12,184 matches
-
de revolte în 21 d.I.C. Începută în regiunile de pe Loara, la andecavi (Angers) și la turoni (Tours), mișcarea se întinde la edueni și la treviri. Șefii ei sînt aristocrați galici romanizați, Julius Florus pentru treviri și Julius Sacrovir pentru edueni. Revolta ținuturilor de pe Loara și ale lui Florus este domolită ușor. Dar Sacrovir reușește să ocupe Autun și să ia ostatici pe nobilii tineri care își făceau acolo studiile. El formează o armată, dar aceasta este nimicită de romani. Sacrovir se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să ia ostatici pe nobilii tineri care își făceau acolo studiile. El formează o armată, dar aceasta este nimicită de romani. Sacrovir se sinucide în vila sa. Eșecul unui imperiu al galilor. Ultimele tulburări asociază problema germanică, succesiunea imperială și revoltele interne. Într-adevăr, sfîrșitul domniei lui Nero și moartea sa în 68 d.I.C. deschid o perioadă de criză și de confuzie în Imperiu. Conflictele între candidații la tronul imperial favorizează revoltele în Galia. Prima este de origine rurală, în jurul lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
galilor. Ultimele tulburări asociază problema germanică, succesiunea imperială și revoltele interne. Într-adevăr, sfîrșitul domniei lui Nero și moartea sa în 68 d.I.C. deschid o perioadă de criză și de confuzie în Imperiu. Conflictele între candidații la tronul imperial favorizează revoltele în Galia. Prima este de origine rurală, în jurul lui Maric, pe teritoriu eduen. El se proclamă eliberatorul galilor și atrage în jurul său pe oamenii de la țară. Nobilimea eduenă și armata romană colaborează pentru a înfrînge această răscoală populară, prim exemplu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Galia. Prima este de origine rurală, în jurul lui Maric, pe teritoriu eduen. El se proclamă eliberatorul galilor și atrage în jurul său pe oamenii de la țară. Nobilimea eduenă și armata romană colaborează pentru a înfrînge această răscoală populară, prim exemplu de revolte țărănești în Franța. Între timp, Galia este trecută sub controlul unui *legat de legiune, Vitellius, proclamat împărat de trupele sale. Un ofițer de origine germanică, batavul Civilis, se revoltă și, împreună cu alți germanici, încearcă să-și întemeieze un domeniu pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
profită de acestă situație pentru a proclama, în 70 d.I.C., pe Rin, Imperiul Galilor. Dar delegații cetăților galice, reuniți la Reims, refuză acest imperiu și-și afirmă fidelitatea față de Roma și noul împărat Vespasian: nobilimea galică alege pacea romană. Odată revolta înfrîntă, Galia se angajează, începînd cu Vespasian, într-o integrare profundă în lumea romană, care îi asigură pentru un secol o perioadă de pace și de prosperitate. DOCUMENT 1 Fortificațiile lui Cezar în fața Alesiei "(...) Cezar întreprinse lucrările următoare (...) El săpă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
II-lea apar semne prevestitoare ale unei crize grave. O epidemie de ciumă devastează Imperiul sub domnia lui Marcus Aurelius (161-180), care mai vede și amenințările germane revenind în regiunile renane. Tulburări interioare pun sub semnul întrebării pax Romana odată cu revolta lui Maternus, care se dedă la jafuri în Galia în anii 180. După moartea împăratului Commodus în 192, Galia este teatrul luptelor pentru putere. Albinus, instalat la Lyon, este bătut de Septimius Severus în 197 și Lyon este devastat. Totuși
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
XIII-lea de violente tulburări sociale în orașele din nord și, în 1302, milițiile flamande zdrobesc cavaleria franceză la Courtrai: semn precursor pentru alte dezastre. În 1314-1315, după moartea lui Filip cel Frumos, a cărui domnie autoritară suscitase numeroase nemulțumiri, revolte nobiliare se produc în toată țara. În sfîrșit, rapida succesiune la tron între 1314 și 1328 a celor trei fii ai lui Filip cel Frumos, morți fără moștenitori direcți, va declanșa prima criză dinastică de după venirea la tron a lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În sate, după înfrîngerea de la Poitiers, țăranii din bogata Île-de-France se ridică împotriva neglijenței nobililor, a extorcărilor comise de militari și a fiscalității regelui: "jacqueria" nu a durat decît 12 zile (29 mai-10 iunie 1358), dar a dat numele tuturor revoltelor țărănești din timpurile moderne. Teribilă, reacția nobililor a provocat o nemulțuire latentă, dar durabilă. În orașele devenite "orașe închise", revoltele sînt mai bine cunoscute. Izolată de lumea satelor, lumea urbană cunoaște dezbinarea: între vechi locuitori și noi veniți alungați din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și a fiscalității regelui: "jacqueria" nu a durat decît 12 zile (29 mai-10 iunie 1358), dar a dat numele tuturor revoltelor țărănești din timpurile moderne. Teribilă, reacția nobililor a provocat o nemulțuire latentă, dar durabilă. În orașele devenite "orașe închise", revoltele sînt mai bine cunoscute. Izolată de lumea satelor, lumea urbană cunoaște dezbinarea: între vechi locuitori și noi veniți alungați din sate, între meșterii din ateliere, care vor să blocheze angajările și salariile, și calfe, între ofițerii regelui și contribuabili. Aceste
