12,341 matches
-
română; teologie romano-catolică didactică - limbi și literaturi străine (engleză). În această perioadă, s-au înființat diferite instituții sociale: numeroase case de copii, grădinițe, orfelinate, spitale și dispensare, centrele "Caritas", Organizația Kolping, Asociația Medicilor Catolici, asociațiile de adulți, tineri și copii, redacțiile publicațiilor catolice diecezane și parohiale etc. Au venit în Moldova numeroase Ordine și Congregații catolice. Și-a putut relua activitatea Provincia Franciscană din Moldova și Seminarul Franciscan de grad universitar și liceal din Roman, s-au înființat centrele de formare
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
Iosif Sava a fost îndepărtat, prin pensionare intempestivă, din televiziunea Română, cu care avusese o îndelungată colaborare: în perioada 1990-1993, Iosif Sava a fost redactor-șef al Departamentului de Muzică din TVR, iar din 1993 până în 1998 redactor-șef al redacției culturale TVR. In 1997 fusese chiar numit director interimar al Departamentului Viața Spirituală, Cultură și Educație din TVR. Soția sa, Marghit Sava, își amintește de sfârșitul activității la TVR: "În ziua în care a împlinit 65 de ani, domnul Stere
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]
-
a tinerimii", editată de către C. G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive. La această revistă colaborau pe atunci Elena Farago, I.C. Vissarion, Ion Pas, Victor Eftimiu și alții. După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția "Revistei copiilor și a tinerimii". Alături de el s-au alăturat revistei scriitori ca Ion Slavici, Ion Agârbiceanu sau Victor Ion Popa. Peste câțiva ani, a început colaborarea la "Adevărul literar". În anul 1919 a intrat prin concurs la Școala de
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
școala, considerând că instrucția e irelevantă pentru talentul literar, și primește o slujbă măruntă la "The New Yorker", publicația unde îi vor apărea mai târziu multe din lucrările sale celebre. Începe să scrie proză scurtă, trimițându-și încercările literare la redacțiile mai multor publicații. Abandonează un prim roman, „O vară de răscruce”, pe care îl consideră prea slab (acesta va fi publicat postum, în 2005, în pofida dispoziției lui exprese). Nuvela „Miriam”, apărută în "Mademoiselle", este remarcată imediat, iar tânărul Capote e
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
politică externă a României, în special în perioada contemporană. Este autor a numeroase articole, studii și cărți publicate în România și în străinătate. La 15 aprilie 1985 a fost transferat la Editura Militară, unde a îndeplinit funcțiile de șef de redacție (înlocuindu-l pe prietenul său, maiorul Mihail E. Ionescu), redactor-șef (în locul colonelului Floriean Tucă; 30 ianuarie 1988 - 12 aprilie 1990) și apoi pe cea de director (în locul colonelului Constantin Zamfir; 12 aprilie - 1 iulie 1990). În fișa sa de
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
olteni, redactor șef al revistei de studii și cercetări juridice „Euro Dreptul”, director al revistei ”Cugetul” a Cenaclului epigramiștilor olteni, membru și fondator al altor 17 fundații și asociații cu profil juridic, literar, umanitar, social etc., membru în colegii de redacție a altor reviste literare și juridice. Este președinte și fondator unic al Fundației pentru apărarea drepturilor omului din Craiova. Este președinte al Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din România și membru în Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Québec
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]
-
