13,247 matches
-
o mână harnică de gospodar. Uneltele azvârlite unele peste altele, păsări ce aleargă flămânde, grădini mici, pline de buruieni. Parte dintre ei au fost absorbiți de populația orașelor. Restul e plasat În special În vest, În așa numitele indian rezervations. Umblă Îmbrăcați europenește. Dar În jurul centrelor turistice apar În costumele lor vechi, dansând, Împărțind fotografii. Din totalul populației reprezintă circa 0.5%, circa 500.000-600.000 populație administrată de SAT, Biroul Afacerilor Indiene, pentru care s-a extins o vastă birocrație
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aspect ca și În New York. Dar În măsura În care ne apropiem de Chicago intrăm din nou Într-o zonă lacticolă. Seara rămânem În Elmyra, În statul Indiana, lângă South Bend. Ceea ce e impresionant e rara Întâlnire a șoselelor cu calea ferată. De când umblăm nu am Întâlnit un tren, nu am traversat o cale ferată. Și aceasta Într-o țară cu cea mai bogată rețea de cale ferată din lume. Șoselele nu au șanțuri și sunt foarte rare plantații pe marginea lor. Aceasta, de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de aici e numită Ranch. Unele au suprafețe de mii și mii de hectare, proprietate particulară sau proprietate de stat, dată În arendă. Organizarea unui Ranch e redusă la minimum. Câteva construcții pentru personal compus din 5-6 argați cowboy, care umblă călări pentru inspectarea turmelor. Vitele se nasc, se dezvoltă și mor pe câmp. Acolo unde iarna e grea se face fân. În statele sudice nici atât. În farwest vin fermierii din zona porumbului pentru a-și cumpăra vite slabe pentru Îngrășat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
eu să-l lămuresc, nu avem propriu zis gangsteri de talia celor de aici. Noi avem găinari. Dumneavoastră țineți să aveți totul gigant, noi avem mai mici, dar ca orice țară, destui. Dar toți oamenii sunt Îmbrăcați ca dvs? Toți umblă Încălțați? Ca să vă spun drept, vara la țară, mulți umblă desculți și mulți nu au haine de fabrică, de târg, ci au haine țesute În casă. Înlocuirea roții s-a terminat. Ne salută politicos și dispare, ca o nălucă În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
talia celor de aici. Noi avem găinari. Dumneavoastră țineți să aveți totul gigant, noi avem mai mici, dar ca orice țară, destui. Dar toți oamenii sunt Îmbrăcați ca dvs? Toți umblă Încălțați? Ca să vă spun drept, vara la țară, mulți umblă desculți și mulți nu au haine de fabrică, de târg, ci au haine țesute În casă. Înlocuirea roții s-a terminat. Ne salută politicos și dispare, ca o nălucă În căutarea gangsterilor. Regret Încă o dată că i-am pierdut numele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În Nebraska. E o zi extrem de călduroasă. Localurile sunt pline până la refuz. Ziua de 4 Iulie e onorată de cei mai Îndepărtați fermieri care au ocupat toate localurile „parking”. Câtă Înghețată consumă azi nația americană? N-am văzut nici un cetățean umblând pe două cărări! Ajungem În orașul Fremont. Numele e al celebrului expolator John C. Fremont, care În 1842, denumit „pathfinder”, deschizător de cărări, s-a avântat În Munții Stâncoși și California. Pe urmele deschise de el, a urmat apoi avântul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
că e mai bine. Poți circula unde vrei. Nimeni nu-ți cere identitatea și formalități inutile. Dar simți imediat că aici sunt stabilite anumite limite, anumite reguli morale peste care nu poți trece. Furt de găini, gata, cinci ani Închisoare. Umbli beat, amendă. Ai furat, pedeapsă grea. Reacție promptă, atât din partea populației, cât și din partea justiției. Libertatea În cele bune, constrângere În cele rele. Acesta e marele Înțeles pe care societatea Îl dă ideii de libertate. Devii astfel mai bun, mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pășunatului. În regiunile Învecinate cu deșertul, pe așa numitele llanos, vitele sunt ținute tot timpul În libertate, reprezentând cea mai extensivă treaptă a activității agricole. Regiunile de pășuni ale Asiei reprezintă o treaptă superioară. În stepele Asiei mongolul sau beduinul umblă cu cortul În urma vitelor. El depune astfel o muncă de zi la zi. În Texas nu sunt propriu zis păzite ci numai controlate. Vechea rasă nativă de vite din Texas, cu coarne imense, a fost Înlocuită, iar parte absorbită prin