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt mai bine cunoscute. Izolată de lumea satelor, lumea urbană cunoaște dezbinarea: între vechi locuitori și noi veniți alungați din sate, între meșterii din ateliere, care vor să blocheze angajările și salariile, și calfe, între ofițerii regelui și contribuabili. Aceste revolte spontane, frecvente mai ales în secolul al XIV-lea, au servit adesea ca trambulină pentru exprimarea aspirațiilor politice ale burgheziei. Este cazul revoluțiilor pariziene: cea a prevotului comercianților, Etienne Marcel, în 1358, cea a ciocănarilor ("Maillotins") în 1382 și cea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
armată de 80.000 de oameni, din care 40.000 combatanți efectivi: cea mai puternică din Europa. Acestea sînt bazele statului modern. Stările. Sînt garanții independenței regelui, care nu permite nimănui să-i inpună ceva.Nobilimea slăbită s-a putut revolta (Pragueria în 1440 împotriva lui Carol al VII-lea, războiul Bunului public în 1465 împotriva lui Ludovic al XI-lea); ea a trebuit să se supună, să intre în serviciul regelui acceptînd *oficii civile sau mai ales militare și să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu un eșec: locurile de internare sînt insuficiente, iar vagabonzii prea numeroși. Pe de altă parte, viața socială nu merge fără tensiuni. Cînd survine o recoltă slabă, cînd impozitele regale devin prea grele, atunci nemulțumirea populară poate izbucni într-o revoltă violentă: după o scurtă explozie de mînie, adesea ucigătoare, "emoția", fără program precis, adesea fără șef, cade de la sine sau este obiectul unei dure reprimări. Ultimul cuvînt rămîne totdeauna statului monarhic, care, bazîndu-se pe teama care pune foarte repede stăpînire
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
22 august 1572, Coligny scapă unui atentat pus la cale, fără îndoială, de Henri de Guise. Regina mamă, fie că se va fi temut de o reacție violentă a hughenoților, fie că va fi vrut să o ia înaintea unei revolte a populației pariziene violent antiprotestantă și excitată de familia de Guise, îi smulge fiului său ordinul de executare a principalilor șefi protestanți veniți la Paris pentru căsătoria lui Henri de Bourbon-Navarre, fiul lui Antoine de Bourbon și al lui Jeanne
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai grave cu cît complotiștii caută sprijin pe lîngă habsburgii din Spania, sînt dejucate, iar autorii lor eliminați: ducele de Montmorency în 1632; contele de Soissons pe punctul de a reuși, dar ucis accidental în 1641; Cinq-Mars, în 1642. Numeroasele revolte populare, provocate de creșterea presiunii fiscale datorată războiului, sînt reprimate fără milă, mai ales "crocanții" între Loara și Garona în 1636-1637, "picioarele goale" din Normandia în 1639. Acaparat de politica externă, Richelieu nu se ocupă de problemele economice decît în măsura în care
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sale împotriva spaniolilor și parizienilor, Condé vrea să-l înlocuiască pe italian pe care-l detestă și-l disprețuiește. Dar Ana și Mazarin pun să-l aresteze, ca și pe fratele său Conti și pe cumnatul său Longueville, punînd capăt revoltelor pe care ducesa de Longueville și toți prietenii prinților încearcă să le suscite în provincie (ianuarie-decembrie 1650). Succesul lui Mazarin trezește ostilitatea Parlamentului de la Paris și provoacă unirea celor două Fronde (ianuarie-septembrie 1651). Parlamentarii își reiau programul din 1648, se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
doua oară pentru a facilita liniștea spiritelor, se întoarce și el pe 3 februarie 1653. Ultimele tulburări din provincie (Guyenne, Provence) sînt reprimate în lunile următoare. Revenirea la ordine. În ciuda cîtorva "adunări ilicite" de nobili provinciali și în ciuda mai multor revolte populare din vest, între 1656 și 1659, liniștea, favorizată de oboseala generală se restabilește puțin cîte puțin. Țara acceptă cu atît mai ușor reacția absolutistă care urmează întoarcerii lui Mazarin, cu cît nobilii și parlamentarii și-au demonstrat incapacitatea de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
membru al ordinului Compania lui Isus fiind compromis într-un faliment comercial, parlamentul de la Paris, imediat imitat de parlamentele provinciale, folosește aceasta ca pretext pentru a suprima Compania (1762). În 1764-1766, așa-numitele "affaires de Bretagne" degenerează într-o veritabilă revoltă a parlamentelor împotriva autorității regale: în 1765, parlamentarii din Rennes demisionează și procurorul general, La Chalotais, este arestat pentru cuvinte injurioase la adresa regelui. Parlamentul de la Paris solidarizîndu-se cu cel de la Rennes, Ludovic al XV-lea, în cursul unei ședințe solemne
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
