119,080 matches
-
este cu adevărat nociv pentru o societate liberă și democrată nu este "nocivitatea" celorlalți, a ideilor proferate de alții, cât monopolul pe cunoaștere și, implicit, pe putere al Curților, având drept vehicul total sistemul media a cărui funcție este manipularea opiniei publice, imposibilitatea acesteia de a fi în putere și de a fi pentru cunoaștere, societate și știință. Societatea civilă globală se bazează pe această dinamică intensă între oameni și idei, pe limbă universală, pe valori universale perene etc. Să tăiem
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din societățile noastre. Avem specialiști în cele mai mărunte și insignifiante domenii ale cunoașterii umane. Evident că aceștia sunt controlați de autorități social-politice, iar cunoașterea lor se înscrie într-un aparat instituțional. Numai așa munca lor poate fi cunoscută de către opinia publică, o invenție de secol XIX, cum spunea și Popper odată. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, avem de a face cu o intensificare a relațiilor de putere și o intensificare a politizării umanului. Politizarea umanului ar fi bine să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai mult impersonală și funcțională, legată de o putere-cunoaștere; mai mult dogmatică și îndoctrinantă decât liberă și bazată pe fapte umane esențiale. Fidelitatea față de norme, disciplina față de o putere-cunoaștere asigură individului modern posibilitatea de a se individualiza în ochii celorlalți (opinia publică, sistemul media). O societate unde cultura scrisă își are efectele sale: posibilitatea de a gândi original, dar și alunecarea spre îndoctrinare social-politică, fanatism și intoleranță față de cei care nu sunt cu media, cu sistemul, cu formele uzuale de gândire
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
idei. Cele trei entități creează posibilitatea de discurs. Un discurs poate fi rezultatul unui singur om, un mare gânditor, de exemplu, dar, de cele mai multe ori, discursurile sunt compuse dintr-o serie de enunțuri corespondente unor serii de practici social-politice. În opinia mea, întrebări precum "Ce lecturi și/sau modele avem?", "Ce experiențe de viață și ce idei ne-au influențat conduita?" sunt cardinale în practica investigării ideilor și a comportamentelor, dar și pentru analiza aderenței la un discurs, la un grup
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu este un meteorit și nu se poate impune în orice moment al istoriei. Un discurs se întemeiază pe o serie de experiențe, de practici din trecut, este marcat de unul sau mai mulți autori. El devine posibil și cunoscut opiniei publice prin intermediul tiparului și al dezbaterilor. Chiar aceste dezbateri pozitive și negative îl fundamentează ca discurs social. Ceea ce stimulează producția socială a unui discurs este seria de evenimente de limbaj; apariții imprevizibile în atenția, în gândirea și în limbajul oamenilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a gândi subiectul. Cunoașterea imaginată este legată de "stilistica" autorului, de expresiile lui originale, de modul cum își transpune în cuvânt subiectul cunoscut și gândit. În concepția lui Foucault, discursurile sunt însoțite de "trei mari sisteme de excludere"159. În opinia mea, ar mai fi alte trei proceduri de excludere (social-politică), astfel că avem următoarele forme de excludere, într-o societate ca a noastră: 1) lege-interdicție; 2) expertiză-partaj; 3) stigmat-respingere; 4) adevăr-eroare; 5) sistem politic-control al discursurilor; 6) discurs oficial-producție de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
plăcută, mai ales când anumite adevăruri mistificate ideologic și lingvistic, camuflate de o ordine (represivă) a unei ierarhii social-politice, antagonizează o lume intelectuală și politică. Foucault e un gânditor rar al istoriei. Pentru el nu există adevăruri "transistorice"162. În opinia lui Foucault ar exista trei tipuri de adevăr: 1) adevărul-constatare (specific istoriei scrise și disciplinelor socio-umane); 2) adevărul-demonstrație (specific științelor); 3) adevărul-eveniment (specific faptelor sociale; fapte care nu sunt obligatoriu și istorice). Ideea de adevăr a fost centrată în jurul a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
posibile narativități istorice. Universitățile, școlile, arhivele, centrele de cercetare se înscriu într-un mecanism social-politic care reglează producția și distribuția discursurilor, în funcție de anumite programe și obiective ale puterii-cunoaștere, ale regimului politic. Discursurile contrare mediei sunt marginalizate, blocate să ajungă la opinia publică; sunt discreditate și contestate de către intelocrați, denigrate de servitorii sistemelor. În felul acesta, apariția publică a discursurilor este controlată de factorii de intervenție (autoritățile social-politice), iar posibilitățile unor discursuri neoficiale, de asemenea, sunt controlate de mecanismele producerii culturii scrise