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la Început, aproape de vârf, ajunge la 30 cm grosime. Drumul e Îngust. Pe stânga peretele muntelui, pe dreapta vale. Mergem În viteza Întâi de frica patinajului. În vârful muntelui facem un popas. Acolo e și un telefon, la care pot umbla dacă sparg geamul cutiei și folosesc cheia Automobil Clubului din Londra. Hotărâm să continuăm drumul la vale. După o cotitură apare un camion din sens opus. Suntem opriți bot În bot. Ne dăm jos pentru un mic studiu topografic. Șoferul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
el consideră că planul comuniștilor a eșuat, întrucât, astăzi, există încă un puternic interes față de diverși reprezentanți ai acestei generații (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa ori pr. Iustin Pârvu). În ceea ce privește responsabilii pentru acțiune, sunt indicați Dulgheru, Sepeanu, Nicolschi și îndeosebi Zeller, care umbla cel mai mult pe teren. Gelu Gheorghiu consideră că se urmărea obținerea de informații, pe de o parte, și distrugerea Mișcării Legionare, pe de alta. În ceea ce ne privește, considerăm că adevărul complet despre acțiune nu va putea fi dezvăluit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de două ori în oraș - în grup, bineînțeles - incluzând-o aici și pe Ana. Am repetat plimbarea și la Pune, pe principala arteră comercială, Lakshmi Road. În aceeași formație. De fiecare dată eram îngrijorat că mergeam destul de mult pe jos, umblam din magazin în magazin, pe o caniculă de peste 30°C. Afară... o aglomerație infernală de oameni, ricșe, animale, biciclete, mașini de tot felul. Și, unde mai pui că femeile au obiceiul de-a se opri mult mai des decât bărbații
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ricșe, animale, biciclete, mașini de tot felul. Și, unde mai pui că femeile au obiceiul de-a se opri mult mai des decât bărbații: pentru a cerceta un material, a proba un punjabi, a se admira într-o oglindă, a umbla după cadouri pentru cei dragi din țară... Când este vorba de cumpărături, au femeile un talent de a le plăcea ceva și a se răzgândi apoi, în ultimul moment... Pentru mine, recunosc, era o adevărată corvoadă să le însoțesc la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mine! Dar acum? Acum, când nu mai suntem niște copii, ce putem face în acest sens? - Pur și simplu, profităm de fiecare prilej și luăm contact direct cu MamaPământ! E suficient! - Extraordinar! Păi eu ies mereu la iarbă verde sâmbăta! Umblu desculț de-acuma, nene! - Vezi?! Și când mergi la mare sau în drumeție la munte... Asigurând un contact direct al corpului cu pământul, permiți scurgerea a ceea ce este balast energetic în tine. Corpul nostru joacă atunci rolul unui paratrăsnet ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Kundalini! Ce-i cu tine, măi, băiatule? Ce-ai rămas așa de mut?! - Frate, nu mai am cuvinte... Îmi cer iertare, dar... mă simt dator cu o mărturisire: mă temeam ca nu cumva Shri Mataji să fie din cele ce umblă cu... știi și tu, cu... cu farmece, măi!... - Omule, trezește-te! Te-ai simțit vreun moment posedat? Sau hipnotizat? Vibrațiile din palme au fost vreo închipuire de-a mea? - Nu! De-aia și zic: este o femeie deșteaptă și pregătită
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
moscoviților - răbdători cu alura noastră de turiști zgomotoși și înfometați de senzații, ce ne-au invitat la mașini și ne-au ușurat de cele mai grele bagaje. Iată că există și oameni minunați, dar atât de... anonimi și de ce, oare, umblăm ca niște orbi și nu-i vedem pentru a ne însoți cu ei în viața de toate zilele? Se spune că India este țara contradicțiilor! Regret că trebuie să descopăr ceea ce alții au descoperit înaintea mea dar, poate o să am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
libertatea turistului înfometat de nou, dar încătușat de o disciplină voluntar acceptată, șocat de multitudinea de imagini pentru care va obține informații ceva mai târziu... Încercați să vizualizați cu ochii minții femei pentru care cel mai firesc mod de a umbla pe stradă era în tradiționalul sari, dar și bărbați ce au renunțat la portul lor în detrimentul unui pantalon și al unei cămăși albe demult demodată pentru noi... Lume multă, colorată, printre grămezi de fructe așezate direct pe trotuar... Doamne, câte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
gândesc calculând în rupii, astfel încât, mi-am refuzat, fără sămi dau seama, articolele de calitate. Tocmitul acesta la sânge m-a lipsit de ceea ce era mai bun. - Cum? 400 de rupii? Scump! Mult prea scump! Nicio problemă pentru comerciant: el umbla la raft și-mi expunea un sari de 250 de rupii. Eram satisfăcut de noul preț, îmi frecam mâinile mulțumit dar m-am văduvit, probabil, de calitate. Vedeți, am spus probabil, căci nu mai sunt sigur de nimic. Un sari
