119,080 matches
-
gânduri și idei violente sau în funcție de starea de activare psihologică pe care o declanșează? Datorită experimentelor sale, Berkowitz a vrut să demonstreze că obiectele erau folosite cu intenția de a influența într-un mod cu totul aleatoriu agresivitatea. Dar în opinia lui Sabini (1992), aceste atribute ar putea influența probabilitatea agresivității altfel. Subiecții ar fi putut interpreta prezența armelor sau coincidența numelui complicelui cu cel al personajului din film în două feluri: fie ca pe o așteptare a experimentatorului față de situația
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
experimentului erau tocmai subiecții mai puțin cooperanți. * Agresivitatea și transferul de activare Zillmann (1979 citat de Tedeschi et al., 1994) admite că atributele asociate violenței pot declanșa agresivitatea, dar pune la îndoială explicațiile propuse de Berkowitz și LePage (1967). În opinia lui Zillmann, stimulii folosiți în timpul experimentelor posedă toți un cu totul alt caracter ce poate fi asociat cu agresivitatea. Acești stimuli declanșează un nivel de activare neurovegetativ destul de ridicat față de cele folosite în situația de control. De exemplu, filmul despre
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Astfel dacă filmul violent se interpune între comportamentul pozitiv al complicelui și posibilitatea oferită subiectului de a-l recompensa pe acesta, declanșându-i subiectului o stare de activare neurovegetativă, acesta din urmă va crește numărul de recompense oferite complicelui. În opinia lui Zillmann, interpretarea ar putea fi exactă dacă, odată cu dispariția stării de activare sau cu identificarea corectă a cauzei de activare, agresivitatea manifestată de către subiecți n-ar dispărea și ea. Alte două experimente realizate de către autor au permis găsirea răspunsului
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
informații. Astăzi este general admisă ideea că medierea violenței contribuie la modularea agresivității. Se poate oare afirma că imaginile erotice au același efect și că acest efect se exprimă sub forma unei agravări a comportamentelor agresive de natură sexuală? În opinia lui Aronson et al. (1994), faptul de a privi un material pornografic n-are, în sine, nici un impact evident asupra numărului de violențe de natură sexuală. Malamuth, Donnerstein și colegii lor au efectuat câteva studii, pe teren și în laborator
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
orice alt comportament, se poate învăța și înmagazina prin experiențe directe sau indirecte, prin întărire sau pedeapsă. Berkowitz și LePage (1967) sugerează că prezența atributelor asociate violenței crește probabilitatea agresivității prin intermediul unui proces de amorsare (activare datorată unei amorse). În opinia lui Eron și a colegilor săi (Eron, Banta, Walder și Laulichet, 1961 citat de Eron, 1994), comportamentele agresive se învață cu ajutorul unor agenți de socializare (părinții, semenii, profesorii). Acești agenți, considerați modele de referință, pot întări sau inhiba anumite comportamente
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
brio neglijenței și maltratării suportate eventual în familie. Ca prim loc de socializare, familia poate deveni motivul dezvoltării unei personalități antisociale: fapt la care se mai poate adăuga contribuția negativă a instituțiilor. Socializarea bazată pe neglijență și maltratare contribuie, în opinia lui Staub (1996), nu doar la dezvoltarea sentimentului de indiferență față de ceilalți, dar și la formarea unei identități negative, absența interesului pentru activitățile sociale importante și incapacitatea realizării unor sarcini. Dacă copilul este privat de afecțiune și mai ales dacă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Confruntarea cu violența prin intermediul fotografiilor, istoriilor, filmelor sau în viața de zi cu zi crește probabilitatea agresivității atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Printre modelele agresive pe care copilul le urmărește și care preocupă cel mai mult opinia publică sunt cele mediatizate de către televiziune (Huesmann și Reynolds, 2001). Imaginile televizate violente descriu intențiile comportamentale ale unor indivizi care vor să fac rău altora. Individul poate fi o persoană reală, un personaj din benzile desenate sau unul din jocurile
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în celulă și aplicându-le pedepse fizice foarte dure pentru infracțiuni banale. Unul dintre deținuți a făcut greva foamei pentru a-și exprima revolta, iar gardienii au încercat să-l forțeze să mănânce. Ce s-a întâmplat, de fapt? În opinia lui Zimbardo, trei factori sunt responsabili de această evoluție îngrozitoare a brutalității instituționalizate. Mai întâi de toate, concepția vizând comportamentul gardienilor față de deținuți: ei trebuiau să mențină ordinea. Bineînțeles că acest lucru nu justifică brutalitățile manifestate. Dar ideea a fost
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
O analiză interculturală demonstrează că acest lucru este cauzat de ușurința cu care americanii își pot procura arme de foc. În țările în care accesul la armele de foc este strict reglementat, frecvența actelor criminale este mult mai redusă. În opinia autorilor, ar mai putea exista și o altă ipoteză care să ne facă să înțelegem mai bine rata crescută de violență în SUA, cu precădere această tendință a americanilor de a căuta soluții agresive pentru rezolvarea conflictelor interpersonale. Archer și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
