12,814 matches
-
Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptății (Justiției), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluționare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franța, Regatul Unit și în alte țări din Occident interesându-se de viața civilă și de stat. A fost șeful Conservatorilor în timpul lui Cuza, membru în divanul Ad-hoc, ministru
Barbu Catargiu () [Corola-website/Science/297347_a_298676]
-
diferență înregistrată la acest indicator între prognoză și realitate). Înlăturarea lui Petre Roman de la putere s-a făcut cu trei zile înainte de realizarea convertibilității leului (1 $ se stabiliza în 1991 la 180-200 lei). Petre Roman a participat direct, împreună cu tinerii revoluționari, la baricada din centrul Bucureștiului în zilele de 21 și 22 decembrie. În 22 decembrie 1989 Petre Roman pronunță, din balconul sediului Comitetului Central, prima Declarație contra dictaturii comuniste. Tot pe 22 decembrie a devenit membru al Consiliului Provizoriu al
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
21 și 22 decembrie. În 22 decembrie 1989 Petre Roman pronunță, din balconul sediului Comitetului Central, prima Declarație contra dictaturii comuniste. Tot pe 22 decembrie a devenit membru al Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale (CPFSN) constituit pentru coordonarea procesului revoluționar și instaurarea democrației. Pe 26 decembrie 1989, Petre Roman a fost numit prim-ministru al României, el conducînd Guvernul provizoriu pînă la 28 iunie 1990. La 20 mai 1990 este ales deputat de București pe listele FSN, la primele alegeri
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, Antonin Artaud, Roger Vitrac etc.). În 1929, la data de 15 decembrie, Breton publică Al doilea manifest al suprarealismului, în care încerca să stabilească incidența dialectică între vis și acțiunea socială, între activitatea poetică, psihanaliză și actul revoluționar, iar în 1933 se rupe total de comunism considerându-se reprezentantul autentic al suprarealismului "pur"(la care vor adera, între alții, René Char, Luis Buňuel, Salvador Dali). În 1938, Breton pleacă în Mexic, unde fundează împreună cu Leon Trotzky "Federația internațională
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
talentați, deși mai puțin cunoscuți, cum ar fi artista americană Kay Sage sau românul Victor Brauner. Suprarealiștii își expun lucrările în timpul unor expoziții ce vor deveni un loc și o ocazie potrivite pentru orice fel de provocare care marchează caracterul revoluționar al mișcării. Când se spune despre suprarealiști că sunt pictori ai schimbării veșnice - explică în anul 1934 Max Ernst - nu trebuie să ne așteptăm de la ei să-și copieze pe pânză visele nocturne (nu ar fi decât un naturalism naiv
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
și industriașii au fost expropriați fără despăgubiri, băncile au fost naționalizate, partidele de opoziție au fost interzise, iar Parlamentul Democratic a fost desființat. Comisia Extraordinară-CEKA, poliția secretă avea rolul de a asigura autoritatea exclusivă a bolșevicilor. Prima fază a reformelor revoluționare s-a sfârșit în martie 1918 cu mutarea guvernului sovietic în frunte cu Lenin de la Petrograd la Moscova, la Kremlin. Guvernul nu era însă în siguranță pe deplin. În 1918, alianța contrarevoluționara a monarhiștilor, menșevicilor și a puterilor non-socialiste au
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
muncă. Membrii de partid importanți au fost judecați în trei mari procese publice, sub acuzația de contrarevoluționari. Dintre membrii Comitetului Central al partidului, aleși în 1934, 2/3 nu au supraviețuit anilor 1937-1938. Până la sfârșitul epurării din 1939, toata elită revoluționară din 1917 a fost anihilata și înlocuită în toate zonele structurii de partid de aparatcici, a căror loialitate față de Stalin era asigurată. URSS a semnat un pact de non-agresiune cu Germania Nazistă-Pactul Ribbentrop-Molotov, pe 23 august 1939. Tratatul presupunea pe
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Bulgaria, Zhivkov este înlăturat de la conducere. În România în schimb, revoluția a fost violență culminând cu execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu și producerea a peste o mie de victime în cadrul unui conflict civil dintre securiști și militari susținători ai regimului și revoluționari . Albania a fost ultima țară din Europa în care s-a răsturnat regimul comunist, regimul lui Hoxha prăbușindu-se. Tito avea o aură al unui lider regional datorită inițiativelor sale aplicate pe plan extern, făcând presiuni asupra Albaniei în 1946
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
-i lui Tito să-l sprijine pe Erno Gero și nu pe Imre Nagy. Tito a realizat capcană căreia îi fusese întinsă și a încercat să se disculpe de gestul său, afirmând că eventimentele de la Budapesta nu dobândeau un caracter revoluționar dacă s-ar fi sprijinit pe consiliile muncitorești. Liderii est-europeni au lansat acuzații asupra sa pentru caracterul antisovietic. Hrușciov nu i-a mai luat apărarea, ieșind la iveală ostilitatea mocnita împotriva sa. Ruptură s-a produs pe fondul Conferinței internaționale
