119,707 matches
-
și unde au apărut primele monede suedeze ștanțate de fiul și succesorul său, Olof Skötkonung. Eric apare într-o serie de legende nordice, povestiri istorice care au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul că a fost căsătorit cu Sigrid a Ungariei, fiica legendarului viking Skagul Toste și că mai târziu a divorțat, acordându-i regiunea Götaland ca feudă
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
regizat de Rowland V. Lee. În rolurile principale joacă actorii Basil Rathbone, Boris Karloff, Béla Lugosi și Lionel Atwill. Este al treilea film din seria "Frankenstein". Au trecut ani de la evenimentele din ultimul film. Baronul Wolf von Frankenstein (Basil Rathbone), fiul lui Henry Frankenstein (creatorul Monstrului), se mută cu soția sa Elsa (Josephine Hutchinson) și cu tânărul său fiu Peter (Donnie Dunagan), în castelul familiei din satul omonim. Wolf vrea să refacă reputația tatălui său, dar constată că o astfel de
Fiul lui Frankenstein () [Corola-website/Science/331288_a_332617]
-
Atwill. Este al treilea film din seria "Frankenstein". Au trecut ani de la evenimentele din ultimul film. Baronul Wolf von Frankenstein (Basil Rathbone), fiul lui Henry Frankenstein (creatorul Monstrului), se mută cu soția sa Elsa (Josephine Hutchinson) și cu tânărul său fiu Peter (Donnie Dunagan), în castelul familiei din satul omonim. Wolf vrea să refacă reputația tatălui său, dar constată că o astfel de misiune va fi mai grea decât a crezut inițial după ce se lovește de ostilitatea sătenilor. În afară de familia sa
Fiul lui Frankenstein () [Corola-website/Science/331288_a_332617]
-
Krogh și Wolf urmăresc Monstrul în laboratorul din apropiere. Aici are loc o luptă, Monstrul smulge brațul fals al lui Krogh, în timp ce Wolf, agățat de o frânghie, împinge Monstrul într-o groapă cu sulf topit aflată în laborator, salvându-și fiul. Filmul se încheie în timp ce tot satul s-a adunat la plecarea familiei Frankenstein cu trenul pentru a-i ridica moralul. De asemenea, Krogh are un nou braț fals. Wolf lasă sătenilor cheile castelului Frankenstein. Filmul a fost un mare succes
Fiul lui Frankenstein () [Corola-website/Science/331288_a_332617]
-
mare succes și a ajutat Universal Studios să aibă profit din nou. După succesul fenomenal al filmului "", Karloff a decis să nu mai joace în rolul Monstrului, având sentimentul că Monstrul este din ce în ce mai puternic afectat de diferite glume. De asemenea," Fiul lui Frankenstein" este ultimul film "A" din seria Universal cu filme Frankenstein; studioul, mai târziu, trecând la realizarea unor filme "B" începând cu "Fantoma lui Frankenstein" în 1942 (în care Lon Chaney, Jr. a preluat rolul Monstrului iar Lugosi a
Fiul lui Frankenstein () [Corola-website/Science/331288_a_332617]
-
în norvegiana veche:Eiríkr inn sigrsæli; în suedeza: Erik Segersäll" - (945 - 995) a fost primul rege al Suediei din 970 până în 995, însă se știu foarte puține detalii. Faptul că el a fost primul rege suedez este încă dezbătut, însă fiul său, Olof Skötkonung a fost primul domnitor care a aparut în documente și este acceptat ca rege atât în Svealand (Suedia) cât și în Götaland (Gothia). Teritoriul său original se afla în Uppland și în provinciile vecine. Porecla de "cel
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
a introdus celebrul sistem scandinav medieval de serviciu militar obligatoriu, cunoscut sub numele de "leidang", în provinciile din jurul regiunii Mälaren. El a fost fondatorul orașului Sigtuna, care încă există și astăzi și unde au apărut primele monede suedeze ștanțate de fiul și succesorul său, Olof Skötkonung. Eric apare într-o serie de legende nordice, povestiri istorice care au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
și unde au apărut primele monede suedeze ștanțate de fiul și succesorul său, Olof Skötkonung. Eric apare într-o serie de legende nordice, povestiri istorice care au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul că a fost căsătorit cu Sigrid a Ungariei, fiica legendarului viking Skagul Toste și că mai târziu a divorțat, acordându-i regiunea Götaland ca feudă
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
