13,226 matches
-
problema orientală", când Rusia, sub conducerea autoritară a țarului Nikolai I, a considerat momentul potrivit spre a lichida Imperiul Otoman, socotit "omul bolnav al Europei", supunîndu-l unor presiuni și cerințe inadmisibile spre a-i accepta condițiile. Astfel, pentru a-i sili pe turci la concesii, țarul a ordonat trupelor sale, puse sub comanda feldmareșalului cneaz Ivan Feodorovici Pașkevici, să treacă Prutul la 21 iunie/3 iulie 1853, fără declarație de război, și să ocupe militar Principatele Romîne 347. Dar în acestea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
având ca pretext recentele dispoziții igienico-sanitare, trebuiau să constituie un semnal pentru manifestarea împotrivirii deschise față de politica de reforme preconizată de Cuza, împotrivire care avea să culmineze cu lovitura de stat din 11/23 februarie 1866, când domnitorul a fost silit să abdice 450. Evenimentele sângeroase din vara lui 1865 au avut ecou și în viața medicală bucureșteană. La ședința din 12 august a Societății medicale științifice, profesorul Nicolae Turnescu s-a înscris cu o relatare despre "cazurile chirurgicale" internate la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a patra zi l-au pus niște români, care nu se temeau să sară spre ajutorul unui bolnav, într-un car, ca să-l ducă la spital. Viind la barieră, nu l-au lăsat să intre, și așa românii au fost siliți să-l ducă pe bolnav înapoi. A doua zi vin patru amici ai bolnavului, îl pun în trăsură și-l duc pe furiș până-n dreptul "Sfîntului Spiridon", unde bolnavul și-a dat sufletul. Cui? - Acei patru amici, adevărați creștini, care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Capitolul 1 tc "Capitolul 1" Transfugul TC "FUGARUL" N-auzi că s-a deschis ușa compartimentului alăturat? Un controlor, cine altcineva poate să articuleze cuvintele atât de clar, răspicat: — Gutten Tag, geben Sie mir bitte! Ești Încordat, ești febril, te silești să-ți liniștești respirația precipitată, Îți ții privirea Întoarsă spre geamul lucios, Întunecat, dar nu poți să vezi peisajele care gonesc În noapte. Ești Într-un expres, Într-un intercity. — Bitte den Fahrscheine! Îți pipăi buzunarele de parcă ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alb plin de buzunare și fermoare, geanta de voiaj pe umăr, atât. Valizele trebuie să le fi pierdut deja prin vamă, ca să fie În conformitate cu poveștile familiei, ca să-și schimbe cu adevărat porecla În renume. Ba nu, nea Victor tocmai se silea să smulgă o valiză din mâna unuia care arăta ca un gradat Înalt, travestit În civil, cine altcineva putea să fie decât șoferul profesorului Stan. Și atunci mi-a căzut și fisa de ce nu au putut ei să-l repereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-se în Marea Roșie“! El ține în mână un toc, cum ținea întotdeauna, pentru cazul că într-o bună zi va voi să scrie ceva. Dar n-avea s-o facă. Mult mai târziu am întrebat-o pe mama: De ce mă sileai să privesc imaginile acelea înspăimântătoare? Eram un prunc! Nu puteam crede ceva rău despre lume. Ar fi fost de ajuns să te privesc pe tine. Ochii tăi triști, un pic oblici! Sau cutele îngrijorate de pe fruntea ta! Voiam doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cei mai mulți erau neclari și fără contur. Dar undeva într-o parte a lui Ioan era un om foarte bătrân, cu turban pe cap. Fața lui era precis conturată și el își ținea mâinile împreunate sub bărbie, ca și cum s-ar fi silit să-și rețină emoția. Poate că Iisus își adusese bunicul cu el. Și toți cei cărora Doré le permisese să fie în imagine puteau auzi foarte clar o voce puternică, de bas, din înaltul norilor - care, în treacăt fie spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
treabă au ei acolo. Iar după câteva zile îi fac să dispară. Redacția centrală e destul de încântată de străini. Dar trebuie să te ferești să-i lași să se stabilească aici, adaugă el. Atunci pot să provoace orice. Și ești silit să dai în vileag adevărata lor ființă. Poți fi obligat să le iei viața. Nici un om care nu scrie el însuși articole de ziar nu mă poate înțelege, spune Manfred. Prin urmare Manfred m-a întrebat: Cine e acest Gustave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