în Israel. Rabinul Menachem Hacohen este autorul mai multor lucrări de iudaism și comentarii rabinice și a publicat 16 volume de noi comentarii asupra Bibliei, dintre care menționam: Între altele, rabinul Menahem Hacohen a făcut parte și din comitetul de redacție al ediției israeliene a Enciclopediei Britanice pentru tineret. El a locuit vreme de multe decenii în cartierul Hillel din Ramat Gan, și în ultima vreme locuiește în orașul său natal, Ierusalim. Este căsătorit cu cercetătoarea în domeniul istoriei, profesoara Dvora
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
Alexandru Ioan Cuza" din Iași în 1971 și în 1993 a devenit doctor în științe istorice al aceleiași universități, susținând teza "Întemeierea Moldovei. Probleme controversate", lucrare apreciată pentru contribuția deosebită adusă la cunoașterea subiectului. A fost membru în Colegiul de redacție al "Anuarului Institutului de Istorie A. D. Xenopol" din Iași și, apoi, redactor-șef al publicației. În 1996 a devenit profesor la Facultatea de Istorie, activitatea sa universitară începând încă din 1990, prin susținerea de cursuri și seminarii. Ca o ilustrare
Ștefan S. Gorovei () [Corola-website/Science/305697_a_307026]
-
de membru-fondator al Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române -filiala Iași (1993) și a Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" (1996), precum și a Academiei Internaționale de Genealogie (1998). Ștefan S. Gorovei este membru în colegiile de redacție ale unor prestigioase publicații de specialitate: Analele Putnei, "Arhiva Genealogică"; "Herb. Revista Română de Heraldică"; "Revue des Etudes Roumaines"; "Europa XXI"; "Analele Științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza", Seria Istorie; "Revista de Istorie Socială". Recunoașterea internațională a activității sale este
Ștefan S. Gorovei () [Corola-website/Science/305697_a_307026]
-
din România (AOS)". Traian Săvulescu a fost membru al unor academii străine, între care cele din Ungaria, Germania, New York (SUA). De asemenea, a fost redactor responsabil al revistei "Buletin de la section scientifique de L'Académie Roumaine", membru în comitetul de redacție al revistelor "Phytopathologische Zeitschrift" din Berlin și "Sydowia" din Bulgaria.
Traian Săvulescu () [Corola-website/Science/305708_a_307037]
-
fapt divers. Fost student la Facultatea de Științe Juridice, Alexandru Dincă, fusese condamnat la închisoare pentru activitatea sa din 1956. După răsturnarea regimului comunist în 1989, Alexandru Dincă, ajunsese director al ziarului liberal “Viitorul”. El a fost maltratat și toată redacția ziarului a fost devastată de minerii care fuseseră chemați la București tocmai de Ion Iliescu, care de altfel, le-a mulțumit minerilor pentru acțiunile lor. Este doar una din dovezile faptului că confruntările dintre studenții care au fost activi în
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
Director de proiect VIASAN pentru „Depistarea bacilului Koch pe secțiuni la parafină prin tehnici de biologie moleculară”. A avut peste 350 de lucrări științifice publicate sau comunicate în țară și străinătate. A fost coautor la tratatul de „Anatomie Patologică” sub redacția Ioan Moraru, 1980, „Histopatologie în scanning”, sub redacția Ioan Moraru și Nicolae Manolescu, 1985 și autor la „Îndreptar de morfopatologie”, 1995, „Anatomie Patologică”, vol. I, 2003, „Curs de Anatomie Patologică”, sub redacția Carmen Ardeleanu, , 2004. În 1966 a devenit membru
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
pe secțiuni la parafină prin tehnici de biologie moleculară”. A avut peste 350 de lucrări științifice publicate sau comunicate în țară și străinătate. A fost coautor la tratatul de „Anatomie Patologică” sub redacția Ioan Moraru, 1980, „Histopatologie în scanning”, sub redacția Ioan Moraru și Nicolae Manolescu, 1985 și autor la „Îndreptar de morfopatologie”, 1995, „Anatomie Patologică”, vol. I, 2003, „Curs de Anatomie Patologică”, sub redacția Carmen Ardeleanu, , 2004. În 1966 a devenit membru al Societății de Morfologie Normală și Patologică a
