11,919 matches
-
unică zeitate care le asumă, Într-o anumită măsură, pe toate celelalte, fără să le nege Însă existența) și teopanteistă, implicând laolaltă imanența cosmică și transcendența divinului, identificat În esența aprinsă a eterului. Sub toate acestea se află noțiunea, specifică teologiei antice târzii, unei structuri divine gradate, de tip piramidal, al cărei vârf cel mai Înalt, de neatins, se comunică totuși și se Întinde prin nivelele cosmice până la om cu ajutorul unei serii de intermediari de rang divin și demonic: Născut de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Festugière (19503-19543), este de prisos să mai insistăm asupra caracterului central, existent În orizontul spiritual al omului În epoca elenistico-romană, al aspirației la o revelație divină ca vehicul al cunoașterii, relativă fie la științele naturale, fie la marile teme ale teologiei, ale cosmologiei și antropologiei. Bogata și variata literatură așezată sub autoritatea zeului egiptean Hermesxe "Hermes" Trismegistos În dublul ei conținut, „științific” (astrologie, alchimie, botanică astrologică etc.) ale cărui origini par să dateze din secolele III-II Î.Hr. (Festugière, 19503, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calitatea lui de „filozof”, bogat În Înțelepciune adevărată și plin de virtute, depozitar al unor extraordinare și numeroase cunoștințe despre divin, În virtutea cărora el Însuși atinge un asemenea nivel și cu mult superior față de omenirea obișnuită, daimon mijlocitor și salvator. „Teologia” și spiritualitatea din care se inspiră acțiunea reformatoare a Înțeleptului din Tyana sunt ilustrate de mărturiile convergente ale lui Porphyrios și Eusebiu din Cezareea. Celxe "Cel" dintâi face apel În forme aluzive la Învățătura unui Înțelept ca să Își sprijine propria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf. Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 51, 1-2) În primele veacuri ale Imperiului. Această teologie, care, În diferite moduri și cu diverse implicații, se leagă de principalele formule doctrinare ale timpului și Își află expresia sistematică În orizontul medioși neoplatonic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf. Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 51, 1-2) În primele veacuri ale Imperiului. Această teologie, care, În diferite moduri și cu diverse implicații, se leagă de principalele formule doctrinare ale timpului și Își află expresia sistematică În orizontul medioși neoplatonic, se dovedește un instrument util pentru alcătuirea a două tendințe fundamentale ale spiritualității antice târzii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiția neoplatonică, al treilea scolarh al școlii platonice renăscute la Atenaxe "Atena" după fondator, Plutarh, fiul lui Nestorxe "Nestor", și succesorul acestuia, Syrianus. Autorul unor numeroase comentarii ale dialogurilor platoniciene și al unor opere bine structurate speculativ, ca Elemente de teologie și Teologia platonică, Proclus, spirit profund religios și fidel cu scrupulozitate practicilor tradiționale de cult, așa cum reiese din biografia redactată de ucenicul Marinus, identifică În arta hieratică forța supremă de realizare a unirii mistice cu divinul. Autor al unui tratat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al treilea scolarh al școlii platonice renăscute la Atenaxe "Atena" după fondator, Plutarh, fiul lui Nestorxe "Nestor", și succesorul acestuia, Syrianus. Autorul unor numeroase comentarii ale dialogurilor platoniciene și al unor opere bine structurate speculativ, ca Elemente de teologie și Teologia platonică, Proclus, spirit profund religios și fidel cu scrupulozitate practicilor tradiționale de cult, așa cum reiese din biografia redactată de ucenicul Marinus, identifică În arta hieratică forța supremă de realizare a unirii mistice cu divinul. Autor al unui tratat Despre arta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supremă de realizare a unirii mistice cu divinul. Autor al unui tratat Despre arta hieratică, care a ajuns la noi numai În fragmente, și al unui viguros Comentariu la Oracolele caldeene, pierdut și el În mare parte, schițat pe baza Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul școlii ateniene se distinge prin strânsa simbioză dintre