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
se retrag la Tiraspol. În această luptă, trupele române au pierdut 3 ofițeri și 138 trupă. Menționăm că în luptele de la Tighina în rândurile bolșevicilor au luptat și două sute de români, proveniți dintre dezertori și muncitori voluntari, membri ai batalionului revoluționar român din Odesa - organizat și condus de Cristian Racovski, Mihail Gheorghiu-Bujor ș.a. „Benderul (Tighina) reprezenta un punct strategic militar de prima mărime pentru că, așa cum s-a arătat, de la el plecau căile de acces - ferate și rutiere - spre Chișinău și Iași
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
la organizarea și împărțirea puterii și resurselor între diferite clase sociale sau grupuri de interese, măsurile economice vor afecta această împărțire și balanța polilor de putere, fiind automat politice. Pe de altă parte, minimalizarea rolului comitetelor de fabrică ignoră istoria revoluționară a acestora în Rusia țaristă, și apoi dizidentă în Rusia bolșevică, și dimensiunea lor profund democratică - bazată pe autoorganizarea muncitorilor în afara patronatului și sindicatelor controlate de social-democrați. Posibilitatea că Partidul Comunist, sau muncitori afiliați, ar fi dorit să își impună
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
fost rapid importate în Europa de Vest, Asia și Statele Unite, în special prin intermediul colaborării în cadrul Internaționalei comuniste. În Germania, germenii teatrului politic au apărut în cadrul mișcării dadaiste, impulsionați în primul rând de militantismul pacifist în timpul Primului Război Mondial și în legătură directă cu mișcările revoluționare: Se discută la nesfârșit despre arta, dar numai din punct de vedere politic. Și cu toții am căzut de acord că arta nu putea fi decât un instrument al luptei de clasă, dacă în genere avea vreo valoare. Sub imperiul amintirilor
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
diverse spectacole). Pișcător dezvolta un teatru profesionist, cu actori profesioniști, care își propune să reprezinte pe scena problemele politice internaționale, într-un limbaj accesibil și dintr-o perspectivă a clasei muncitoare. Piesele se doresc a fi suportul propagandistic pentru schimbarea revoluționară a ordinii sociale. Spre deosebire de alte teatre „populare” (Volksbuhne), teatrul lui Pișcător nu își propune culturalizarea maselor, ci antrenarea lor revoluționară. În cuvintele lui Pișcător, „nu un teatru pentru proletari, ci un teatru proletar” (1966, 42). Important, din punct de vedere
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
într-un limbaj accesibil și dintr-o perspectivă a clasei muncitoare. Piesele se doresc a fi suportul propagandistic pentru schimbarea revoluționară a ordinii sociale. Spre deosebire de alte teatre „populare” (Volksbuhne), teatrul lui Pișcător nu își propune culturalizarea maselor, ci antrenarea lor revoluționară. În cuvintele lui Pișcător, „nu un teatru pentru proletari, ci un teatru proletar” (1966, 42). Important, din punct de vedere al definiției, teatrul lui Pișcător nu se adresează doar „proletarilor” stricto sensu</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
el va dezvolta un teatru profesionist, jucat cu actori proveniți din clasa de mijloc, însă pe subiecte politice radicale. În același timp însă, el sprijină dezvoltarea mișcării muncitorești de teatru de amatori, care își creează și joacă propriile piese propagandistice revoluționare. „Este absurd că teatrul proletar de amatori să fie opus teatrului profesionist. Mai întâi, evoluția primului, așa cum s-a conturat el în activitatea mea de până acum, arată că el s-a născut din spectacolele de propagandă ale unor amatori
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
violent odată cu instalarea regimului nazist. O situatie radical diferită a avut loc în Uniunea Sovietică. Angajată după revoluția de la 1917 într-un amplu proces de schimbare socială accelerată, noua conducere politică supra-valoriza, la nivel discursiv, muncitorul, „proletarul”, văzut că motor revoluționar și drept clasa privilegiată, a cărei avangardă și reprezentant era partidul comunist. În acest context, s-a dezvoltat Proletcultismul</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, programul care își
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, programul care își propunea să revoluționeze cultură pe trei fronturi: în munca (prin contopirea artistului și muncitorului), in viata de zi cu zi (acasă și la muncă) și în conștiința maselor (prin construirea conștiinței revoluționare) (Zenovia Sohor). Această viziune a dat naștere la o serie de experimente radicale, în care piese cu subiecte inspirate din istoria luptei revoluționare (greve, proteste etc.) au fost jucate de echipe de artiști proveniți exclusiv din rândurile muncitorilor, care își
