3,716 matches
-
ardă rodul răsfrânt de negru cerșea dimineața rătăcită străveziu de minte în așternuturi imens de pânză avea chip de zbor în culoarea pruncului femeie fluture tângui lumina de palid răvășit căzut în cer gol nepotrivit schingiuit de ultimul albastru a îmbătrânit în patul tău de umbre florile cresc rotunde geamăt sfâșie culoare din tinerețea coapsei galbenul mut în formele pârgului îți sărută obrazul cu parfum de nălucă amăgești veșnicia doar pragurile au rămas până la urmă cartea de taină a visurilor tale
GOL ABSOLUT DE NEGRU de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356609_a_357938]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > ÎMBĂTRÂNESC PĂRINȚII, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Îmbătrânesc părinții... Îmbătrânesc părinții lângă noi, fiind ocupați nu prea îi luăm în
ÎMBĂTRÂNESC PĂRINŢII, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356683_a_358012]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > ÎMBĂTRÂNESC PĂRINȚII, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Îmbătrânesc părinții... Îmbătrânesc părinții lângă noi, fiind ocupați nu prea îi luăm în seamă și uite așa, trecând, zi după zi, viața lor, întruna, se destramă. Îi mai chemăm, din când în când, ca să-njrijească de ai noștri fii, dar și
ÎMBĂTRÂNESC PĂRINŢII, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356683_a_358012]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > ÎMBĂTRÂNESC PĂRINȚII, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Îmbătrânesc părinții... Îmbătrânesc părinții lângă noi, fiind ocupați nu prea îi luăm în seamă și uite așa, trecând, zi după zi, viața lor, întruna, se destramă. Îi mai chemăm, din când în când, ca să-njrijească de ai noștri fii, dar și atunci rămân
ÎMBĂTRÂNESC PĂRINŢII, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356683_a_358012]
-
stăm cu dânși la taclale. Și atunci când nu vor mai fi, iar îngeru-i va duce sub aripa, am da orice ca să-i putem vedea și dorul să ne treacă pentru o clipă. Titina Nica Țene 15 ocombrie 2011 Referință Bibliografica: Îmbătrânesc părinții, poezie de TITINA NICA ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎMBĂTRÂNESC PĂRINŢII, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356683_a_358012]
-
parcă, din nou student. Își aduse aminte de o poezie de-a lui din timpul când era elev la Scoala Tehnică Tipografica din București, dedicată unei eleve în anul doi de liceu. „Prea ești mică față de liceu/ Sau poate am îmbătrânit și eu?!” -Și eu am fost că dumneata, pe când aveam anii pe care îi ai. Atunci reporterul era îngrădit de cenzură comunistă. Vremuri grele! -Am auzit ... dar ... nu ne vine a crede că ziaristul nu putea să scrie ce vede
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
I-a observat albul abundent din păr și a tresărit. Când s-au îmbrățișat, a descoperit riduri fine, elegante, pe fața lui. I-a sărutat ochii obosiți și l-a îmbrățișat din nou, ținându-l strâns în brațe, lăcrimând. „Ai îmbătrânit, dragul meu. E prima oară când remarc diferența de vârstă... Ai albit, iubitule! Când erai la catedră te admiram. Erai cel mai frumos profesor pe care l-am avut vreodată. Suplu, înalt și drept, cu privirea ageră... Iar acum, hm
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
la catedră te admiram. Erai cel mai frumos profesor pe care l-am avut vreodată. Suplu, înalt și drept, cu privirea ageră... Iar acum, hm! Dar eu? Eu cum arăt, oare? Cum mă vede el după zece ani. Poate am îmbătrânit și nu-mi dau seama:” - Iubitule, ești galant ca întotdeauna. Mulțumesc mult! Sunt foarte frumoși trandafirii. Mulțumesc! Meriți încă un sărut! a exclamat Olga imediat ce Emil i-a oferit florile și l-a cuprins din nou într-o îmbrățișare largă
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU ÎNȚELEG Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu înțeleg Nu înțeleg de ce îmbătrânesc cocorii, Copacii, câinii, uneori îmbătrânesc și eu, De ce cad stelele, de ce zac în biblioteci Clasicii, de ce mă uită iubita, chiar și ura Îmbătrânește, numai muștele zboară vioaie, Ce ar fi să ne transmutăm în muște? Plictisit, cineva dă din mână