exercițiul dialectic al gândirii raționale, care face din el un metafizician rafinat, și elanul mistic. În el, idealul platonic al urcării intelectului spre unirea contemplativă cu divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest aspect deja mult mai sistematic decât În G³th³, nici un element care să contrasteze cu datele gathice: așadar, este foarte validă teza celor care subliniază elementele de continuitate, În ceea ce privește concepția despre aceste abstracții-entități, Între gândirea gathică și dezvoltările ulterioare ale teologiei zoroastriene (Boyce, 1992, p. 67), chiar dacă nu se poate nega faptul că, de regulă, sistematizările teoretice sunt, Într-un fel sau altul, inovatoare și nu respectă mereu spiritul mesajului pur spiritual și etic. În orice caz, nu există nici un dubiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
contactului cu religii ideologic antidualiste, cum ar fi creștinismul și Islamul, la atenuarea forței ideii dualiste, care se află totuși la baza mesajului lui Zoroastru; cu toate acestea, lupta Înverșunată Între două puteri spirituale opuse a rămas mereu la baza teologiei zoroastriene, a viziunii despre lume, a cultului, a moralei și a practicilor rituale, mai ales a celor privind purificarea. Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de un profet care a trăit Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a celei greco-bactriene mai la est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este transcendent oricărei puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru stadiul studiilor și referințelor bibliografice, cf. Panaino, 1990b). Cunoaștem din inscripțiile ahemenide un calendar civil persan antic, destul de bine atestat, dar incomplet. De asemenea, este atestat, din epoca primului imperiu persan, și un calendar religios, cu referințe clare la teologia zoroastriană. Acest calendar stabilește o legătură specială Între fiecare lună și o anumită entitate din panteonul zoroastrian: Fravașixe "Fravași" (martie/aprilie), Așaxe "Așa" (aprilie/mai), Haurvat³txe "Haurvata>t" (mai/iunie), Tiștrya (iunie/iulie), Ameret³txe "Amereta>t" (iulie/august), Khașathra (august
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi un epitet care face referire la calitatea de Împărțitori ai bunăstării materiale și spirituale (etimologic, baga este un nume de agent care Înseamnă „distribuitor”: Baily, 1989); acest epitet era folosit pentru yazataxe "yazata" și Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" din teologia Avestei târzii, fără a fi Însă dovada unui politeism propriu-zis, comun tuturor ahemenizilor Începând cu ultima parte a secolului al V-lea. În orice caz, zoroastrismul ahemenid trebuie privit În perspectivă istorică, evitând comparații abstracte cu G³th³ sau Avesta În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vechi”, care a adoptat calendarul iranian, iar cei care s-au opus acestei inovații au fost numiți Șenșai (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 372, Boyce, 1979, pp. 189 sq.). Disputa dintre reformiști și conservatori s-a concentrat În jurul diferitelor aspecte ale religiei, teologiei, practicilor funerare și cultului morților, precum și ale practicilor și regulilor privind purificarea. Cei mai radicali dintre reformiști - precum Dosabhay Framji Karaka, scriitor care a și-a desfășurat activitatea la jumătatea secolului al XIX-lea (Boyce, 1979, pp. 200 sqq., cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iranist american, A.V. Williams Jackson, care a exercitat o puternică influență asupra comunității parse. Deși a plecat ortodox și tradiționalist, Dhalla s-a Întors din America - devenind apoi Mare Dastur În Karachi - reformist convins și a Încercat să reînnoiască teologia zoroastriană prin fidelitatea față de Învățăturile profetului, pe care le considera ca fiind autentice și esențiale, și față de practica devoțională, din care nu lipsesc Însă unele contradicții firești amalgamării noului cu vechiul (cf. Boyce, 1979, pp. 213 sq.). Străbătută de dialectici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Învățarea pe de rost și nu mai acordă atenție memoriei 1. Dacă astăzi nu avem texte indigene care să ne lămurească asupra religiei celtice vechi, aceasta nu ține de distrugeri sau pierderi, ci este consecința imediată a faptului că toată teologia și liturgia celților era transmisă exclusiv prin tradiție orală, de la o generație de druizi la alta. Dar Însăși existența acestor personaje, ca administratori și protectori ai specificității culturii celte, nu era compatibilă cu inserarea lumii celte În mediul imperiului roman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
