14,215 matches
-
până termin?! Ieși, că nu mai pot răbda!, strigă Rozin după ce se invârti cât putu. Păi, eu ce vreau, să nu mai poți răbda?! Rozin începu să înjure. Enervat, organismul îi cedă și Rozin făcu pe el, în hohotele de râs ale lui Ciacâru; ieșea cu izmenele în vine și foarte reverențios îl invită pe Rozin: Poftiți, poftiți domnule director al Combinatului Reșița și secretar particular al marelui magnat al industriei românești, Auschint, poftiți! O ploaie de înjurături căzu pe capul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
când pronunțam numele lui Litman. Disputa cu domnul Litman Sunteți evreu?, m-a întrebat Weintraub într-o zi. Nu sunt evreu, sunt israelit!, i-am răspuns zâmbind. A făcut atunci o mutră așa de surprinsă că era să izbucnesc în râs. Litman, care era aproape, s-a întors și m-a privit și dânsul nedumerit. Fac parte din Noul Israel, din cel spiritual, nu biologic. Ca și cum cineva m-ar fi provocat la un act de mărturisire a credinței, am continuat: Din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
întins să-și ia paltonul Când l-a desprins din cui, căptușeala de vatelină a căzut grămadă; dintrânsa o colonie de șoricei a împânzit camera și alergau buimăciți pe priciuri, spre fereastră sau ușă, provocând surpriza și un hohot de râs care l-a însoțit pe Rozin pe tot coridorul, milițienii neputându-se nici ei stăpâni. Mă gândeam la cuvintele Mântuitorului: „Nu vă adunați comori pe pământ..., ci adunați-vă comori în Ceruri, unde moliile nu le rod, rugina nu le
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
grupul nostru, căscă zgomotos și se întinse fără jenă, ca orice om care nu dă doi bani pe maniere: Băăă..., da care-i ăla de face cai verzi pe pereți?! și căscă plictisit. Am izbucnit cu toții într un hohot de râs. Profesorul Moțu nu-și putea ține tusea de atâta râs, dar îi întinse mâna hamalului și-l felicită: Bravo! Mi-ai plătit-o! Unu la unu! Da’ ce credeai matale, să rămâi eu de prost? Hm, nu mă cunoști, neică
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
orice om care nu dă doi bani pe maniere: Băăă..., da care-i ăla de face cai verzi pe pereți?! și căscă plictisit. Am izbucnit cu toții într un hohot de râs. Profesorul Moțu nu-și putea ține tusea de atâta râs, dar îi întinse mâna hamalului și-l felicită: Bravo! Mi-ai plătit-o! Unu la unu! Da’ ce credeai matale, să rămâi eu de prost? Hm, nu mă cunoști, neică! He, he, îți mai trebuie! Ne-am distrat de pățania
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
felicită: Bravo! Mi-ai plătit-o! Unu la unu! Da’ ce credeai matale, să rămâi eu de prost? Hm, nu mă cunoști, neică! He, he, îți mai trebuie! Ne-am distrat de pățania asta, chiar pierdusem atenția și milițianul, auzind râsul nostru, a deschis vizeta și s-a răstit: Ce râdeți, bă? De ce râdeți? Râdem și noi dom’ șef, că a făcut unul o glumă și știți, la glumă se mai și râde. Și am luat toți o poziție reverențioasă. Da
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
răspunzător, în cugetul meu, pentru această aruncare de pe streașina Templului! Ha, ha, ha, a râs satan. Încearcă! Abdici de la încrederea în Purtarea de grijă divină și crezi că prin metode personale îmi poți forța mâna! Vrei să mă faci de râs în lume pentru că sunt rău?! Dar eu nu pot fi altfel. Lucrarea mea este răul, răutatea! Eu nu pot fi acuzat de conștiința mea decât că nu am fost destul de diabolic, și nici nu pot să fiu pe cât aș vrea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
coastă, trebuie să biruim genunea; Nu ne temem câte râpi ne-adastă, n-auzim cum mormăie furtuna, știm atât, că mergem sus pe creastă. Suntem jnepii și urcăm întruna. Râd de-mpleticita noastră turmă brazi trufași cu vârful lung de fiere; râsul lor, năvala nu ne curmă și mușcăm din piatră cu putere și-i lăsăm pe povârniș în urmă. Suntem jnepii, mergem în tăcere. Dacă-n calea noastră sar șuvoaie, le sorbim cu sete neînfrântă. De ne-mproașcă roca cu pietroaie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