NU ÎNŢELEG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356775_a_358104]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU ÎNȚELEG Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu înțeleg Nu înțeleg de ce îmbătrânesc cocorii, Copacii, câinii, uneori îmbătrânesc și eu, De ce cad stelele, de ce zac în biblioteci Clasicii, de ce mă uită iubita, chiar și ura Îmbătrânește, numai muștele zboară vioaie, Ce ar fi să ne transmutăm în muște? Plictisit, cineva dă din mână, Dar se vede că pielea
NU ÎNŢELEG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356775_a_358104]
-
Publicat în: Ediția nr. 299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu înțeleg Nu înțeleg de ce îmbătrânesc cocorii, Copacii, câinii, uneori îmbătrânesc și eu, De ce cad stelele, de ce zac în biblioteci Clasicii, de ce mă uită iubita, chiar și ura Îmbătrânește, numai muștele zboară vioaie, Ce ar fi să ne transmutăm în muște? Plictisit, cineva dă din mână, Dar se vede că pielea mâinii este îmbătrânită, Venele sunt albastre, umflate, Numai când scriu, sub degetele mele Râd ghiocei. Nu e ușor
NU ÎNŢELEG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356775_a_358104]
-
De ce cad stelele, de ce zac în biblioteci Clasicii, de ce mă uită iubita, chiar și ura Îmbătrânește, numai muștele zboară vioaie, Ce ar fi să ne transmutăm în muște? Plictisit, cineva dă din mână, Dar se vede că pielea mâinii este îmbătrânită, Venele sunt albastre, umflate, Numai când scriu, sub degetele mele Râd ghiocei. Nu e ușor să mori de moarte bună, În ce pustiu te duci? Cine te va îmbrățișa? Ce taină te-nconjură? Te-au călcat în picioare, frate? În
NU ÎNŢELEG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356775_a_358104]
-
și dat o dedicație: “Lui George Muntean cu urarea de a-mi mai spune povești frumoase, de-ale pune pe hârtie ... ”, ceva de genul ăsta. Și-atunci, de ce să fac eu, acum, pe deșteptul? Cine-i vinovat că eu am îmbătrânit? E un flux al vieții. Totul este să nu îmbătrânesc prea urât. Mă rog, îmbătrânire frumoasă ... este discutabil. Există un conflict între generații. Există adesea oameni care doresc să scuture copacul și să cadă cei slabi și cei bătrâni. - În
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
a-mi mai spune povești frumoase, de-ale pune pe hârtie ... ”, ceva de genul ăsta. Și-atunci, de ce să fac eu, acum, pe deșteptul? Cine-i vinovat că eu am îmbătrânit? E un flux al vieții. Totul este să nu îmbătrânesc prea urât. Mă rog, îmbătrânire frumoasă ... este discutabil. Există un conflict între generații. Există adesea oameni care doresc să scuture copacul și să cadă cei slabi și cei bătrâni. - În urmă cu aproape o săptămână (n.a.- interviul a fost realizat
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
m-amageste Cu vise la litru Ieri săreai pe strada Și aveai codite Azi ești domnișoara Floare cu fustițe Cîte sticle oare Am golit în van ? Cîte de plăcere Cîte cu catran ? Și în timp ce floarea Farmecu-si sporește Băutură asta Mă îmbătrînește Dar ce bucurie Să te văd crescînd Eu o să plec poate ... Nu știu, în curînd Și-acum ia aminte Trăiește intens Fiecare clipă Este un eres Astăzi poate ploua Mîine va fi frig Bucuria vietii-mi Vreau mereu s-o
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
roba. Îmbrac-o și dumneata. Te aștept în birou și apoi mergem în sală. Mai e puțin până la miezul nopții. Trebuie să ne facem datoria, a hotărât magistratul și s-a deplasat către ușă fără grabă, cu pași târșiți, parcă îmbătrânit în clipele de meditație realizată la adăpostul acelei liniști mormântale ce prevestea parcă o furtună. După câteva minute a încetat toată zarva de pe holul lung al instanței. Polițiști și civili intraseră în sala de judecată în care avocatul Alexiu își
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
