11,781 matches
-
81.000 de mile (130.000 de kilometri), 2,8% din lungimea totală a drumurilor publice de la acea dată. A doua ședința a avut loc în 3 și 4 august 1925. La acea întâlnire s-a discutat ce densitate a rutelor ar fi corespunzătoare. William F. Williams din Massachusetts și Frederick S. Greene din New York preferau un sistem limitat la mari șosele transcontinentale, în timp ce multe state recomandau un număr mare de drumuri de importanță regională. Greene în special dorea că sistemul
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
din Massachusetts și Frederick S. Greene din New York preferau un sistem limitat la mari șosele transcontinentale, în timp ce multe state recomandau un număr mare de drumuri de importanță regională. Greene în special dorea că sistemul statului New York să aibă patru mari rute de tranzit ca exemplu pentru alte state. Multe state au acceptat, în general, sfera de interes a sistemului, dar considerau că regiunea Midwest a adăugat prea multe rute la sistem. La aceeași ședință, grupul a adoptat scutul, cu câteva modificări
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
Greene în special dorea că sistemul statului New York să aibă patru mari rute de tranzit ca exemplu pentru alte state. Multe state au acceptat, în general, sfera de interes a sistemului, dar considerau că regiunea Midwest a adăugat prea multe rute la sistem. La aceeași ședință, grupul a adoptat scutul, cu câteva modificări față de schița inițială, precum și hotărârea de a da rutelor numere și nu nume. Un sistem preliminar de numerotare, cu opt rite majore est-vest și zece rute majore nord-sud
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
state au acceptat, în general, sfera de interes a sistemului, dar considerau că regiunea Midwest a adăugat prea multe rute la sistem. La aceeași ședință, grupul a adoptat scutul, cu câteva modificări față de schița inițială, precum și hotărârea de a da rutelor numere și nu nume. Un sistem preliminar de numerotare, cu opt rite majore est-vest și zece rute majore nord-sud, a fost lăsat „fără instrucțiuni” în sarcina unui comitet de numerotare. După ce a colaborat cu statele pentru a obține aprobarea lor
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
prea multe rute la sistem. La aceeași ședință, grupul a adoptat scutul, cu câteva modificări față de schița inițială, precum și hotărârea de a da rutelor numere și nu nume. Un sistem preliminar de numerotare, cu opt rite majore est-vest și zece rute majore nord-sud, a fost lăsat „fără instrucțiuni” în sarcina unui comitet de numerotare. După ce a colaborat cu statele pentru a obține aprobarea lor, comisia a extins sistemul de autostrăzi la 75,800 mile (122 000 de km), sau 2,6
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
din lungimea totală, cu peste 50% mai mult față de planul aprobat pe 4 august. Scheletul planului de numerotare a fost sugerat pe 27 august, de către Edwin Warley James din BPR, care asocia cu direcția, si a propus o grilă aproximativa. Rutelor majore din hartă anterioară li s-au atribuit numere care se termină cu 0, 1 sau 5 (5 a fost apoi retrogradat ca importanță), și legăturile scurte au primit numere de trei cifre bazate pe șoseaua principala din care se
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
departe raportul secretarului agriculturii la 30 octombrie, iar el l-a aprobat la 18 noiembrie 1925. Noul sistem a fost atât lăudat cât și criticat de către ziarele locale, de multe ori în funcție dacă orașul fiecăruia era conectat la o rută majoră. În timp ce a inteles și a sprijinit planul, în parte pentru că erau siguri de obținerea numărului pe o distanță cât mai mare posibilă, majoritatea celorlalte asociații pentru trasee și-au deplâns piederea importanței. La ședința din 14-15 ianuarie 1926, AASHO
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
de obținerea numărului pe o distanță cât mai mare posibilă, majoritatea celorlalte asociații pentru trasee și-au deplâns piederea importanței. La ședința din 14-15 ianuarie 1926, AASHO a fost inundat cu plângeri. În nord-est, New York a cerut ca mai putine rute să fie desemnate UȘ Highways. Reprezentantul statului Pennsylvania, care nu participase la întâlnirile locale, a convins AASHO să adauge o rețea densă de trasee, ceea ce a avut efectul de a produce șase rute care se terminau brusc la limita statului
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
