba religioasă și încoronarea desfășurată la Westminster. În însemnările sale, părea să-l invidieze pe Mihai. ,,Astăzi nu va pricepe norocul său, dar mâine va înțelege poate că așa ceva nu cade din senin oricui”. Luni, 17 mai. Mihai a participat la jamboreea cercetașilor englezi de la Ledbury, în Herefordshire. El a fost prezentat celor 8.000 de cercetași de către lordul Baden
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de inimă. Bietul copil a fost disperat și pentru prima dată l-am văzut plângând cu nesaț. Își lăsase capul pe umărul meu și lacrimile curgeau cu nesaț. I-am spus că nimeni mai bine decât mine (nu poate - n.n.) pricepe disperarea lui și adânca lui durere și mâhnire și că bine face că plânge că îl va ușura. Totuși, îl rog ca în fața celorlalți să fie bărbat și prinț. Mi-a promis și s-a ținut de cuvânt”. Urdăreanu i-
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Tatăl, îndurerat la rândul său, descrie suferința tânărului: „Duduia a vorbit lung cu Mihăiță <...>. Săracul băiat este foarte adânc mâhnit și nu vrea decât un singur lucru: să o revadă și să aibă o explicație cu ea, căci nu mai pricepe nimica și o iubește așa de mult. Acuză pe părinții ei și se plânge că purtarea ei și, mai ales, scrisoare ei este urâtă, cum zice, o scrisoare care nici unui servitor n-ar scrie. Toate prostiile ce le-a făcut
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
considera și pretinde că nu a abdicat, ci „a făcut o delegație”, i-a delegat prerogativele regale lui Mihai. În acest timp, Duduia stătea de vorbă cu Mihai. „A trebuit tot talentul de persuasiune al Duduii ca să-l facă să priceapă că acest sacrificiu al său este o datorie către România, că dacă pleacă și el, totul se prăbușește. Disperat a primit, dar a și făcut observația că ‹‹Dacă tata n-a putut să reușească, cum am să pot eu ?›› Am
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Eu am constatat că Viorica îmi este cu adevărat prietenă, nu e egoistă. Vroia pentru mine ce-i mai frumos. De asemenea, de multe ori, mama a început modelul de la cămașa ei cu altiță. Ea avea niște gusturi deosebite. Se pricepea să armonizeze culorile, să pună "fluturii" și mărgelele pe ie, încât puține fete se puteau mândri cu costume ca ale ei. Catrința avea mult fir auriu și argintiu, înșirat discret între cele două bete, de culoarea macului. La serbările școlare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Și-au deschis agenda și începeau să noteze. Noi l-am luat pe "Nu" în brațe, motivând că având camera noastră, nu stăm niciodată cu musafirii ce vin la radio. Părinții nici nu ne-ar da voie. Noi nu ne pricepem la politică. Ascultăm doar muzică și emisiunile pentru copii. Văzând că n-o pot scoate la capăt cu noi, au plecat, asigurându-ne că se vor întoarce cât de curând. Când au aflat părinții, au intrat la bănuieli. Cine să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne fi turnat la poliție? Seara, ca de obicei, frecvența era mare. Mama, forte subtil le-a spus că suntem luați în vizorul poliției și nu crede că cineva poate să ne facă rău. Fiind cei mai mulți dintre intelectualii satului au priceput unde bate mama. Domnul Șerbănescu Ion, directorul școlii ne-a chemat pe noi în cameră să-i spunem ce-a vrut poliția. Noi am reținut ce întrebări ne-au pus și cei de față și au dat repede seama, că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zicându-i printre sughițuri: Pedepsește-mă mamă că merit! Scrânciobul e de vină. Și într adevăr, el era pricina. Nu știu ce-au vorbit toată seara mama cu tata, că a doua zi de dimineață Coste de pe lan (ce se pricepea bine la lemn) a venit la noi cu ferestrău, bardă, cuie și umbla țanțoș prin ogradă, nebăgându-ne în seamă. Curioasă, m-am apropiat de el și l-am întrebat: Bade Coste, ce vrei să construiești, la noi în ogradă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este numai omul care știe de unde vine și încotro se îndreaptă" (T. Vianu). Dacă-ți iubești meleagurile natale cu adevărat, trebuie să dovedești acest lucru, deși corectă este afirmația lui Vergiliu: "Nu toți putem de toate". Acolo unde nu ne pricepem, învățăm. O cugetare latină spune că niciodată nu trebuie să încetezi să înveți. "Omul prin natura sa, dorește să cunoască" (Aristotel). Dacă satul în care te-ai născut îl consideri sfânt și drag, nu trebuie uitat că el e și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