contrastante care nu ajung niciodată să se integreze În nucleul credinței „oficiale” - care rămâne, așadar, În continuare de natură mundană și antimetafizică. Acestea exprimă mai degrabă speranțe, spaime și temeri care nu și-au găsit niciodată un loc legitim În cadrul teologiei dominante și care sfârșesc prin a deveni elemente ale credinței populare (În opoziție deci cu credința mundană preferată, nu fără motiv, de clasa dominantă). Mărturiile figurative ale lumii galice lasă să se Întrevadă o imagine profund tragică a morții și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În aceste condiții, nu există - și nici nu ar fi putut exista - nici o povestire clară a despre ceea ce se credea În legătură cu viața de „dincolo” Înainte de perioada creștinizării. Însă poeții irlandezi, printr-o lovitură de geniu, au reușit să transforme vechia teologie În literatură și au creat două genuri literare, În care, sub forma ingenuă a unor simple povestiri, se conservă elemente ale unor credințe care nu puteau fi declarate explicit. Avem, așadar, ciclul călătoriilor (imrama) și cel al aventurilor (echtrài), care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ținutul fericit al nemuririi: o călătorie profund păgână care și-a găsit locul În Irlanda creștină datorită genialului expedient de o transforma Într-una dintre multele povești de aventuri pe care povestitorii le spuneau În serile lungi, În jurul focului. Această teologie, foarte pozitivă În sine, având În vedere că prefigurează o viață fericită de durată indefinită, revelează exigențe psihologice care nu-și găseau răspuns În religia „oficială” și care nu se manifestau doar În credința În viața de „dincolo”, ci ținteau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Irlanda vor avea mereu lapte și că În fiecare an vor fi patru recolte. Oferta nu a fost primită, dar, În cele din urmă, Bres se va salva, după cum am văzut, devenind stăpânul agriculturii. Ajungem inevitabil la concluzia că, În cadrul teologiei tripartite indo-europene, Fomoire reprezentau cea de-a treia funcție, cea economică. La rândul lor, Tuatha prezintă un tipar magic care face din aceștia reprezentați ai primei funcții, cea sacrală; și, la fel ca În India sau lumea germanică, În confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
9. Reorânduirea societății. O nouă escatologie 80 10. Templul Și preoții 83 11. Magia 85 12. Lărgirea orizonturilor 86 13. O societate nouă 88 14. Teba Și regalitatea 88 15. Religia burgheză 90 16. Credințele funerare 91 17. O nouă teologie: Aton 94 18. Epoca ramsidă: o religiozitate mai umană 97 19. Deir El Medina și religia populară 100 20. Magia și prevederea 102 21. O teocrație 104 22. Experiența nubiana: reinstituirea ortodoxiei 105 23. Epoca saitică Între arhaic și modern
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367 3. Cultul imaginilor 371 4. Sacrificiul 374 4. Istoria intelectuală a religiei romane 379 1. Mit („fabula”), literatură, artă 379 2. Teologia filozofilor 383 Abrevieri 390 Bibliografie 390 Religiile lumii eleniste (Giulia Sfameni Gasparro) 395 1. Coordonatele problemei: tradiție și inovații 395 1. Cadrul istoric 395 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientare 396 3. Cosmopolitism și individualism 398 4. Religii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la escatologie: aspecte etice și sociale 471 Bibliografie 476 Religia zoroastriană (Gherardo Gnoli) 483 1. Izvoarele 483 1. Avesta 483 2. Literatura pahlavi 489 3. Alte izvoare 494 2. Idei, credințe și practici religioase 496 1. Trăsături specifice 496 2. Teologia: panteonul și pandemoniul 498 3. Cosmogonia și cosmologia 501 4. Soteriologia și escatologia 503 5. Obiceiuri, rituri, sărbători 506 3. Dezvoltarea istorică 514 1. Perspectiva istorică 514 2. De la origini la secolul al III-lea d.Hr. 515 4. Parsismul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]