saltea ruptă, primită să spălăm pe jos. Costumul îmi fusese confiscat la o percheziție și mă însoțise atașat la bagajul care, ca pe orice deținut, îl însoțea de la o închisoare la alta. Când l-am îmbrăcat, milițienii au izbucnit în râs. Ia, uitați-vă, mă, ăsta parcă-i de la circ! N-ați făcut voi circ până acum aici. Ce altceva ați fost decât circari? În alte condiții răspunsul m ar fi costat viața. Dar unul dintre ei a realizat adevărul celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sânge, care te privește cu ochii copilului tău. Încerci să alungi vedenia. Ea te urmărește, te privește continuu, cu aceeași liniște și bucurie tăcută. Din frunte, din gură, curge sânge. Undeva, cineva strigă, plânge, se zvârcolește. Se aud hohote de râs sadic. Un horcăit..., și Coliban se trezește din somn cu privirea răvășită, abia răsuflând înecat. Fiica lui Coliban, minunea înfiată, nu dăruită de Dumnezeu ca un dar meritat, va fi lezată în conștiința ei de cele ce se spun despre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Nistrul, ele au replicat prompt în clasica manieră stalinistă: "Numai așa vom obține victoria!" Cînd Iorga le-a spus că trebuie să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii de ani. Iorga le-a spus că pot să creadă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii de ani. Iorga le-a spus că pot să creadă ce vor, dar că trebuie să se comporte civilizat 79. Adresîndu-se unui public american, Iorga spunea: "Nu pot fi sigur că
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
r): "Ei, drrhaghă, generația asta bolșevică e atît de obraznică". "Dar voi "schrrie" eu zece volume de istorie românească". "Să ne ferească Dumnezeu de ce-o să fie și asta!" adăuga el. Cu alt prilej, Giurescu amenința că va face "de rîsul curcilor" cele zece volume ale lui Iorga 174. Cele zece volume ale lui Iorga constituie însumarea unei munci de o viață, iar Șeicaru are dreptate afirmînd că " Acesta a fost cel mai minunat dar pe care i-l putea lăsa
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Bulgarian Empire: Its Origins and History to 1204, în "Speculum" Cambridge, Mass., aprilie 1949, vol. XXIV, nr. 2, p. 175 13 Atunci cînd le vorbesc prietenilor mei români despre dreptate, rațiune sau echitate în relații internaționale, reacția lor este un rîs amar: "Știm din experiență cum s-a manifestat dreptatea și echitatea în istoria noastră" 14 Atunci cînd Iorga a primit titlul onorific la Oxford, Oratorul Public l-a numit "un Tit Liviu al României" 15 G. Călinescu, Istoria literaturii române
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în liniște netulburată“. Căința pentru o viață de egoism? Nu tocmai, totuși ceva în genul ăsta. Desigur, niciodată n-am pomenit de asemenea lucru femeilor și bărbaților cu care aveam de-a face în teatru. S-ar fi prăpădit de râs. Teatrul este, fără îndoială, locul unde poți învăța cel mai bine ce înseamnă vremelnicia gloriei; ah, toate acele minunate, strălucite pantomime complet apuse! Acum am de gând să mă lepăd de magie și să devin un pustnic; să mă plasez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
florilor care cresc, în chip miraculos, pe rocile mele galbene... În orice caz, trebuie să mă feresc de a încerca „să scriu frumos“, ar însemna să ratez acțiunea în care m-am lansat. Pe lângă faptul că m-aș face de râs. Ah, binecuvântată mare nordică, mare adevărată, cu valuri curate și generoase, nu ca ciorba aia împuțită de Mediterana. Se spune că s-ar găsi și foci pe aici, dar eu până acum nu am văzut vreuna. Desigur, nu-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era un mare actor. Nimeni nu mai joacă azi ca Wilfred. Și-a început cariera în vechiul Music Hall din Edgware Road. Era în stare să stea neclintit, fără să-și miște o pleoapă, și toată sala se tăvălea de râs. Și apoi, când clipea, stârnea alte valuri de ilaritate. O asemenea forță pare aproape supranaturală: misterele trupului omenesc, ale feței omenești. Wilfred avea o față care radia spirit; era în același timp, poate cu excepția lui Peregrine Arbellow, cea mai lată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lacrimi