nord-est, New York a cerut ca mai putine rute să fie desemnate UȘ Highways. Reprezentantul statului Pennsylvania, care nu participase la întâlnirile locale, a convins AASHO să adauge o rețea densă de trasee, ceea ce a avut efectul de a produce șase rute care se terminau brusc la limita statului. (Dintre acestea, doar încă se termină în apropierea limitei de stat, astăzi totuși într-o intersecție cu viitoarea .) Pentru că părea indirectă, trecând prin Parcul National Yellowstone, statele Idaho și Oregon au solicitat că
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
indirectă, trecând prin Parcul National Yellowstone, statele Idaho și Oregon au solicitat că UȘ 30 să facă schimb cu UȘ 20 de acolo până la . Au apărut multe dispute locale, fiecare legate de alegerea comisiei de a clasifică una din două rute paralele aproximativ egale, care erau de multe ori trasee auto concurente. La ședința din ianuarie, AASHO a aprobat primele două din numeroasele rute cu variante (anume între și și între și ). În efect, fiecare dintre cele două rute primeau același
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
până la . Au apărut multe dispute locale, fiecare legate de alegerea comisiei de a clasifică una din două rute paralele aproximativ egale, care erau de multe ori trasee auto concurente. La ședința din ianuarie, AASHO a aprobat primele două din numeroasele rute cu variante (anume între și și între și ). În efect, fiecare dintre cele două rute primeau același număr, cu un sufix direcțional care indică relația sa cu celălalt. Aceste divizări au fost prezentate inițial în jurnal, ca—de exemplu—US
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
din două rute paralele aproximativ egale, care erau de multe ori trasee auto concurente. La ședința din ianuarie, AASHO a aprobat primele două din numeroasele rute cu variante (anume între și și între și ). În efect, fiecare dintre cele două rute primeau același număr, cu un sufix direcțional care indică relația sa cu celălalt. Aceste divizări au fost prezentate inițial în jurnal, ca—de exemplu—US 40 Nord și UȘ 40 Sud, dar au fost întotdeauna semnalizate simplu UȘ 40N și
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
Mixtă dăduse acel număr traseului Chicago-Los Angeles, era mai mult pe direcția nord-sud decât est-vest în Illinois, si apoi viră brusc către sud-spre Oklahoma City, de unde ducea drept spre vest către Los Angeles. Statul Kentucky a obiectat puternic la această rută, întrucât era lăsat fără nicio ruta majoră est-vest, primind în schimb drumul . În ianuarie 1926, comitetul a desemnat acest drum, împreună cu o parte din la est de , ca . Numărul UȘ 62 l-au acordat rutei Chicago-Los Angeles, ceea ce necesită aprobarea
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
Angeles, era mai mult pe direcția nord-sud decât est-vest în Illinois, si apoi viră brusc către sud-spre Oklahoma City, de unde ducea drept spre vest către Los Angeles. Statul Kentucky a obiectat puternic la această rută, întrucât era lăsat fără nicio ruta majoră est-vest, primind în schimb drumul . În ianuarie 1926, comitetul a desemnat acest drum, împreună cu o parte din la est de , ca . Numărul UȘ 62 l-au acordat rutei Chicago-Los Angeles, ceea ce necesită aprobarea statelor de-a lungul fostului UȘ
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
a obiectat puternic la această rută, întrucât era lăsat fără nicio ruta majoră est-vest, primind în schimb drumul . În ianuarie 1926, comitetul a desemnat acest drum, împreună cu o parte din la est de , ca . Numărul UȘ 62 l-au acordat rutei Chicago-Los Angeles, ceea ce necesită aprobarea statelor de-a lungul fostului UȘ 60. Dar Missouri și Oklahoma au obiectat—Missouri deja tipărise hărțile, iar Oklahoma pregătise deja semnele de circulație. S-a propus un compromis, în care UȘ 60 se împărțea
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
care nu se termină în zero, dar era totuși într-un fel un numar rotund. Route 66 a căpătat în timp un loc proeminent în cultura populară, apărând în cântece și în filme. Cum 32 de state deja își marcau rutele, planul a fost aprobat de către AASHO pe 11 noiembrie 1926. Acest plan a inclus mai multe rute cu variante, mai multe rute discontinue (între care , si ), si cu unele terminându-se la limita de stat. În momentul în care s-
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
a căpătat în timp un loc proeminent în cultura populară, apărând în cântece și în filme. Cum 32 de state deja își marcau rutele, planul a fost aprobat de către AASHO pe 11 noiembrie 1926. Acest plan a inclus mai multe rute cu variante, mai multe rute discontinue (între care , si ), si cu unele terminându-se la limita de stat. În momentul în care s-a publicat primul jurnal de rute în aprilie 1927, deja se făcuseră operațiuni majore de renumerotare în