regionale caracterizate de norme diferite în ceea ce privește comportamentul agresiv (Nisbett, 1993). Nisbett și colegii lui au descoperit că omuciderile de bărbați albi nelatini care locuiesc în micile orașe din SUA sunt mult mai numeroase în sud decât în alte regiuni. În opinia autorilor, nu se poate crede că sudiștii albi aprobă mai mult violența decât albii din alte regiuni, ci că aceștia sunt mai favorabili comportamentului agresiv pentru a-și apăra bunurile materiale și morale atunci când sunt amenințați. Tot în aceeași regiune
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de testosteron nu e legat de natura competitivă a sarcinii, ci de percepția unei victorii nete. Un alt rezultat interesant al studiului lui Mazur și Lamb (1980) se referă la corelația dintre nivelul testosteronului și starea afectivă a subiecților. În opinia autorilor, victoria decisivă declanșează o stare afectivă pozitivă care poate crește la rândul ei nivelul testosteronului. McCaul, Gladue și Joppa (1992) formulează aceleași concluzii pentru câștigătorii la loto, joc complet aleatoriu. Activitatea hormonală pare să influențeze declanșarea agresivității în situații
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
leziune, este posibil ca mecanismele de control sau de manifestare a agresivității să nu mai funcționeze. Mark și Ervin (1970) explică absența controlului fie prin existența unei leziuni la nivelul sistemului limbic, fie prin întreruperea comenzilor provenind de la cortex. În opinia autorilor, comenzile sunt rezultatul unui proces de învățare, proces care intervine în organizarea microstructurilor creierului după naștere, în funcție de informațiile obținute în urma experiențelor personale (comportamentale, culturale și familiale). Cercetătorii emit ipoteza conform căreia procesul de învățare creează în anumite creiere o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
să imite comportamentele personajelor din film, mai ales dacă urmăriseră un film violent. Se poate, deci, afirma că activarea fiziologică crește doar probabilitatea reacțiilor dominante, în timp ce caracteristicile situației și cele ale individului determină natura reacției. * Sensibilitate sau reactivitate personală În opinia unor cercetători, indivizii agresivi nu resimt cu adevărat efectele caracteristice ale activării. Studiile efectuate indică, de exemplu, că indivizii foarte agresivi nu resimt reacțiile tipice de frică, iar psihopații violenți nu manifestă anxietate. Compararea nivelului de adrenalină (responsabilă pentru starea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de către aceeași autori surprind limitele interpretărilor propuse (Hokanson și Burgess, 1962a; Hokanson și Burgess, 1962b; Hokanson, Burgess și Cohen, 1963 citat de Pahlavan, 1987). În concluziile pe care le face, Hokanson (1970) interpretează rezultatele experimentelor în termeni de învățare. În opinia lui, agresivitatea nu duce în mod obligatoriu la diminuarea activării fiziologice. Totuși, agresivitatea ca instrument folosit împotriva unei ținte particulare poate diminua tensiunea. Agresivitatea și activarea par totuși destul de legate una de cealaltă în împrejurări foarte specifice. Activarea declanșează o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
iritați decât jenați față de subiecții care ținuseră mâna în apă călduță (Berkowitz et al., 1981). Furia indusă subiecților aflați în situație "ostilă" i-a făcut să fie mai punitivi cu persoanele care nu erau direct responsabile de suferința lor. În opinia unor autori, furia nu declanșează în mod obligatoriu agresivitatea, ba dimpotrivă, uneori o poate împiedica. Se pare că există și alte emoții, direct sau indirect legate de furie, care joacă un rol important în manifestarea comportamentului agresiv. Amenințarea stimei de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
determinând strategia cea mai adaptată pentru prelucrarea informațiilor în funcție de contextul dat. Adaptarea reacțiilor la stimulii "ostili" ai mediului înconjurător, reacții care pot fi traduse prin emoții, poate fi explicată și în termeni de procese cognitive. Agresivitatea și procesele cognitive În opinia lui Schachter (1971), starea de activare neurovegetativă este la început difuză și nu deține orientări comportamentale specifice. Integrarea informațiilor senzoriale primite pe diferită căi conferă activării generale o orientare comportamentală specifică, determinând organismul să acționeze într-un anumit fel în funcție de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
diferitele comportamente ale unui organism sunt rezultatul contextelor sociale în care organismul "a funcționat" anterior. În consecință, variabilitatea comportamentală depinde de principiul elementar al învățării care constă în păstrarea anumitor reacții și eliminarea altora, ceea ce duce la formarea obișnuințelor. În opinia lui Hull (1943 citat de Pahlavan, 1987), formarea obișnuințelor se produce de fiecare dată când activitatea organică este afectată de o nevoie sau tendință de reacție primară sau secundară (tendințe asociate tendințelor primare). Pentru Hull aceste tendințe primare de natură
