117,675 matches
-
sau LES, însă nu trebuie să fie așa de fină ca la LES, ceea ce reduce efortul de calcul. Trecerea de la un model la altul nu este pe zone, ceea ce asigură o trecere lină de la valorile calculate cu RANS la cele calculate prin LES. "Simularea coerentă a vorticității" ( - CVS) abordează modelarea mișcării turbulente prin descompunerea curgerii cu vârtejuri într-o parte coerentă, având vorticitate organizată, și o parte incoerentă, cu turbulență stocastică. Este o metodă care face apel la filtrare, fiind asemănătoare
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
conform ecuației Fourier, a cărei formă diferențială este: unde formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă, dar în realitate ea depinde de temperatură. În simulări ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca urmare dezvoltările pentru MFN se pot aplica cu modificări minime la modelarea conducției. În transmiterea prin convecție rolul conducției este
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
finite" (MDF) ( - FDM), infinitezimalele din derivate sunt transformate în diferențe. Acest procedeu este unul natural, deoarece derivata unei funcții este, prin definiție: astfel că pentru un formula 15 mic expresia: este o aproximare acceptabilă. Astfel este posibilă obținerea soluției fără a calcula derivatele. În discretizare ecuațiile sunt dezvoltate în serie Taylor, care se trunchiază convenabil. Diferențele se scriu pentru puncte amplasate pe o "grilă" (rețele ortogonale), existând diferite scheme, una dintre cele mai cunoscute fiind schema Crank-Nicolson. Istoric, discretizarea prin metoda diferențelor
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
este mult mai stabil decât în cazul metodei volumelor finite. Domeniul de analiză este împărțit în mici subdomenii, "elemente finite". În funcție de numărul de dimensiuni ale domeniului pot exista elemente finite unidimensionale, bidimensionale sau tridimensionale. Pentru un element, valorile funcțiilor se calculează într-un număr discret de puncte, numite "noduri". De obicei acestea sunt plasate la extremitățile elementelor, dar nu este obligatoriu. Mulțimea nodurilor dintr-un element determină dimensiunea unei "matrice locale" a elementului. În marea majoritate a cazurilor un nod, de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
rezolvări de sisteme liniare cu o singură variabilă. Dacă sistemele au mai multe variabile, a căror comportare este neliniară, rezolvarea lor se poate face numai prin metode iterative. Metodele iterative rezolvă sistemul global de ecuații prin iterații succesive. Fiecare iterație calculează o nouă soluție, pe baza soluției precedente. Pentru pornirea calculului este nevoie de o "soluție inițială", dată de utilizator. Această soluție poate fi destul de departe de soluția reală, însă cu cât soluția inițială este mai bună, cu atât este mai
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
fiecare proces. În cursul unei aplicații practice privind modelarea numerică a curgerii fluidelor sunt parcurse patru etape. Prima etapă este cea a analizei problemei. În această etapă se stabilesc obiectivele modelării, "mărimile de interes", adică mărimile necunoscute care vor fi calculate și care sunt semnificative pentru problema studiată, se definește domeniul de analiză, se aleg modelele matematice ce vor fi folosite și se stabilesc condițiile la limită necesare. Această etapă solicită din plin competența în domeniu a persoanei care concepe modelarea
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
consumă cele mai mari resurse de calcul. Rezultatul obținut în etapa de calcul este obținut în formă numerică, formă greu de interpretat direct de om, motiv pentru care în ultima etapă are loc postprocesarea grafică a rezultatelor, în care sunt calculate mărimi derivate din cele obținute în etapa de soluționare numerică și sunt trasate o serie de reprezentări grafice ale rezultatelor. Pentru rezolvarea problemelor netriviale, în afară de resursele hardware și software costisitoare este necesară și o experiență considerabilă, resurse care nu sunt
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
în calitate de studenți. Problema pe care am depistat-o este că în jur de 80% din absolvenții de liceu ce doresc să urmeaze studii economice din cadrul ASE nu cunosc date precise despre facultăți, modul în care se face înscrierea, cum se calculează media, dorința lor cea mai arzătoare este de a fi pe liste, urmând ca în anii terminali aceștia să își dea seama că nu au ajuns la facultatea pe care și-o doreau. Deparamentele ASCIG sunt: - Imagine Crearea brandului ASCIG
Asociația Studenților în Contabilitate și Informatică de Gestiune () [Corola-website/Science/316884_a_318213]
-