Birger - "în suedeză: Birger Magnusson" - (1280 - 31 mai 1321) a fost regele Suediei din 1290 până în 1318. A fost fiul lui Magnus al III-lea al Suediei și a celei de-a doua sa soție, Hedviga de Holstein. El a succedat tronul la vârsta de patru ani, acest lucru fiind făcut de tatăl său în scopul de a asigura succesiunea
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger, Magnus Birgersson, ca succesor la tron. Torgils Knutsson, care a fost socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306, în semn de reconciliere între regele Birger și frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
au murit de foame într-o pivniță a Castelului Nyköping. Birger a fost demis de susținătorii fraților săi în 1318 și a plecat în exil la cumnatul său, regele Eric al VI-lea al Danemarcei, luând arhivele roaile cu el. Fiul său, prințul Magnus Birgesson, a fost executat la Stockholm. În 1319, la vârsta de trei ani, fiul ducelui Eric, Magnus al VII-lea al Norvegiei a fost primit ca rege sub numele de Magnus al IV-lea al Suediei, sub
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
săi în 1318 și a plecat în exil la cumnatul său, regele Eric al VI-lea al Danemarcei, luând arhivele roaile cu el. Fiul său, prințul Magnus Birgesson, a fost executat la Stockholm. În 1319, la vârsta de trei ani, fiul ducelui Eric, Magnus al VII-lea al Norvegiei a fost primit ca rege sub numele de Magnus al IV-lea al Suediei, sub regența bunicii sale, regina Helvig și a mamei sale, regina Ingeborg.
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
a cooperat cu episcopii din Arhiepiscopia de Hamburg-Bremen. Cu toate acestea, atunci când Adalvard cel Tânăr a vrut să distrugă Tempul de la Uppsala, Stenkil i-a oprit planurile, temându-se de insurgentele păgânilor. Temerile au fost, probabil, motivate. Conform povestirilor Hervarar, fiul lui Stenkil, Inge cel Bătrân al Suediei a fost demis și exilat pentru că dorise să anuleze sacrificiile păgâne din templu. Stenkil a locuit în principal în Västergötland unde a fost mult timp amintit că regele care "a iubit Geatsul de
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
Stenkil în linia regilor suedezi este în general acceptată ca fiind corectă. El ar fi domnit de la 1070, în unele zone din Suedia și din 1075 în Uppsala. Inge cel Bătrân (decedat în 1105) a fost regele Suediei. A fost fiul lui Stenkil al Suediei și a unei prințese suedeze. El a împărțit domnia cu fratele său mai mare, Halsten Stenkilsson al Suediei, însă se cunosc puține detalii despre guvernarea lui Inge. În 1084, Inge a fost forțat de către suedezi să
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
din Suedia și este una dintre cele mai vechi din Scandinavia. Abația a aparținut ordinului benedictin și a fost înființată la ordinele Papei Pascal al II-lea. Philip Halstensson a fost regele Suediei din 1105 până în 1118 și a fost fiul lui Halsten Stenkilsson al Suediei. Philip și fratele lui, Inge cel Tânăr al Suediei au domnit împreună din 1105 până în 1110, în calitate de succesori ai unchiului lor, Inge cel Bătrân al Suediei. Potrivit legendelor Hervarar, el a guvernat pentru scurt timp
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
unchiului lor, Inge cel Bătrân al Suediei. Potrivit legendelor Hervarar, el a guvernat pentru scurt timp și a fost căsătorit cu Ingigerd, fiica lui Harald Hardrada. Inge cel Tânăr a fost regele Suediei din 1110 până în 1125 și a fost fiul lui Halsten Stenkilsson al Suediei. Inge a guvernat împreună cu fratele său Philip Halstensson al Suediei după moartea unchiului lor Inge cel Bătrân al Suediei. Unele surse spun că după moartea lui Philip, Inge a domnit că singurul rege din Suedia
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
Norvegia unde au deținut funcții de conți. Mai multi membrii ai familiei au fost Episcopi de Linköping, cel puțin în secolul al XIII-lea. Episcopia acoperea zona Östergötland. Episcopii din Linköping a fost adesea implicați în activitățile de est. Valdemar, fiul contelui Birger a fost ales rege al Suediei în 1250. Membrii Casei de Bjelbo s-au căsătorit treptat cu toate dinastiile rivale din Suedia, producând în cele din urmă un moștenitor care le lega pe toate. Când regele anterior, Eric