această societate, dinamismul și inovația economică sînt rareori prezente. Principala victimă a războaielor este comerțul exterior, care, în expansiune în timpul secolului al XVIII-lea, se lovește de acum încolo de obstacole majore: controlul mărilor de către Anglia, politica blocadei, dar și revolta sclavilor negri din Santo-Domingo în 1791 sau sfîrșitul funcției de redistribuire a mărfurilor coloniale; axa comercială America de Nord Europa de Vest scapă Franței și porturile franceze, interiorul țării, numeroasele industrii pe care porturile le încurajează intră într-o fază de regres care explică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dublă semnificație, politică și socială. Ea confirmă victoria suveranității naționale asupra dreptului monarhic, victoria burgheziei liberale asupra aristocrației și clerului. 1830 este într-adevăr reușita lui 1789. Regimul se sprijină pe o miliție burgheză: garda națională, în care servesc, împotriva revoltelor, oamenii înscriși în regim de contribuție personală și care pot să-și cumpere echipamentul. Domnia lui Ludovic-Filip. Rege cetățean, rege burghez, care împărtășește virtuțile și defectele burgheziei timpului său, Ludovic-Filip este un rege bourbon, dornic să-și afirme autoritatea personală
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe linia de mijloc": "În interior, ordine fără sacrificarea libertății, în afară pace fără să știrbească deloc onoarea". Casimir Périer, apoi succesorii săi (liderul "partidului rezistenței" este răpus de holeră în aprilie 1832), triumfă asupra tulburărilor sociale, asupra tentativei de revoltă legitimistă animată de ducesa de Berry, a societăților secrete republicane. Represiunea este dură, mai ales în aprilie 1834, cînd sînt ridicate baricade în cartierul primăriei, la Paris, și cînd soldații îi masacrează pe locuitorii unei case de pe strada Transnonain, din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se va continua pînă în anii 1860. Dar, în 1848, Franța nu exploatează încă decît 1900 kilometri de cale ferată, în timp ce Anglia are 6450, Prusia 3500. Romantism și religie. Față de raționalismul Luminilor și al valorilor dominante ale burgheziei, se afirmă revoltele romantice. Poeți și scriitori, de la Lamartine la Hugo și de la Musset la Vigny, muzicieni ca Berlioz, pictori ca Delacroix, au aceleași idealuri: exaltarea forțelor sentimentului și ale individului, cultul poporului, oprimat în afară, în Grecia, Polonia, Italia, victimă a egoismului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din moderați și din monarhiști, ca Thiers. Partidul ordinii triumfă în alegerile legislative din 13 mai 1849, în timp ce republicanii moderați suferă o înfrîngere dureroasă. Dar noua Adunare conține totuși o minoritate de democrați-socialiști, "montagnarzii". Polarizarea vieții politice se accentuează după revolta din 13 iunie și după legile de represiune care urmează și care anulează libertatea de reuniune, restrîng libertatea presei și dau guvernului posibilitatea de a instaura starea de asediu. La 15 martie 1850, legea Falloux extinde libertatea de instrucție la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de neliniște din Paris, ale cărui sentimente republicane fuseseră dovedite de alegerile din februarie. Adunarea națională se instalează la Versailles și nu la Paris, suprimă solda gărzilor naționale și moratoriul chiriilor: aceste stîngăcii toarnă gaz pe foc. La 18 martie, revoltele izbucnesc în Montmartre. Thiers, avînd experiența monarhiei din Iulie, preferă să părăsească Parisul pentru Versailles, lăsînd orașul pradă insurecției. Comuna se instalează, afirmare a autonomiei pariziene. Consiliul general al Comunei este ales la 26 martie cu 50% abțineri, dar Comuna
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Comunarzii provin din vechiul Paris al meseriilor calificate și din rîndul meșteșugarilor, în majoritatea lor. Ei reprezintă curente foarte diverse: patrioți dezamăgiți, iacobini revoluționari, blanquiști, proudhonieni, socialiști din Internațională. Apropiată de sans-culottes și de insurgenții de la 1848, ultim avatar al revoltelor pariziene născute din revoluția franceză, Comuna este interpretată de Marx ca fiind prima dintre revoluțiile viitoare. Cu toate acestea, avîntul mișcării muncitorești este curmat pentru zece ani în Franța. Prima consecință a Comunei este că a demonstrat că nici un alt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
intră în opoziție în 1905, în timp ce se crează SFIO (Secțiune franceză a Internaționalei muncitorești), dominată de Guesde și Jaurès. Învingători în alegerile din 1906, radicalii trebuie să facă față unor tulburări sociale crescînde: revendicarea zilei de lucru de opt ore, revoltele viticultorilor din Languedoc în 1907, greva feroviarilor. Președinte al Consiliului din 1906 pînă în 1909, Clémenceau reprimă energic tulburările. Creșterea pericolelor. Începînd din 1910, apăsarea crescîndă a pericolelor externe creează teama de război. Republicanul moderat Raymond Poincaré, ales președinte al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]