12,368 matches
-
brută de 3.057,450 kg. Era o parte din aurul pe care polonezii (cu care ne învecinam) ni-l lăsase în păstrare, înainte de invadarea lor, în 1939, de către nemți. Cealaltă parte a tezaurului polonez fusese transportată direct în străinătate, via Constanța - România. O cutumă veche atribuia sintagma "Sfânta Mănăstire" Mănăstirii Tismana, fiind o recunoștere a faptului că mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la Tismana, deși oficial nu fusese canonizat. Ulterior sintagma fiind folosită și la mânăstiri
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
moarte și bunurile lor confiscate în beneficiul trezoreriei imperiale ." Ca să evite vigilența autorităților imperiale, pe 6 August Papa Sixt al II-lea a reunit credincioșii într-unul din cimitirele mai puțin cunoscute, zis al lui Prætextatus, pe partea stângă a viei Apia, foarte aproape de acela al papei Calixt. Chiar în momentul când se pregătea să vorbească celor prezenți, Papa Sixt al II-lea a fost arestat de un grup de militari. Nu se știe precis dacă a fost decapitat imediat (pe
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
II-lea și lui Fabian. După 4 zile (pe 10 august) a îndurat martiriul și ultimul diacon din Roma: arhidiaconul Laurențiu. Toți acești martiri sunt venerați atât de Biserica Catolică cât și de Biserica Ortodoxă. 6 august - La Roma, pe Via Appia, în cimitirul sfântului Calixt, nașterea fericitului Sixt al II-lea, Papă și martir, care, în timpul persecuției lui Valerian, a fost ucis cu sabia, a primit coroana martiriului.
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
este indicat ca martir. A murit pe 26 decembrie 268. A fost înmormântat în cripta papilor din catacomba lui Calixt. În iconografie este, de obicei, prezentat în veșminte papale cu o carte în mână. 26 decembrie - În același loc pe Via Appia, înmormântarea („depositio”) fericitului Dionisiu Papă, care, a îndurat multe suferințe pentru Biserică și a fost ilustru prin documentele de credință.
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
făcea întotdeauna în bazilici construite pe catacombe datează din secolul al IV-lea, epocă în care au fost edificate marele bazilici cimiteriale romane. Sub împăratul Aurelian, la 30 decembrie 274 a fost martirizat, și înmormântat la a doua milă pe Via Aurelia, într-o bazilică construită prin grija lui ("Hic fecit basilicam in Via Aurelia, ubi sepultus est"). Conform studiilor recente și convingerii autoritare a istoricilor, multe dintre aceste informații sunt eronate. Întâi de toate nu reiese că Felix I ar
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
epocă în care au fost edificate marele bazilici cimiteriale romane. Sub împăratul Aurelian, la 30 decembrie 274 a fost martirizat, și înmormântat la a doua milă pe Via Aurelia, într-o bazilică construită prin grija lui ("Hic fecit basilicam in Via Aurelia, ubi sepultus est"). Conform studiilor recente și convingerii autoritare a istoricilor, multe dintre aceste informații sunt eronate. Întâi de toate nu reiese că Felix I ar fi îndurat martiriul; într-adevăr, în sec. al IV-lea numele lui n-
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
Kal. ian.” (=a treia zi înainte de începutul lui ianuarie). Cât privește bazilica, nu sunt date certe că ar fi fost cu-adevărat ctitorul acesteia. Este sigur este însă - cum afirmă Depositio - că Papa Felix I n-a fost înmormântat pe Via Aurelia, dar în cimitirul Sf. Calixt pe Via Appia. Din acest motiv, istoricii moderni consideră că Papa Felix I a fost confundat cu un martir omonim înmormântat pe Via Aurelia. Cât despre decretul liturgic despre care vorbește Liber Pontificalis nu
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
ianuarie). Cât privește bazilica, nu sunt date certe că ar fi fost cu-adevărat ctitorul acesteia. Este sigur este însă - cum afirmă Depositio - că Papa Felix I n-a fost înmormântat pe Via Aurelia, dar în cimitirul Sf. Calixt pe Via Appia. Din acest motiv, istoricii moderni consideră că Papa Felix I a fost confundat cu un martir omonim înmormântat pe Via Aurelia. Cât despre decretul liturgic despre care vorbește Liber Pontificalis nu se poate în nici un chip dovedi autenticitatea; probabil
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
afirmă Depositio - că Papa Felix I n-a fost înmormântat pe Via Aurelia, dar în cimitirul Sf. Calixt pe Via Appia. Din acest motiv, istoricii moderni consideră că Papa Felix I a fost confundat cu un martir omonim înmormântat pe Via Aurelia. Cât despre decretul liturgic despre care vorbește Liber Pontificalis nu se poate în nici un chip dovedi autenticitatea; probabil autorul i-a atribuit paternitatea întrucât Papa Felix I a păstrat obiceiul de a celebra memoria martirilor. Date fiind aceste dubii
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
adopte titlurile onorifice "Gothicus Maximus" și "Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp de pace la munci comunitare, între altele la extinderea plantațiilor de viță de vie în Galia, Pannonia și alte ținuturi, cu scopul de a relansa economia în acele teritorii devastate. În 279-280, Probus era, potrivit lui Zosimus, în Rhaetia, Illyria și Licia, unde a condus bătălii cu vandalii. În aceiași ani, generalii lui Probus i-
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
Patriciu. Diverse părți ale litughiei îi sunt atribuite, dar fără a avea dovezi concrete că el le-a fi conceput. Sfântul Papă Celestin I a murit pe 6 aprilie, 432 și a fost îngropat în Cimitirul Sf. Priscila aflat pe Via Salaria, dar corpul său a fost mutat, aflându-se acum în Basilica Sf. Prassede. Papa Celestin I a fost recunoscut ca sfânt, iar în tablouri este prezentat împreună cu un porumbel, un dragon și o flacără.