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ipotetic-deductive au fost difuzate către celelalte discipline socio-umane, aflate atunci (secolele XVII-XIX) în formare. Vom înțelege de ce logica și gramatica au fost gândite de călugării-cărturari de la Port-Royal pe baza raționamentelor din matematică, conferindu-le astfel valoare de metodă universală. În opinia lui Foucault, relația de reprezentare și de semnificare a limbajului cu lucrurile a fost readusă în atenție de către literatura secolului al XIX-lea180, mutație epistemică ce a făcut posibilă întemeierea semioticii de către Saussure. Ar fi bine să înțelegem reprezentarea nu ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt mai mult valabile într-o cunoaștere comună, banală, cotidiană, unde falsitățile intelectuale, aroganțele, neadevărurile sunt la ele acasă, mai ales în spațiul românesc. Lucrurile se complică atunci când avem de a face cu o cunoaștere academică sau de cercetare. Orice opinie eronată sau falsă este repede decelată de un ochi atent, suveranul lucrurilor și stăpânul adevărurilor. De exemplu, nu putem vorbi de cele trei aspecte într-o cunoaștere de tip matematic sau în fizică. Ele sunt valabile doar în cunoașterea umană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
procese, lupte); 2) regimul unei cunoașteri care a devenit, de la sfârșitul secolului Luminilor, o muncă între limbaje (cunoașterile între ele, împrumuturi, analogii, tehnici de re- și configurare, schimbări de concepte, modificări de sensuri, includerea unor raporturi semnificante în câmpul cunoașterii, opinii, atitudini, bizarerii de gândire etc.). Cele două regimuri sunt vizate de Foucault în eclectica sa capodoperă de scriitură contemporană, Cuvintele și lucrurile (1966). Aceste două regimuri, deși sunt amestecate unul cu celălalt, deși se află într-un raport de vecinătate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
practicilor discriminante, arbitrare. Cercurile închise de intelectuali, aceste ecclesiocrații de tip bizantin, sunt în contrasensul ordinii istorice. Ordinea istorică privește dincolo de reprezentări și de simboluri pentru a integra seriile cunoașterilor posibile într-o societate a deschiderii, bazată pe pluralism de opinie și pe democratizare civică. Ecclesiocrații, Simbolurile culturale, seriile de guru, câinii pavlovieni de prin universități nu au nimic în comun cu ideea de democrație. Toate acestea nu ne arată decât "o spargere" a principiului reprezentării în lideri mari și mici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de freudian, Dominick LaCapra, referindu-se la acești istorici ai dogmatismului empiric. Dar așa cum există un fetișism al faptelor, există și un profund fetișism al ideilor, venit dinspre filosofi, ceea ce conduce în mod evident la: 1) fanatism; 2) intoleranță față de opinia celuilalt; 3) exclusivism intelectual și de discurs public. Așadar acest fetișism al ideilor și al conceptelor e mult mai toxic decât idolatria faptelor, care, dacă sunt bine stabilite și repuse în circuitul lumii prezentului, nu deranjează pe nimeni, decât grupurile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
celor puternici și șireți”), venirea lui Paul Goma la Paris, atacul asupra Monicăi Lovinescu, manifestațiile de stradă, conferința disidenților ruși etc. Antrenată în preocupările cotidiene sau mondene ale „vechii emigrații”, S. frecventează ședințele cenaclului lui L. M. Arcade și reține opiniile participanților (de pildă, la tema „să scrii în franceză sau în română”, Virgil Ierunca „a condamnat fără apel pe poetul român care ar încerca să scrie în franceză”), e prezentă la conferințele de la Sorbona, la întâlnirile prilejuite de venirea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
an la Iași sau să vină un număr de luni anual la Iași. Între cereri și realizări este o distanță mare. Au fost, de altfel, lungi perioade când Carol I nu a trecut prin Iași: 1898-1903; 1905-1910. Au existat și opinii deosebit de critice În legătură cu raporturile familiei regale cu fosta capitală a Moldovei. Într-un articol publicat În ziarul Evenimentul din 5 octombrie 1904 se arăta: . Aceeași stare de spirit o regăsim În ziarul Mișcarea, din 30 septembrie 1911: . Este interesant de
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
în toată literatura creștină și necreștină din antichitatea târzie. De fapt, nu există nici măcar o singură probă datând din antichitate care să susțină ideea că Isus nu a fost îngropat și, de aceea, e și mai curios cum astfel de opinii și zvonuri încă persistă. O descoperirea importantă din 1968 a unui osuar (osuarul nr. 4 din Mormântul 1, de la Giv‘at ha-Mivtar) aparținând unui evreu numit Yehohanan, care, sigur, a murit răstignit, ne oferă dovada arheologică și cheia de înțelegere
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Noului Testament, nu în ultimul rând de cei patru evangheliști canonici. Personal, am susținut pe larg viziunea contrară cu privire la aceste scrieri, afirmând că operele gnostice au fost scrise târziu, pe baza scrierilor canonice de la care deviază. În realitate, aceasta este opinia majorității cercetătorilor Noului Testament din întreaga lume, oricare ar fi părerea actuală în America de Nord. În sfârșit, aceste scrieri se cataloghează cel mai bine ca expresie a încercării ulterioare de a utiliza limbajul creștin inițial, în acest caz, cu privire la viața de după