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
loc proeminent în cultura populară, apărând în cântece și în filme. Cum 32 de state deja își marcau rutele, planul a fost aprobat de către AASHO pe 11 noiembrie 1926. Acest plan a inclus mai multe rute cu variante, mai multe rute discontinue (între care , si ), si cu unele terminându-se la limita de stat. În momentul în care s-a publicat primul jurnal de rute în aprilie 1927, deja se făcuseră operațiuni majore de renumerotare în Pennsylvania, pentru a alinia rutele
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
AASHO pe 11 noiembrie 1926. Acest plan a inclus mai multe rute cu variante, mai multe rute discontinue (între care , si ), si cu unele terminându-se la limita de stat. În momentul în care s-a publicat primul jurnal de rute în aprilie 1927, deja se făcuseră operațiuni majore de renumerotare în Pennsylvania, pentru a alinia rutele cu traseele auto existente. În plus, drumul a fost extins și prin statul Virginia. Multe din criticile primite inițial de sistemul UȘ Highway se
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
rute discontinue (între care , si ), si cu unele terminându-se la limita de stat. În momentul în care s-a publicat primul jurnal de rute în aprilie 1927, deja se făcuseră operațiuni majore de renumerotare în Pennsylvania, pentru a alinia rutele cu traseele auto existente. În plus, drumul a fost extins și prin statul Virginia. Multe din criticile primite inițial de sistemul UȘ Highway se axau pe alegerea de numere pentru a desemna șoselele, în locul unor nume. Unii credeau că un
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
21?” (Un cântec popular promitea mai tarziu, „senzații pe Route 66!”) Scriitorul Ernest McGaffey ar fi afirmat: „Logaritmii vor lua locul legendelor, și 'hokum' pentru istorie.” Când a fost inițiat sistemul de numerotare UȘ în 1925, s-au stabilit câteva rute opționale, care au fost denumite, cu o literă sufixata după număr, indicând „nord”, „sud”, „est” sau „vest”. Deși câteva drumuri din sistem încă mai sunt numerotate în acest mod, AASHO consideră că acestea ar trebui să fie eliminate de câte ori este
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
cu o literă sufixata după număr, indicând „nord”, „sud”, „est” sau „vest”. Deși câteva drumuri din sistem încă mai sunt numerotate în acest mod, AASHO consideră că acestea ar trebui să fie eliminate de câte ori este posibil, prin absorbția uneia dintre rutele opționale într-un alt traseu. În 1934, AASHO a încercat să elimine multe dintre rutele divizate prin scoaterea lor din jurnal, și prin denumirea uneia din fiecare pereche ca număr de trei cifre sau că ruta alternativă, sau într-un
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
din sistem încă mai sunt numerotate în acest mod, AASHO consideră că acestea ar trebui să fie eliminate de câte ori este posibil, prin absorbția uneia dintre rutele opționale într-un alt traseu. În 1934, AASHO a încercat să elimine multe dintre rutele divizate prin scoaterea lor din jurnal, și prin denumirea uneia din fiecare pereche ca număr de trei cifre sau că ruta alternativă, sau într-un caz . AASHO își descria conceptul de renumerotare în numărul din octombrie 1934 din "American Highways
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
prin absorbția uneia dintre rutele opționale într-un alt traseu. În 1934, AASHO a încercat să elimine multe dintre rutele divizate prin scoaterea lor din jurnal, și prin denumirea uneia din fiecare pereche ca număr de trei cifre sau că ruta alternativă, sau într-un caz . AASHO își descria conceptul de renumerotare în numărul din octombrie 1934 din "American Highways":„Ori de câte ori o rută alternativă nu poate avea propriul său număr de două cifre, procedura standard atribuie numărul necalificat rutei celei mai
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
scoaterea lor din jurnal, și prin denumirea uneia din fiecare pereche ca număr de trei cifre sau că ruta alternativă, sau într-un caz . AASHO își descria conceptul de renumerotare în numărul din octombrie 1934 din "American Highways":„Ori de câte ori o rută alternativă nu poate avea propriul său număr de două cifre, procedura standard atribuie numărul necalificat rutei celei mai vechi sau celei mai scurte, în timp ce cealaltă ruta primește același număr marcat cu o fâșie suplimentară deasupra scutului, pe care scrie «Alternativ
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]