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
în considerație de nici un istoric serios. Confecționarea lor tendențioasă fiind pe deplin demonstrată, iar istoricitatea lor bine precizată: începutul sec. al VI Singura memorie epigrafică a lui Marcelin o constituie o lespede de marmură, descoperită în cimitirul lui Calixt, pe Via Appia (cf. "Inscriptiones Christianae urbis Romae", nr. 10183). Istoricii rețin această inscripție deosebit de semnificativă deoarece este prima atestare epigrafică a termenului "papa" atribuit episcopului Romei. Alături de mormântul sfântului papă Marcelin (încă din sec. al IV-lea, deci înainte de 400) a
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
înțelegere cu împăratul. Începutul întoarcerii la Roma a fost odată cu primăvară 555, dar în timpul călătoriei papa Vigiliu a murit la Siracusa. Trupul său a fost adus la Roma și a fost îngropat în Basilica lui Silvestru lângă Catacomba Priscilla de pe Via Salaria. Enciclopedia Catolica, Papa Vigiliu
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
practicau. În schimbul acestor bunuri Ion I Dardala plătește 10 000 lei bani obținuți parțial din vanzarea unei vii situate în Oreavu comună Gugesti, provenită de la Isofache Dîrdala ,la vanzarea căreia a convenit și fratele său Enache Dîrdala. Prețul luat pe vie a fost de 4000 lei . În acest fel ion I Dîrdala a decis ca ramane definitiv în satul Gură Călitei și a acceptat că locuința lor părinteasca din comuna Urechesti sa ramana în proprietatea lui Enache Dîrdala. Cu toate că a ales
Ștefan Dîrdală () [Corola-website/Science/305467_a_306796]
-
cartierului provine de la victoria obținută la Rahova de armatele române, în 9 noiembrie 1877. Cartierul este delimitat în vest de Strada Antiaeriană, Drumul Sării și Piața Panduri, în nord de Șoseaua Panduri și Calea 13 Septembrie, Bulevardul George Coșbuc, Șoseaua Viilor și Șoseaua Sălaj în est și periferia Bucureștiului în sud. Cele mai importante străzi sunt Calea 13 Septembrie și Calea Rahovei. Cartierul se învecinează cu Drumul Taberei, Centrul Civic, și Ferentari și este conține dealurile Viilor și Uranus. "Calea Rahovei" a fost
Rahova (cartier) () [Corola-website/Science/303439_a_304768]
-
Septembrie, Bulevardul George Coșbuc, Șoseaua Viilor și Șoseaua Sălaj în est și periferia Bucureștiului în sud. Cele mai importante străzi sunt Calea 13 Septembrie și Calea Rahovei. Cartierul se învecinează cu Drumul Taberei, Centrul Civic, și Ferentari și este conține dealurile Viilor și Uranus. "Calea Rahovei" a fost cunoscută în trecut sub denumirea de "Podul Calicilor" sau "Drumul Florăreselor", principalul drum de acces către Alexandria. Numele de pod venea de la scândurile de lemn cu care era pavat, acesta fiind un material mai ieftin
Rahova (cartier) () [Corola-website/Science/303439_a_304768]
-
un caracter exclusiv agricol (mai ales podgorii și livezi). Structura spațiului geografic respectiv se caracteriza printr-o rețea de drumuri mari, reprezentate pe hartă, de poteci neindicate și de gospodării, crame și conace în lungul drumurilor sau risipite neregulat înăuntrul viilor. Era o structură împrăștiată, corespunzătoare unei funcțiuni agricole, dar și semiindustriale (fabricarea vinurilor și rachiurilor în general, conservarea fructelor). Desigur că, prin structură, peisaj și funcțiuni, periferia nu putea fi considerată oraș. Astfel, din studiul hărților, putem observa că în
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
în general predomină structura tipică de cartier periferic bucureștean dezvoltat în principal în perioada dintre cele două războaie mondiale cu case mici, așezate pe una din laturile proprietății, cu curți năpădite de verdeață și din care bolta de viță de vie este aproape nelipsită. Apoi, în structura acestui țesut se pot identifica construcțiile noi edificate în perioada de după cel de-al doilea război mondial, pe terenurile ce erau încă libere în acele momente. Dintre acestea sunt de remarcat blocurile construite între
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