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
3. Gheorghe Brătianu împotriva revizionismului; opțiunea pentru o politică externă de neutralitate și de apărare a intereselor naționale ale României / 213 8. Reîntregirea Partidului Național Liberal / 223 8.1. Revenirea georgiștilor în Partidul Național Liberal / 223 8.2. Grupări și opinii ale foștilor georgiști după fuziunea liberală din 10 ianuarie 1938 / 226 Concluzii /231 Anexe / 241 Bibliografie / 279 Summary / 293 Résumé / 295 Prefață Bibliografia consacrată personalității lui Gheorghe Brătianu și aceea a liberalismului românesc se îmbogățesc cu un nou titlu prin
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
dintre ei, foști georgiști, aflați în detenție în anii 1947-19523. Lucrările cu caracter memorialistic ne-au oferit informații despre cadrul general al vieții politice din perioada interbelică, despre punctele de vedere proprii ale unora dintre fruntașii partidului georgist, dar și opinii critice ale oamenilor politici români cu privire la activitatea politică a liderului georgiștilor. O sursă importantă de informații privind ideologia promovată de Gheorghe Brătianu o constituie articolele sale, sau studiile cu caracter doctrinar și științific, analizate pe larg în lucrarea noastră: Criza
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
statutului de partid de opoziție de către PNL-Gheorghe Brătianu, pe toată durata existenței sale și analiza politicii de alianțe dezvoltată de georgiști în cadrul "Frontului Constituțional", între 1934-1937, reprezintă alte puncte de interes ale lucrării. Am acordat un spațiu extins acțiunilor și opiniilor formulate de Gheorghe Brătianu și de liberalii aflați sub conducerea sa, față de problemele politicii externe a României. Am relevat încercarea lor de a determina o reorientare treptată în acest domeniu, dinspre sistemul colectiv de apărare promovat de Societatea Națiunilor, spre
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
bazei sociale și în organizarea partidului au determinat, în deceniul al treilea, manifestarea unor fricțiuni în PNL. Al. Constantinescu, fost președinte al Consiliului de administrație al băncii Blank (cu capital străin), Istrate Micescu, Toma Stelian și C. Zigre au manifestat opinii diferite de poziția oficială a partidului în problema politicii economice și a naționalizării subsolului 76. Remanierea guvernamentală din toamna anului 1923 a determinat nemulțumirea lui Arthur Văitoianu, transferat la Ministerul Comunicațiilor, mai puțin important decât Ministerul de Interne din care
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
unor atacuri deosebit de dure din partea nou formatului Partid Național Țărănesc, după 1927, PNL parcurge o criză puternică, fiind necesară reorganizarea internă, începută din inițiativa secretarului general, I.G. Duca79. La sfârșitul anului 1928, guvernarea a revenit Partidului Național Țărănesc. Foarte repede opinia publică românească a suferit o modificare a mentalului colectiv, trecând de la o acceptare totală a noii guvernări spre o decepție generalizată. Curentul procarlist s-a întărit, manifestându-se în rândul armatei și chiar între membrii guvernului. PNL a desfășurat o
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
victima unui "odios și sumbru complot moral", fruntașul georgist aprecia că hotărârile din acea zi puteau să fie revizuite 96. Componența "hibridă și inegală" a Regenței și politica "agresivă și amenințătoare" a Partidului Liberal față de de această instituție duseseră, în opinia georgiștilor, la "deplina descalificare a factorului constituțional tricefal". În aceste condiții, reîntoarcerea lui Carol "devenise o necesitate de stat", iar gestul lui Gheorghe Brătianu de a fi acceptat Restaurația a reînviat tradiția monarhică a liberalilor și a reabilitat partidul, aflat
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
un număr restrâns de funcționari din toate județele"171. Primit în rândul georgiștilor, în aceste împrejurări, profesorul universitar Paul Negulescu* teoretiza importanța organizării partidelor politice. Plecând de la premisa că organizarea reprezintă civilizația, el demonstra că, pentru a crea curente de opinie publică, pentru a analiza, prin propagandă, încrederea corpului electoral sau pentru a face educația politică unitară a membrilor săi, partidul politic trebuia să se organizeze. Astfel, el devenea un laborator în care erau studiate, pe bază de documente, nevoile generale
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
existența acestuia, contribuind la impulsionarea activității unora dintre organizațiile georgiste județene. 2. 2. Dinamica vieții interne de partid: adeziuni și disidențe Pozițiile adoptate de PNL-Gheorghe Brătianu față de problemele Restaurației, a crizei economice și a regimului politic i-au atras simpatia opiniei publice, dar și adeziunea unor personalități culturale sau politice provenite din vechiul Partid Național Liberal, din alte partide, sau a unor personalități culturale care nu mai desfășuraseră activități politice până în acel moment. Astfel, cu ocazia ședinței Comitetului central, din 24
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]