plăcere desăvârșită să ascult limba ei melancolică și melodioasă, pe care nici glasul grosolan și necultivat al directoarei nu putea să o strice. Dacă aș fi putut să scriu, aș fi vrut să scriu ca mama. Mai târziu am fost silit să constat că situația era într-adevăr așa: păstrăvii și roșioarele dispăruseră și nu se vor mai întoarce niciodată. Când eram copil, bunicul și cu mine puteam prinde vreo zece într-o oră. Ei veniseră când au început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scoseseră la iarbă verde. Ședeam, zăceam sau ne târam pe pământ, pe sub mestecenii înverziți blând. Câțiva dintre noi își scoseseră hainele și acum se distrau, mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi. Ne loveam unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din scaunul ei de odihnă ca să pună punctul final. Și aceasta trebuie să se întâmple aici, în Norsjö, pentru că aici se cuvenea s-o facă. într-o iarnă de demult, din cauza unor împrejurări care nu țineau de ea, a fost silită să îngrijească doi frați muribunzi în pustietatea de lângă Norsjö. Locuiau fiecare în casa lui, erau bătrâni și erau legați unul de celălalt prin legături puternice de ură, amărăciune și dragoste. Nici unul dintre ei nu putea să se înduplece sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unul dintre conducătorii noii mișcări spirituale - descoperi că un teolog francez, un iezuit, scrisese exact aceeași teză, ba chiar cu șapte ani înainte de director. Cuvânt cu cuvânt. Sau idee cu idee. Se mai întâmplă. în consecință, directorul meu a fost silit să înapoieze diploma și cununa de lauri și să vândă inelul de aur fin cizelat la prețul metalului. Iar tatăl lui și-a luat înapoi societatea pe acțiuni Vidul & Dumnezeu. La urma urmei, putea fi folosită pentru planificarea impozitelor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la casa propriu-zisă, am spus eu. Am primit-o doar în dar de la Coroană. A fost un gest frumos al Coroanei, altfel numită și Consiliul Domeniilor. Dar sigur că puteau intra dacă încăpeau. Intrați și priviți amândouă camerele. Au fost siliți să se aplece. Nu puteau să-și îndrepte grumazul și genunchii. Stăteau încovoiați și îngrămădiți în cabană și se minunau că Elis din Lillåberg construise ceva atât de mediocru - ca să nu spună neînsemnat ca mărime. Trebuia s-o locuiască un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de fotografiat. Mă aflam acum în față, lângă mica tribună pe care stătea vorbitoarea. Sinistra cerință de succes și fericire împinge omul la concurența cu sine însuși, spunea ea, o întrecere în care cei mai mulți sunt sortiți să piardă. Oamenii sunt siliți să-și trăiască viața sub semnul nereușitei și al înfrângerii. Fără puteri și înrobiți, singuri și prizonieri, istoviți și zdrobiți, ei se târăsc înainte într-o lume de nedreptăți, împilare și nefericire. De aceea, spunea ea, noi trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante și brune ca niște rădăcini cioturoase. Acum sunt palide și cenușii ca oasele. Niciodată nu vor mai săpa pământul ca și cum l-ar mângâia. Ele se cufundau adânc în humusul trecutului, pentru a sili timpul s-o ia înapoi. Dar timpul le-a aruncat la o parte. Noi renunțăm la trecut, dar trecutul nu renunță niciodată la noi. Noi doi - parlamentara și cu secretarul ei -, acolo, în cămăruța cu ambele ferestre dând spre Högbergsgatan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