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
ales rege al Suediei în 1250. Membrii Casei de Bjelbo s-au căsătorit treptat cu toate dinastiile rivale din Suedia, producând în cele din urmă un moștenitor care le lega pe toate. Când regele anterior, Eric, a murit fără moștenitori, fiul surorii sale și fiul lui Birger, erau cei mai potriviți să dețină tronul regal. Membrii casei au domnit ca regi în Suedia până în 1364. Din 1319 până în 1387 ei au fost și regii Norvegiei. Aproape toate monarhiile ulterioare din Suedia
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
în 1250. Membrii Casei de Bjelbo s-au căsătorit treptat cu toate dinastiile rivale din Suedia, producând în cele din urmă un moștenitor care le lega pe toate. Când regele anterior, Eric, a murit fără moștenitori, fiul surorii sale și fiul lui Birger, erau cei mai potriviți să dețină tronul regal. Membrii casei au domnit ca regi în Suedia până în 1364. Din 1319 până în 1387 ei au fost și regii Norvegiei. Aproape toate monarhiile ulterioare din Suedia, Norvegia și Danemarca sunt
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
tronul regal. Membrii casei au domnit ca regi în Suedia până în 1364. Din 1319 până în 1387 ei au fost și regii Norvegiei. Aproape toate monarhiile ulterioare din Suedia, Norvegia și Danemarca sunt descendenți ai Casei de Bjelbo. Valdemar a fost fiul prințesei Ingeborg Eriksdotter a Suediei și a Contelui Birger, membru din Casa de Bjelbo. În primii 16 ani ai domniei sale, contele Birger a fost conducătorul real. Birger a fost cunoscut ca un conducător de facto al Suediei din 1248, înainte de
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger, Magnus Birgersson, ca succesor la tron. Torgils Knutsson, care a fost socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306, în semn de reconciliere între regele Birger și frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
o a doua rebeliune a nobililor norvegieni în 1338. Opoziția față de guvernarea lui Magnus a condus Norvegia la o înțelegere între rege și nobilimea norvegiană, având loc la Varberg pe 15 august 1343. În încălcarea legilor norvegiene cu privire la moștenirea regală, fiul mai mic a lui Magnus, Haakon, avea să devină rege al Norvegiei, iar Magnus să îi fie regent în timpul minorității sale. Mai târziu în același an, a fost declarat fiul mai mare al lui Magnus, Eric, care avea să devină
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
15 august 1343. În încălcarea legilor norvegiene cu privire la moștenirea regală, fiul mai mic a lui Magnus, Haakon, avea să devină rege al Norvegiei, iar Magnus să îi fie regent în timpul minorității sale. Mai târziu în același an, a fost declarat fiul mai mare al lui Magnus, Eric, care avea să devină rege al Suediei după moartea tatălui său. Astfel, uniunea dintre Norvegia și Suedia avea să se rupă în 1355. Datorită creșterii impozitelor pentru achiziționarea provinciei Scania, noi nobili suedezi, susținuți
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
moartea tatălui său. Astfel, uniunea dintre Norvegia și Suedia avea să se rupă în 1355. Datorită creșterii impozitelor pentru achiziționarea provinciei Scania, noi nobili suedezi, susținuți de biserică, au încercat să-l elimine pe Magnus, punându-l în locul său pe fiul său mai mare Eric ca rege, însă Eric a murit de ciumă în 1359, împreună cu soția sa, Beatrice de Bavaria și cei doi fii ai lor. În 1343, Eric și fratele său Haakon, au fost aleși moștenitori ai Suediei și
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
suedezi, susținuți de biserică, au încercat să-l elimine pe Magnus, punându-l în locul său pe fiul său mai mare Eric ca rege, însă Eric a murit de ciumă în 1359, împreună cu soția sa, Beatrice de Bavaria și cei doi fii ai lor. În 1343, Eric și fratele său Haakon, au fost aleși moștenitori ai Suediei și Norvegiei. În timp ce Haakon a preluat tronul Norvegiei în 1355 (cauzând uniunea dintre Norvegia și Suedia), Eric nu a primit nici o poziție în consiliul suedez
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]