este decisă după cele două manșe ,fără regula golului în deplasare.În caz de egalitate fiecare se întoarce în liga de origine.Din cauza aceasta numărul de echipe promovate variază în fiecare an de la două la patru.Noilor promovate li se calculează media de la ultima promovare. Acest sistem cu media a fost introdus în 1983 la doi ani după ce San Lorenzo au fost retrogradați în 1981.În acel an River Plate a terminat pe locul 18 din 19 echipe și ar fi
Primera División de Argentina () [Corola-website/Science/316920_a_318249]
-
Prima deplasare spre roșu Doppler a fost descrisă în 1848 de fizicianul francez Armand-Hippolyte-Louis Fizeau, care a arătat că deplasarea liniilor spectrale observabilă la stele se datorează efectului Doppler. În 1868, astronomul britanic William Huggins a fost primul care a calculat prin această metodă viteza cu care o stea se îndepărtează de Pământ. În 1871, a fost confirmată deplasarea optică spre roșu când fenomenul a fost observat la liniile Fraunhofer pentru rotația solară, constatându-se deplasrea spre roșu ale acestora cu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
unor astfel de „nebuloase” (despre care nu se știa încă faptul că sunt de fapt galaxii) și distanța până la ele cu formularea legii care îi poartă numele. Aceste observații, coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang. Spectrul luminii care provine dintr-o singură sursă se poate măsura. Pentru a determina deplasarea spre roșu, se identifică în spectru caracteristici cum ar
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
al lungimilor de undă într-un spectru observat la o sursă îndepărtată, atunci acel spectru se poate identifica tot cu al hidrogenului. Dacă se identifică aceeași linie spectrală în ambele spectre dar la lungimi de undă diferite, atunci se poate calcula deplasarea spre roșu cu formulele din tabelul de mai jos. Determinarea deplasării spre roșu a unui obiect în acest fel necesită o gamă de frecvențe sau de lungimi de undă. Pentru a calcula deplasarea spre roșu pentru un spectru fără
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
lungimi de undă diferite, atunci se poate calcula deplasarea spre roșu cu formulele din tabelul de mai jos. Determinarea deplasării spre roșu a unui obiect în acest fel necesită o gamă de frecvențe sau de lungimi de undă. Pentru a calcula deplasarea spre roșu pentru un spectru fără caracteristici identificabili, trebuie să se cunoască lungimea de undă a luminii emise în sistemul de referință în care sursa este în repaus, cu alte cuvinte, lungimea de undă ce ar fi măsurată de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
observator aflat în mișcare solidar cu sursa (într-un sistem de referință propriu). Cum în aplicațiile astronomice, această măsurătoare nu se poate efectua direct, se folosește în schimb metoda cu linii spectrale descrisă aici. Deplasările spre roșu nu se pot calcula pentru caracteristicile neidentificate ale căror frecvență în sistemul de referință propriu nu se cunoaște, sau cu un spectru lipsit de caracteristici sau cu zgomot alb (fluctuații aleatoare într-un spectru). Deplasarea spre roșu (și cea spre albastru) pot fi caracterizate
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
deplasările spre albastru gravitaționale se asociază cu lumina emisă dintr-o sursă aflată într-un câmp gravitațional mai slab observat în cadrul unui câmp gravitațional mai puternic, iar deplasarea spre roșu gravitațională implică circumstanțe inverse. În teoria relativității generale, se pot calcula formule pentru cazuri particulare importante ale deplasării spre roșu în anumite geometrii particulare ale spațiu-timpului, așa cum rezumă următorul tabel. În toate cazurile, modulul deplasării ("z") este independent de lungimea de undă. Dacă o sursă de lumină se îndepărtează de observator
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
nu se datorează schimbului clasic de impuls și energie, și că fotonii își măresc lungimea de undă și deci se deplasează spre roșu din cauză că spațiul prin care se propagă ei se dilată (extinde). Consecințele observabile ale acestui efect pot fi calculate folosind ecuațiile din teoria relativității generale care descriu un univers omogen și izotrop. Pentru calculul efectului de deplasare spre roșu, se folosește ecuația geodezicii pentru o undă de lumină plană, adică unde Pentru un observator ce privește frontul unei unde
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
și până la recepție.” Cu toate acestea, literatura populară utilizează adesea expresia „deplasare Doppler spre roșu” în loc de „deplasare cosmologică spre roșu” pentru a descrie deplasarea spre roșu a galaxiilor cauzată de expansiunea spațiu-timpului, în pofida faptului că deplasarea spre roșu nu se calculează folosind ecuația Doppler relativistă. În particular, deplasarea Doppler spre roșu este limitată de teoria relativității restrânse; astfel, aici "v > c" este imposibil în timp ce "v > c" este posibil în cazul deplasării cosmologice spre roșu deoarece spațiul care separă obiectele (de exemplu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