știu că Tu, orice s-ar întâmpla, vei reuși în viață! Vei trăi întotdeauna spre marea cinstire a mea și a mamei Tale și tot ce Ți s-a promis, vei obține. Numai două întrebări, din cauza lipsei de timp, sunt silit să le las fără răspuns, în speță cele despre elementele componente ale focului și despre durata totală a eternității. Nu Te mai gândi la lucrurile acestea! Eu am adus cu amândouă mâinile, ca să zic așa, cunoștințele despre defrișarea prin foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-mi poată spune cineva cum a murit de fapt Gustave Doré. A murit de epuizare, a spus intendentul. Toți artiștii mediocri mor de epuizare. încearcă necontenit să se ridice deasupra mediei, dar sunt născuți să nu reușească. Până la urmă sunt siliți să renunțe. Atunci mor. Mor de mediocritate, din lipsă de putere și de o prea mare productivitate. Doré n-a fost mediocru, am spus eu. El era măreț. Fără el viața mea ar fi fost o poveste cumplit de dezolantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că veștile pe care avea să mi le dea nu erau grozave. După ceea ce am auzit azi, în ședința de grup, despre tine, sper că nu te gândești să pleci vineri, mi-a zis el. — Sigur că nu, m-am silit să răspund. Nu voiam să-i dau satisfacție. —Bine, a zis el dezvelindu-și dinții. Mă bucur că n-a fost nevoie de un ordin judecătoresc ca să te facem să rămâi. Am fi recurs la el cu siguranță, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
patru ochi. Brațul mă durea, iar nebunia pe care i-am citit-o în ochi m-a înspăimântat. — Cum naiba poți să glumești pe chestia asta? m-a întrebat furios trântind ușa de la dormitor în urma mea. —Relaxează-te! M-am silit să râd. Eram ușurată că Luke nu mă certa fiindcă luasem cocaină duminică seara. —Ai fost la un pas de moarte, curvă proastă ce ești, mi-a șuierat Luke. Gândește-te cât de îngrijorați am fost cu toții - în ultima mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el, știa că ceva se hotărăște peste capul lui, dar acest lucru îl lăsa deocamdată rece. Mda, nu prea mai este vreme, rosti Calistrat gânditor, mai ales acum că vâlva a scăpat iarăși la lărgime. N-ai decât să te silești să recuperezi. E numai vina dumitale că am ajuns aici. Eu ți l-am adus așa cum ne fusese învoiala. Mai mult nu știu dacă pot să te ajut. O să stau pe aproape și mă voi strădui să-l susțin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile. Din acest motiv ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții pe care îi cunoșteau foarte bine, dispărând în subteran, după care apăreau în cu totul altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu pe unde ne putem cățăra. Hotărât lucru, încă nu era pe deplin stăpân pe toiag. Mai avea de lucru cu el, trebuia să se obișnuiască împreună, unul cu celălalt. Mai devreme sau mai târziu, fără îndoială că va fi silit să dea piept cu vâlva. Se întreba dacă, în situația aceea, toiagul îl va ajuta ori îl va lăsa din nou baltă. În urmă cu trei ani, se putuse folosi de el de prima dată ce îl luase în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieșise nici un sunet. Limba îi era umflată și avea gura uscată ca o iască. Inspiră adânc și repetă întrebarea, de data aceasta mai tare. Ne așteptau în pădure, îi explică Simion, m-au amenin țat cu arma și m-au silit să mă opresc pe loc. Pe tine te-a lovit cu patul armei, pe la spate, un individ. No, cred că la fel au procedat și cu mine, pentru că mi-am pierdut cunoștința și nu îmi mai amintesc nimic. Unde ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta." 14. Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o, și s-a culcat cu ea. 15. Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise. Și i-a zis: "Scoală-te, și du-te!" 16. Ea i-a răspuns: "Nu mai mări răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mi-e cald... Pfu!... și când mi-e cald, pfu! tachinez...”. Necazurilor vieții Catindatul le răspunde cu bună dispoziție. Deși personajul secundar, Cetățeanul turmentat este singurul „personaj motor”<footnote Mircea Tomuș, op. cit., p. 232. footnote> al acțiunii, în funcție de care sunt siliți să-și definească atitudinile și mentalitatea principalele personaje ale piesei O scrisoare pierdută. El este cel care găsește scrisoarea care declanșează conflictul. Fostul „împărțitor la poștie” restituie scrisoarea în virtutea unui gest de automatism profesional: „Și-d-atunci, care va să zică, eu dau scrisoarea după
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]