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
fost coautor la tratatul de „Anatomie Patologică” sub redacția Ioan Moraru, 1980, „Histopatologie în scanning”, sub redacția Ioan Moraru și Nicolae Manolescu, 1985 și autor la „Îndreptar de morfopatologie”, 1995, „Anatomie Patologică”, vol. I, 2003, „Curs de Anatomie Patologică”, sub redacția Carmen Ardeleanu, , 2004. În 1966 a devenit membru al Societății de Morfologie Normală și Patologică a Uniunea Societăților de Științe Medicale (USSM), iar din 1990 vicepreședinte. Între 1969 și 1974 a fost secretar al Comitetului Secției de Morfologie Normală și
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
primindu-și propriul titlu începând din 1940, în timp ce încă apărea în Detective Comics. La acea vreme, National era publicația cu cele mai mari vânzări și cu cea mai mare influență în industria benzilor desenate; Batman și celălalt erou important al redacției, Superman, fiind pietrele de temelie ale succesului companiei. Cele două personaje erau prezentate de o parte și de alta a coperții, ca și celebrități în Worlds Finest Comics, care a fost denumită la origini Worlds Best Comics, când a debutat
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
parte și de alta a coperții, ca și celebrități în Worlds Finest Comics, care a fost denumită la origini Worlds Best Comics, când a debutat în toamna lui 1940. Creatori ca Jerry Robinson și Dick Sprang de asemenea lucrau la redacție încă din perioada aceea. De-a lungul cursului primelor aventuri din interiorul benzii desenate, descrierea artistică al lui Batman a evoluat. Kane menționa că numai în șase apariții ale revistei a schimbat reprezentarea personajului făcându-i urechile personajului mai lungi
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
A. D. Xenopol" din Iași (1995-2003). În această calitate, a lucrat alături de alți cercetători la o Istorie a Partidului Național Liberal, apărută în anul 1997 sub coordonarea lui Șerban Rădulescu-Zoner, la acea vreme deputat liberal. A fost membru în colegiile de redacție ale Anuarului Institutului de Istorie "A. D. Xenopol" din Iași, Arhivele totalitarismului - București, Cercetări istorice - Iași, Analele Facultății de Istorie de la Universitatea Spiru Haret - București și Arhivele Securității - București. De asemenea, a efectuat o serie de documentări științifice în Franța, Polonia
Gheorghe Onișoru () [Corola-website/Science/306423_a_307752]
-
care a fost de partea mișcării unioniste. În această perioadă îi cunoaște pe Ion C. Brătianu, iar ceva mai târziu, în 1859, și pe C.A. Rosetti, personalități care îi vor fi alături întreaga viață. Curând va deveni secretar de redacție la ziarul lui Rosetti, "Românul", unde va rămâne timp de 10 ani, până în 1871, când va pleca din cauza intrigilor create în familia Rosetti după ce rupe logodna cu Libia, fiica lui C.A. Rosetti. Și următoarea sa logodnă, cu Jeanne, nepoata
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
o serie de pseudonime, cel mai des folosite au fost: Luximin, Paul Lampart, Burghezul, Puiu, Herman Gugenheim, Priu, Semionovici Marin, Stepan sau Paul Weiss. Tatăl lui Marcel Pauker a fost Simion Pauker, cunoscut, între altele ca ziarist, secretar general de redacție și ulterior unul din proprietarii, alături de fratele său, Emil, ai ziarelor "Adevărul" și "Dimineața", iar în anii 1910-1923 proprietarul fondator și directorul cotidianului economic "Argus". Născut într-o familie de evrei înstăriți și aculturați, Marcel Pauker a urmat cursurile Școlii
Marcel Pauker () [Corola-website/Science/306450_a_307779]
-