ecuațiilor lui Einstein care dau următoarea formulă a deplasării spre roșu asociate cu deplasarea unui foton în câmpul gravitațional al unei mase sferic simetrice neîncărcată electric, fără mișcare de rotație: unde Acest rezultat al deplasării spre roșu gravitaționale poate fi calculat din ipotezele relativității restrânse și din principiul de echivalență; utilizarea ansamblului teoriei relativității generale nu este necesară. Efectul este foarte mic, dar măsurabil pe Pământ folosind efectul Mössbauer și a fost observat pentru prima oară în experimentul Pound-Rebka. Acest efect
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
au fost descoperite mai întâi de Euler în jur de 1750. În 1772, matematicianul Joseph-Louis Lagrange lucra la celebra problemă a trei corpuri când a descoprit în rezultate o situație interesantă. Inițial își propusese să descopere o modalitate de a calcula ușor interacțiunea gravitațională între un număr arbitrar de corpuri din sistem. Asta deoarece mecanica newtoniană concluzionează că un astfel de sistem rezultă în corpuri orbitând în mod haotic până când apare o coliziune, sau un corp este aruncat în afară sistemului
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
el însuși; un sistem cu două corpuri este foarte simplu de rezolvat, întrucât corpurile orbiteaza în jurul centrului de masă comun. însă, când sunt introduse mai mult de două corpuri, calculele matematice devin foarte complicate. Apare situația în care trebuie să calculezi toate interacțiunile gravitaționale între fiecare pereche de corpuri în orice punct al traiectoriei lor. Lagrange și-a propus să simplifice aceste calcule. A reușit asta cu ajutorul unei ipoteze: Traiectoria unui obiect este determinată de căutare unei căi care minimizează acțiunea
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
funcția este definită pentru toți se poate lua în continuare limita când "x" se apropie de 1, aceasta fiind definiția sumării lui Abel: Euler a aplicat o altă tehnică seriei: transformarea lui Euler, una din invențiile sale proprii. Pentru a calcula transformata lui Euler a unei serii alternată, se va folosi șirul de termeni pozitivi care o constituie; în cazul de față, acesta este Primul număr al acestui șir se notează cu "a". Apoi, trebuie calculate diferențele dintre termenii succesivi ai
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
cu Δ"a". Transformarea lui Euler folosește și următoarele diferențe ale diferențelor (prin tot mai multe iterații), dar toate diferențele dintre termenii șirului sunt 0, și de asemenea cele ulterioare vor fi tot 0. Transformata Euler a seriei inițiale este calculată în acest caz ca fiind: Folosind terminologia modernă, se poate spune că seria este sumabilă Euler la . Sumabilitatea Euler implică și un alt tip de sumabilitate, astfel că reprezentând ca se obține seria de puteri (convergentă pe tot domeniul): Suma
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
articol, astfel încât cititorii să știe cât de mult timp le-ar lua pentru a citi un articol, precum "No More Glitter: A Searching Tale of Hollywood and a Woman's Heart," Reading Time: 18 minutes, 45 seconds". Acest timp era calculat de un membru al personalului editorial care cronometra cu atenție timpul în care citea un articol în ritmul sau obișnuit; el lua atunci acel timp și-l dublă. "Liberty" a fost revitalizata în 1971 că o revistă nostalgica trimestriala publicată
Liberty (1924-1950) () [Corola-website/Science/325506_a_326835]
-
Infanteria Imperiala a fost cel mai probabil mai mare decât forță franceză; armata lor a inclus trupe din regiunea urbană din Flandra, în cazul în care Bruges și Gent singur au putut trimite peste 1 000 de oameni. Verbruggen a calculat infanteria la un numar de 7500. În timp ce francezii au traversat podul de Bouvines, spre vest, au primit vestea că forțele împăratului se îndreaptă spre ei, la viteză mare. Trupele burgunde ale lui Duke Eudes au lăsat rapid armata lui Philippe
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
o a doua mitralieră FN MAG 60-20, montată pe plafonul turelei lui TAM ca mitralieră antiaeriană . Sistemul de tragere și ochire include un laser Nd:YAG, cu o rază de 9900 de metri și un calculator balistic FLER-HG pentru a calcula soluțiile de tragere în scopul de a ajuta trăgătorul să-și atingă obiectivul. Comandantul tancului folosește un periscop panoramic Zeiss PERI-R/TA, cu un grosisment x8 și unul x2. Cerințele motorului pentru TAM includeau greutate și volum reduse, dar cu
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]