De obicei, tatăl sau bunicul, stabilește pentru fiecare zi de toamnă, un program riguros. Nimeni nu trebuie să rămână pe dinafară. Așa proceda și tata. Ne scula cu o oră mai devreme și ajutam acolo unde era nevoie și ne pricepeam mai bine. Fiind cea mai mică, îmi reveneau sarcini pe măsură. Gâștele, mieii, vitele, trebuiau duse la păscut și păzite. Mă împrietenisem cu băieții și fetele de pe uliță și mergeam împreună. Ne jucam, frigeam cartofi și păpușoi, alergam la fântâna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mătura cu măturoiul de mesteacăn și se răscoleau toate cotloanele. Mai rămânea podul casei și pivnița, care nu trebuiau deloc neglijate. Curățenia presupunea o dezinfecție totală. Dacă timpul permitea, se trecea la grădină și livadă, unde de obicei, gospodarul se pricepea mai bine. Pomii nu se curăță oricum. Necesită și aici niște cunoștințe deosebite. Crengile și frunzele uscate se adunau grămezi și li se dădea foc (în livadă). O dată ce se termina oarecum cu curățenia, se trecea la spălatul covoarelor și a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai de lemn, săpun și sodă și alegeam un loc cu apa limpede și lină. Nouă ne ajuta în fiecare an, o femeie harnică, de pe gârlă, Pachița lui Constantin. Când dânsa uneori era ocupată, venea vecina ei, Eughenia. Erau tare pricepute la spălat și curățenie. După spălare, se întindeau pe prund, să se usuce (parțial) ca să nu fie prea grele, la întors acasă. Le întindeam pe gardul de la livadă și ogradă și dacă era soare până seara, se strângeau uscate. Cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
m-am apucat să bat toaca cu două țevi goale (de la sucală), pe scândura de șezut. Când mama a venit din grajd, de la vite, nici n-am auzit-o intrând. Eram prea preocupată cu "toaca". Am continuat până când mama a priceput ce fac. A luat țevile și mi-a dat câteva clește peste spate, spunându-mi că-mi arată ea îndată "toacă". M-a pus la făcut țevi pentru pânza în patru ițe, ce-o avea în stative. Seara am încercat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În piatră pe care zbuciumul vieții l-a condus la crearea acestei opere de artă. Poate că au exis tat locuitori ai acestor părți care au dus cu ei pe alte meleaguri experiența atâtor nenorociri, precum și Înțelegerea că nu putem pricepe totul, că o zonă a vieții noastre rămâne ne pă trunsă, o taină de care ne apro piem cu sfiiciune și cu con știința imperfecțiunii noastre, precum și cu aspirația de a deveni mai buni, mai dornici de a ne apropia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
muieri... Să mori de râs! Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Dacă mor, nevasta mea poate să moș tenească tot! Nu scrie și În Biblie că Dumnezeu a făcut feme ia din coasta lui Adam ? Ce pricepe o fiică a Evei din pământurile mele, din privilegiile și drepturile mele? O să și ia un iubit și o să se tolănească cu el În toată averea mea... Mai bine o sugrum cu mâna mea decât s-o las să mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi altfel, poate că peste sute de ani aurul nu va mai În semna nimic. Dar astăzi, acesta e mersul istoriei și cine nu-l Înțelege piere, așa cum a pierit Imperiul Roman și așa cum va pieri Bizanțul, care nu-l pricepe nici el. Bodo poate să-ți spună. Tatăl lui, bancherii bogați din Zürich cu sipetele lor pline de aur pot schimba mult mai mult fața lumii decât o Întreagă armată flămândă și prost Înarmată. Ce-au făcut cruciații care au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
facă rău. Mare mirare că-i sperios. Când Îi vezi ochii nu-ți vine să crezi că-i nărăvaș. — Nici nu e. Nu s-a Întâmplat niciodată să se sperie ca azi. Ai dreptate, omule, e un animal deosebit. Te pricepi la cai. De unde vii? Nu ești de prin partea locului, nu-i așa? — Vin de la Konstanz. Mâna lui se plimba agale pe trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
către Simeon, care, legat burduf, urmărea toată scena cu emoție. Domnul Eglord ascultă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față. Apoi ceru să fie adus captivul mai aproape. — Doamne, se plecă Simeon, atât cât Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]