15 septembrie 1954, Malatya - d. 19 ianuarie 2007, Istanbul) a fost un ziarist și scriitor turc de origine armeana, unul din membrii cei mai proeminenți ai comunității armene din Turcia. A fost asasinat în cartierul Osmanbey din Istanbul, chiar în fața redacției ziarului sau bilingv "Agos". Moartea a survenit prin împușcare, cele trei gloanțe fiind trase de un tânăr de 17 ani. În spatele atentatului se află, conform cercetărilor poliției, cercurile naționaliste turce care l-au acuzat pe scriitor de ofensa adusă Turciei
Hrant Dink () [Corola-website/Science/305803_a_307132]
-
Business Administration (MBA) la ASEBUSS București, program al Kennesaw University din Atlanta, S.U.A., absolvind cu media generală 9,41. A publicat numeroase articole în Revista Română de Drept al Afacerilor și Revista de Drept Comercial (fiind membru în colegiul de redacție al Revistei Române de Drept al Afacerilor). De asemenea, este autor sau co-autor la lucrările: "Dreptul societăților comerciale - Dicționar de termeni juridici" (Editura Rosetti); "Drept comercial - curs universitar" (Editura Rosetti); "Dreptul Afacerilor (Editura Universitară) și Tratat de Drept Societar - vol
Sebastian Bodu () [Corola-website/Science/305800_a_307129]
-
Câmpineanu. Apoi acoperă străduța cu un acoperiș de sticlă galbenă, dând naștere la pasajul inaugurat în 1859. Pasajul mai avea o ramură care ieșea tot în Strada Câmpineanu, în spatele Teatrului Național. În noul pasaj Constantin Alexandru Rosetti și-a instalat redacția ziarului "”Românulŭ”" (după ortografia vremii) și tipografia. De la numele ziarului și-a luat și pasajul numele de . Ziarul apăruse pentru prima oară la 9 august 1857 ca o publicație săptămânală, devenind din 1859 o publicație zilnică. Românul a ajuns în
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
lui Dimitrie Bolintineanu, ediție care a fost distinsă cu o medalie de argint. Tot aici Petre Ispirescu a publicat revista “Tipograful Român” și “Unirea Democratică”. Tot această tipografie a tipărit și “Claponul” lui Ion Luca Caragiale. La etajele superioare existau redacțiile ziarelor celor mai importante din București. Pe lângă redacția ziarului Românul, aici existau redacțiile ziarelor "“Buciumul”" lui Cezar Boliac, "“Dâmbovița”" lui Dimitrie Bolintineanu, "“Reforma”" și “Naționalul”. Tot aici erau redacțiile ziarelor umoristice: "“Sarsăilă”", urmat de "“Nichipercea”" publicate de N.T. Orășanu, "“Tânțarul
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
cu o medalie de argint. Tot aici Petre Ispirescu a publicat revista “Tipograful Român” și “Unirea Democratică”. Tot această tipografie a tipărit și “Claponul” lui Ion Luca Caragiale. La etajele superioare existau redacțiile ziarelor celor mai importante din București. Pe lângă redacția ziarului Românul, aici existau redacțiile ziarelor "“Buciumul”" lui Cezar Boliac, "“Dâmbovița”" lui Dimitrie Bolintineanu, "“Reforma”" și “Naționalul”. Tot aici erau redacțiile ziarelor umoristice: "“Sarsăilă”", urmat de "“Nichipercea”" publicate de N.T. Orășanu, "“Tânțarul”" lui C.A. Rosetti, "“Claponul”" lui Ion Luca
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
Tot aici Petre Ispirescu a publicat revista “Tipograful Român” și “Unirea Democratică”. Tot această tipografie a tipărit și “Claponul” lui Ion Luca Caragiale. La etajele superioare existau redacțiile ziarelor celor mai importante din București. Pe lângă redacția ziarului Românul, aici existau redacțiile ziarelor "“Buciumul”" lui Cezar Boliac, "“Dâmbovița”" lui Dimitrie Bolintineanu, "“Reforma”" și “Naționalul”. Tot aici erau redacțiile ziarelor umoristice: "“Sarsăilă”", urmat de "“Nichipercea”" publicate de N.T. Orășanu, "“Tânțarul”" lui C.A. Rosetti, "“Claponul”" lui Ion Luca Caragiale, "“Ghimpele”" și "“Satyrul”". În
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]