uriașe, strălucitoare. Când am înțeles despre ce este vorba, am început să râd, și am râs și-am tot râs; în scurt timp s-a pornit și Lizzie să râdă, râdea și plângea, neajutorată. Am iubit-o și pentru râsul acela. Era o fată bună. Este o fată bună. Când mă gândesc la Lizzie o văd în pantaloni bufanți. La început și-a câștigat oarecare faimă jucând un rol de băiat într-o mică pantomimă de provincie. Era foarte zveltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ascundeam, ne prefăceam a fi indiferenți și aveam locurile noastre tainice de întâlnire. Toate acestea, așa cum am spus, se petreceau instinctiv, nimic nu era dinainte discutat sau hotărât. Trebuia să ascundem taina noastră prețioasă, ca să nu fie atinsă, luată în râs, vătămată sau insultată în vreun fel. Părinții mei o cunoșteau desigur, vag, pe Hartley, dar ea nu venea aproape niciodată la noi, din cauza morbidei lor orori față de musafiri și pentru că nici eu nu le-am sugerat vreodată s-o invite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
religie (discutam mult despre orice subiect) și simțeam că eram făpturi închinate unui anumit scop, și care vor fi ocrotite prin iubire. Ne trăiam inocența și gândeam că nu va fi deloc greu să fim buni. Îmi pot aminti de râsul minunat al lui Hartley, dar nu de faptul că ne-am fi tachinat unul pe celălalt sau că am fi glumit mereu. Fericirea noastră era solemnă, sacră și ne feream de vorbăria grosolană a colegilor noștri. Cred că sexualitatea ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scotocesc prin el, sub privirile amuzate ale tuturor, ca să le scot iar afară. Mi le-am îndesat în buzunar și am spus noapte bună. Nimeni nu mi-a răspuns. De îndată ce-am închis ușa, s-au auzit hohote de râs prelungite. N-am luat-o pe cărarea în diagonală, ci am urmat drumul care ducea de-a dreptul la golf. De îndată ce-am ieșit din sat, m-am oprit locului și am privit în sus, spre deal. Soarele coborâse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oricum nimeni nu-l înțelege. Tot restul e o mare de împuțenie, duhnind a vulgaritate care se complace. Wilfred a simțit lucrul ăsta. Îmi amintesc că uneori era atât de trist, după ce-i făcuse pe toți să se prăpădească de râs. Oh, Charles, dacă măcar ar exista un Dumnezeu, dar nu există, nu există... Ochii mari, rotunzi, căprui ai lui Perry se umpluseră de lacrimi, începu să se scotocească după o batistă, apoi folosi fața de masă. După o clipă, adăugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Băiatul, desigur cu puțină ostentație, înota ca un delfin, grațios, jucăuș, o formă curbă fulgerând apa, săgetând-o alb, oferind subite întrezăriri de mâini și de călcâie, de umeri mobili, de fese palide, și o față udă, exuberantă, luminată de râs, încadrată de șuvițe ce atârnau ca ierburile de mare. Părul întunecat de apă își schimbase cu totul înfățișarea, devenise închis la culoare și lins, lipindu-i-se de gât și de umeri, modelându-i conturul feței, făcându-l să arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar fără butoni. Gilbert i-a spălat pe ascuns maioul cu Universitatea Leeds. Am luat cina, Titus și cu mine, la lumina lumânărilor. La un moment dat, a exclamat: — Cât e de romantic! Și amândoi am izbucnit în hohote de râs. Se uita curios la Gilbert și la mult prea impecabila lui atitudine, dar n-a pus nici o întrebare. L-am informat vag: — E un vechi actor, fără de noroc. Explicația a părut să-l satisfacă pentru moment. La masă am discutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arătându-mă dur, și am părăsit-o destul de brusc, pentru ca după aceea să regret. Stăteam lângă perdeaua de mărgele, atingând-o, șovăind asupra atitudinii pe care s-o adopt, când am auzit de jos o gălăgioasă izbucnire de hohote de râs, urmată de un cântec intonat de o voce de femeie. Am alergat în bucătărie. Rosina ședea cocoțată pe masă, legănându-și picioarele și fiind adulată (nu găsesc alt cuvânt mai potrivit) de Gilbert și de Titus. Purta un pardesiu ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]