8 Iunie, actuala P-ța Unirii - Calea Floreasca), în 1947 doar de o linie de autobuz cu un traseu ce asigura legătura cu P-ța Chirigiu trecând pe Calea Ferentarilor, pe Str. Veseliei, Str. Doinei, Str. Spătaru Preda și Șos. Viilor. În 1949 a fost introdusă linia de tramvai pe Calea Ferentarilor, până la Piața Ferentari ce a fost deservită de linia 8 care asigura o legătură cu Cartierul Ghencea trecând prin Piața Unirii. În anii șaizeci a fost introdusă și linia
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
de către cei care fac naveta în și dinspre centrul orașului Glasgow, în apropierea cartierului de afaceri și financiar. În mod obișnuit, stața este deservită de patru trenuri pe oră spre gara "Dalmuir" via gara "Clydebank", două trenuri către gara "Motherwell" via "Glasgow Central" și două trenuri către gara "Springburn" via gara "Glasgow Queen Street". Stația nu mai are o casă de bilete, dar conține un distribuitor automat de bilete. Există o rampă către cele două peroane acestea fiind conectate printr-o
Gara Jordanhill () [Corola-website/Science/301460_a_302789]
-
pădure sunt: păducelul, gheorghinarul ("Physalis alkekengi)", lemnul câinesc, cornul, sângerul. Stratul ierbos este alcătuit din: firuță, trifoi, colilie, păiuș, pir, coada șoricelului, volbură, măturică, pelin, laptele cucului, ceapa ciorii. La marginea pădurii Bercica, sau pe coasta D. Bobului și D. Viilor, cresc porumbarul, măceșul și mărăcinișuri. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Oltețului ocupă albia majoră a acestuia. Vegetația arborescentă este alcătuită din plopi, arini negrii, sălcii, răchite numite zăvoaie. Aici arbuștii sunt alcătuiți din
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
pe George Văsescu. Ionel Brătianu a anunțat în consiliul de miniștri că fratele său i-a trimis demisia spre a fi liber să se bată în duel, iar duelul a avut loc în dimineața zilei de 11 mai 1917, la via lui Kilimoglu de la Copou. Vintilă Brătianu era un trăgător slab, în timp ce doctorul Lupu, într-o stare de surescitare maximă, afirma peste tot că o să-l extermine. Duelul s-a consumat fără ca nici unul dintre combatanți să fie rănit. Vintilă Brătianu găsea
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
trimis la Universitatea din Göttingen, în scopul de a-i îmbunătăți germană. Atingerea unui nivel acceptabil de limba germană în termen de șase luni și, de asemenea,primind o diplomă în istoria artei, Morgan a călătorit înapoi la Londra prin intermediul via Wiesbaden, cu educația lui completă. Morgan a intrat că bancar în 1857 la filiala din Londra a tatălui său.S-a mutat la New York, în 1858, unde a lucrat la casa bancară Duncan, Sherman & Company, reprezentanții americani ai lui George
J. P. Morgan () [Corola-website/Science/312996_a_314325]
-
formule, în componență trupei activând: Nicu Damalan - chitară (ulterior “Direcția 5”), Romeo Dediu - chitară (ulterior “Holograf”), din nou Manuel Savu - chitară alături de Berti Barbera - solist vocal, Cezar Zavate - chitară, Dan “Byron” - solist vocal și flaut, “Jojo”- chitară (ulterior “Vită de Vie”), Andy Nucă - chitară, Cristian Ilie (ex “Voltaj”) - solist vocal, Andrei Vlad “Motanu” (ulterior “Mihai Mărgineanu Band”), formula stabilizându-se în componență: Dragoș Docan -bass, “Lapi” Lupu Răzvan -tobe, Cătălin Tuta-Popescu -claviaturi, George Patranoiu -chitară, Costin Sandu “Damigeana” -solist vocal, o
Krypton () [Corola-website/Science/313019_a_314348]
-
unuia sunt în celălalt), a fost recompensat de două ori cu premiul Goncourt: prima dată, în 1956, sub pseudonimul curent pentru românul "Leș Racines du ciel" (Rădăcinile cerului) și a doua oară în 1975, sub pseudonimul Émile Ajar, pentru "La Vie devant soi" (Ai toată viața înainte). Mistificarea Ajar/Gary nu ar fi trecut neobservată de toți. În românul sau autobiografic "Le Père adopté" (Tatăl adoptat), Didier Van Cauwelaert relatează că o studentă de la Facultatea de Litere de la Nișă, pe care
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]