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
in viata de zi cu zi (acasă și la muncă) și în conștiința maselor (prin construirea conștiinței revoluționare) (Zenovia Sohor). Această viziune a dat naștere la o serie de experimente radicale, în care piese cu subiecte inspirate din istoria luptei revoluționare (greve, proteste etc.) au fost jucate de echipe de artiști proveniți exclusiv din rândurile muncitorilor, care își auto-organizau întreg procesul de producție teatrală - de la alegerea textelor, la construirea decorurilor și manufacturarea costumelor și până la regia colectivă - în maniera foarte asemănătoare
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Ziarul Vivant</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, tehnica de teatru pornind de la interpretarea, în cheie revoluționară, a știrilor de ziar, preluat în Statele Unite în cadrul </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Federal Theatre Project</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
proteste în fața condițiilor precare de muncă și împotriva represiunii. În paralel cu organizarea muncitorilor, aveau loc și răscoale țărănești împotriva latifundiilor și marilor deținători de pământuri, dar și migrația masivă de pe domeniile latifundiarilor spre orașele cu industrie incipientă. Aceste mișcări revoluționare au fost potențate de o impresionantă activitate culturală, educațională și de propagandă în care, după cum remarcă cercetători din toate țările menționate (Grez Toso 2011, Fos în Arreche et al. 2013, Guevara Mesa 2015) teatrul a avut un rol foarte important
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
Mișcările cele mai ample și bine documentate în privința auto-organizării atelierelor muncitorești anarhiste sunt cele argentiniene. În cele mai multe provincii din nord, în Buenos Aires, Rosario sau Entre Rios, uneori încă dinainte de 1900, au apărut în cadrul sindicatelor anarhiste grupuri de teatru de propagandă revoluționar, pe principii socialist-libertare - anticapitaliste și anti-stat, care au funcționat sporadic și s-au cristalizat în special în jurul anilor 1909-1910. Piesele puse în scenă erau de cele mai multe ori monoloage, succesiuni de monoloage, sau piese cu o structură dramaturgica simplă, care tratau
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
principii socialist-libertare - anticapitaliste și anti-stat, care au funcționat sporadic și s-au cristalizat în special în jurul anilor 1909-1910. Piesele puse în scenă erau de cele mai multe ori monoloage, succesiuni de monoloage, sau piese cu o structură dramaturgica simplă, care tratau subiecte revoluționare: greve și relația cu autoritățile patronale; problemă spărgătorilor de greve și conflictele în interiorul colectivelor muncitorești; subiecte istorice relevante, inclusiv internaționale, legate de mișcările muncitorești din Spania și alte țari; mai rar, opere clasice modificate cu mesaje revoluționare. Structura era de
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
care tratau subiecte revoluționare: greve și relația cu autoritățile patronale; problemă spărgătorilor de greve și conflictele în interiorul colectivelor muncitorești; subiecte istorice relevante, inclusiv internaționale, legate de mișcările muncitorești din Spania și alte țari; mai rar, opere clasice modificate cu mesaje revoluționare. Structura era de multe ori bazată pe binomul protagonist-antagonist, în care eroului sau eroinei, muncitor-revoluționar li se opunea patronul, polițistul sau spărgătorul de grevă. În multe cazuri, personajul principal murea pe parcursul piesei, și alt muncitor prelua lupta, tocmai pentru a
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
luptei în caracterul sau permanent și în posibilitatea eventualelor victorii. În cele mai multe cazuri, artiștii nu erau interesați de originalitate sau de a experimenta din punct de vedere formal, ci de a lucra cu genurile deja consacrate pentru a transmite mesajul revoluționar: „În teatru, ca și în alte discipline artistice, anarhiștii nu urmăreau avangardă formală, nici nu își propuneau să se rupă de esteticile dominante. De aceea, isi apropriau diverse estetici consacrate, care ar fi putut servi mizelor lor.” (Fos în Arrecha
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
p> Mișcarea teatrală anarhista este foarte amplă, prezența în perioada 1900-1920 în majoritatea provinciilor din zona de nord a Argentinei, peste tot implicând colaborarea între artiști profesioniști și amatori, muncitori din diverse domenii, care se antrenează împreună pentru diversele activități revoluționare. Pe langă monoloage și scene jucate de actori, a existat și o importanță mișcare de artiști mânuitori de păpuși și marionete, care mergeau din oraș în oraș, se lipeau de mișcările muncitorești și sindicale locale și își organizau spectacolele, de
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]