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
poți găsi tot ce-ți dorești și... chiar mai mult de-atât, căci descoperi multe alte lucruri neplanificate ce te ispitesc, dar și altele de care nici măcar nu știi că există, dar te atrag. Așa am descoperit trestia de zahăr, umblând după șaluri sau ochelari de soare, și ceasuri, căutând punjabi. Să povestesc cum este cu trestia de zahăr: în căutările mele febrile am trecut, la un moment dat, pe lângă un băiat ce staționa cu o mică platformă pe rotile (un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
epata prin scris sau a vă plictisi, în loc să vă vorbesc despre puja, despre purificări, despre corpul subtil... Nu, acum scopul narațiunii mele este acela de a vă introduce în atmosfera indiană, de a vă regăsi în magazinele pe unde am umblat, de a vă pătrunde de parfumul Indiei... Nu ai cum înțelege spiritul unui popor dacă nu te amesteci cu el, dacă nu devii una cu el, dacă nu încerci să gândești la fel ca el. Aceasta doresc să vă transmit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
tabu. În plus, tatăl meu fusese totdeauna, ca profesor la Facultatea de Farmacologie, un promotor al contracepției și un promotor al studiului educației sexuale, care însă nu se făcea nici măcar în facultate. Deci eram ideal plasată pentru subiect. Și am umblat peste tot, am găsit oameni care, cu mult curaj, mi-au vorbit, medici care dădeau de fapt sfaturi în materie de contracepție din cabinete de endocrinologie, deși nu era permis, asistenți sociali și alții. Ancheta mea arăta că există un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la un loc și scânteia exploda. Lumea venea în taberele astea pentru muzică, sex, sport și nu știu ce, și nu pentru politica Partidului. Totuși, nu trebuie să uităm că acestea erau taberele UASCR, erau tabere pentru îndoctrinare. Șefii mari de la UTC umblau disperați după noi și spuneau : „N-aveți decât să faceți petreceri până la 6 dimineața, dar măcar dimineața în sală să fie prezenți 10-20%. Vine lume de la Comitetul Central. O să mă băgați la pușcărie, neno‑ rociților !“. Când venea câte unul care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în spitalul mare nicio urmă de psihiatrie politică. Dar, din nou, poate că exista așa ceva la această secție de la RĂducăneni, în care se aflau pacienți internați pentru activități antisociale. Trebuie înțeles că Securitatea era mult mai subtilă. Securitatea cumpăra oamenii, umbla cu promisiuni, le dădea voie să meargă în străinătate. E destul să citești aminti‑ rile lui Adrian Marino sau dosarul lui de la Securitate ca să vezi cu ce se ocupa Securitatea în anii ’80. Ei erau obsedați de imaginea lui Ceaușescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
întâmplă nimic, Iașul devenise destul de revoluționar. Mulți prieteni mai mari, de genul Liviu Antonesei, începuseră să semneze - era grupul acela al lui Dan Petrescu - scrisori de protest. Și mi-aduc aminte o scenă petrecută la Medicină, în curte. Secretarul organizației umbla pe acolo, student, cred, foarte bosumflat că fusese certat că nu strânsese cotiza‑ ția. Nu mai știu dacă era pentru partid sau pentru UTC. Și umbla prin curte și striga la colegi : „BĂi, am luat mus‑ trare, plătiți cotizația ! Dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
protest. Și mi-aduc aminte o scenă petrecută la Medicină, în curte. Secretarul organizației umbla pe acolo, student, cred, foarte bosumflat că fusese certat că nu strânsese cotiza‑ ția. Nu mai știu dacă era pentru partid sau pentru UTC. Și umbla prin curte și striga la colegi : „BĂi, am luat mus‑ trare, plătiți cotizația ! Dar plătiți, măi, fraților, cotiza‑ ția !“. Asta trebuie să fi fost în vara lui ’89. Și un coleg al meu s-a întors - eram o sută de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
negre care ne închisese într-un garaj cu mașină cu tot. Și, întrucât între noi erau și străini, se putea întâmpla absolut orice. Noi nu știam rusește, ceea ce era o altă problemă, fata de la Intourist, pe care am găsit-o umblând pe acolo, știa engleză, a tradus... Evident că eu vorbeam cu pasiune, cum vorbesc eu, și am încercat să-i țin un discurs dom‑ nului aceluia de la OMON în care să-i explic că puciștii deja pierduseră la Moscova, că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]