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
nervoase cu ajutorul unor receptori specializați. Impulsurile sunt apoi trimise organelor specifice (glande sau mușchi) pentru a declanșa reacțiile necesare eliberării organismului de nevoia resimțită. După exemplul mecanismelor de formare a reflexelor condiționate, succesul acestor reacții va produce formarea obișnuințelor. În opinia lui Hull (1943), reacțiile astfel obținute sunt măsurabile, parametrii lor reflectând starea afectivă a organismului. Dollard, Miller, Doob, Mowrer și Sears (1939) avansează ipoteza conform căreia întreruperea reacțiilor în timpul executării creează organismului o stare afectivă denumită "frustrare". Starea afectivă astfel
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
obținute sunt măsurabile, parametrii lor reflectând starea afectivă a organismului. Dollard, Miller, Doob, Mowrer și Sears (1939) avansează ipoteza conform căreia întreruperea reacțiilor în timpul executării creează organismului o stare afectivă denumită "frustrare". Starea afectivă astfel declanșată s-ar traduce, în opinia autorilor, printr-o tendință specifică de a face rău altuia (provocarea agresivității). În acest sens, toate acțiunile ulterioare frustrării ar fi reacții agresive ale căror caracteristici cantitative ar corespunde gradului de provocare cauzat de frustrarea anterioară. Cercetătorii cred că intensitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
motivele sale agresive să dispară, este suficient doar să viseze, să-și imagineze că o face sau să lovească cu pumnul în masă. Miller (1948) a propus o teorie pentru a defini momentele de manifestare a fenomenului de deplasare. În opinia autorului, trei factori influențează alegerea victimei pentru înlocuirea agentului de frustrare: (a) intensitatea instigării la agresivitate, (b) forța inhibiției exercitate asupra comportamentului și (c) asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sociale. Teoria asociaționistă a comportamentelor agresive Teoria asociaționistă a fost dezvoltată de Berkowitz care a adăugat la factorii teoriei din 1939 o condiție suplimentară: reacția agresivă nu se poate declanșa fără prezența indicatorilor asociați cauzelor frustrării sau actelor agresive. În opinia autorului, prezența acestor semnale îl determină pe individ să manifeste comportamente agresive, anulând instigarea la agresivitate cauzată de frustrare care s-ar dovedi a fi periculoasă pentru organism. Berkowitz consideră că un stimul se transformă în semnal agresiv și obține
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pot dobândi gradual capacitatea de a declanșa acțiuni agresive, mai ales la indivizii prealabil provocați sau frustrați. Astfel stimulii, indivizii (polițiști), caracteristicile lor (uniforme), obiectele (arme) pot toate dobândi valoare de semnal care să declanșeze agresivitatea în anumite condiții. În opinia lui Berkowitz, frustrarea nu este nici o condiție necesară, nici una suficientă pentru a provoca un act agresiv. În anumite condiții de provocare (inclusiv în caz de frustrare) individul devine furios încât la cea mai mică ocazie posibilă va agresa pe cineva
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Această senzație plăcută va reduce tendința de manifestare imediată a unui alt comportament agresiv fără a diminua totuși probabilitatea manifestărilor agresive ulterioare. Astfel Berkowitz se opune principiilor enunțate de teoria frustrare-agresivitate vizând condițiile de reducere a tensiunii agresive interne. În opinia lui Dollard și colegii săi, instigarea la agresiune poate fi redusă prin procesele de deplasare (atacul împotriva altor ținte decât agentul de frustrare) și de catharsis (exprimarea tuturor formelor virtuale ale agresivității). Opunându-se acestor idei, Berkowitz (1982 citat de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
puternic frustrați nu-și pot reduce tendințele agresive decât agresând agentul de frustrare. Catharsisul nu poate avea loc decât atunci când individul provocat își atinge scopul, săvârșind secvența de acte agresive. Nu este vorba doar despre o descărcare energetică agresivă. În opinia lui Berkowitz, tentativele nereușite ale individului în ceea ce privește atacul cauzelor frustrării reprezintă ele însele o frustrare, conducând la creșterea tendințelor agresive și nicidecum la diminuarea acestora. Teoria învățării sociale Teoria învățării sociale este o teorie cognitivă (structuralistă) și o teorie asociaționistă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
anumite comportamente agresive sunt spontane, ipoteză care subliniază de asemenea rolul pe care-l au unele elemente din mediul imediat în antrenarea anumitor acte specifice. Aceste elemente funcționează de parcă ar avea o semnificație anume pentru membrii unei specii date. În opinia lui Eibl-Eibesfeldt (1979 citat de Pahlavan, 1987), organizarea unor comportamente, printre care și cele agresive, este determinată de un proces de maturizare influențat de caracteristici înnăscute. Reluând definiția lui Medioni, Pieron (1979 citat de Pahlavan, 1987) consideră că, în calitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]