țineam de desen. Dar așa... Sau poate că n-a fost să fie, ce mai. Am crescut, m-am dus în armată, m-am rupt, acum mâna nu mă mai ascultă, familia avea nevoie de sprijin la toate că tata îmbătrânise... Când am venit din armată, la un an sau doi m-am însurat și gata, a trecut timpul. A zburat puiul cu ața. Și după ce m-am însurat, știi cum mi-am petrecut eu primele două revelioane? Pariez că nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NELINIȘTE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit
NELINIŞTE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355589_a_356918]
-
fără orizonturi clare, fără principii, dominate de dezorientarea libertății prost înțelese. Marian Malciu surprinde viața în deplina ei goliciune. Din păcate, viața nu are trupul unui model rubensian, amintind mai degrabă de imaginea unei babe scofâlcite sau a unei prostituate îmbătrânite înainte de vreme, fapt care zgârie retina, însă este imaginea nedisimulată a realității, pe care autorul se încumetă să ne-o arate, fără a ne menaja naturelul simțitor. Exagerează, poate, cu limbajul obscen, în dorința de a-și face personajele cât
URME(LE) DE DRAGOSTE, (ALE LUI) MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355603_a_356932]
-
masa de lemn. Era poziția în care el găsise tăria de a se abține să riposteze verbal ori fizic la vorbele grele ce ieșeau din gura femeii nervoase, plină de supărare, de mânie și ură.S‑a ridicat încet, parcă îmbătrânit de această discu-ție, ce părea să pună capăt relației de cuplu cu Amalia, și a mers la ușă pentru a o încuia. A cules de pe jos câteva bucăți de tencuială căzută în momentul acelei izbituri de pe lângă tocul de lemn vechi
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
multe răni cicatrizate dar și cu altele noi, proaspete, încă deschise. Urmează un noiembrie molcom și blând ca un balsam, peste o durere de suflet, cu care ai conviețuit fără să știi. Haine groase, mâini bătucite și renunțare. Lumea satelor îmbătrânește din ce în ce mai mult. Dintre cei tineri, rămân numai cei care reușesc să prindă câte un post la primărie, la școală, la vreun privatizat. Restul aleargă după pâinea cea de toate zilele la oraș. Pământurile se strâng încet încet în jurul noilor fermieri
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
Simeza Radiodifuziunii, etc. - Aveți vreo lucrare importantă în derulare, în prezent? - Sunt în stadiu destul de avansat cu noul român - un fel de « polițist științifico-fantastic » - eroul e autorul “Micului Prinț”, Saint-Exupery. Protagonistul principal abscons este, insă timpul, tinerețea, cum și de ce îmbătrânește omul. - Ce înseamna viitorul din perspectiva omului de litere și de artă Eugen Cojocaru? - Nu numai supraviețuirea într-o lume post-industriala de consum a-culturala, chiar anti-culturala, ci și impunerea unei oferte literare și artistice de mare nivel, care să
SCRIITORUL EUGEN COJOCARU A SCRIS UN ROMAN POLIŢIST ŞTIINŢIFICO-FANTASTIC, ÎN CARE PERSONAJUL PRINCIPAL ESTE TIMPUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356051_a_357380]
-
-n noapte-un fir de busuioc să te visez, iubitule, să ard ca un foc. Gândul zburdalnic l-am trimis la tine, să te cuprindă strâns dorul de mine, înfășurat în dorințe mii să te găsesc, căci pădurile noastre nu-mbătrânesc. E noapte, prin ramuri vântul răsună în calendar veșminte de sărbătoare, tăcerile le simțim ca o muzică divină, iubirea rămâne pe soclu nemuritoare. Am pus busuioc în păr de Bobotează, e noaptea când perechile se găsesc, lovește gândurile cât dorința
ÎN NOAPTEA DE BOBOTEAZĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368850_a_370179]
-
-n cuvânt. Timpul care-ncet se duce Grizonează gândul meu, Soarta merge să se culce Urmărindu-mă mereu. Timpul se ascunde-n nori Mă cuprinde-n mersul lui, Toamnele se scurg șiroi La marginea gândului, Timpurile zboară,zboară Nu simțim,îmbătrânim, Mai întoarcem câte-o coală La nepoți când povestim. Astăzi scriu în verde viu, Anii mei nu-s duși în vânt Sper de-a pururea să fiu Pentru voi..frumos cuvânt! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Astăzi nu e ieri
ASTĂZI NU E IERI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368861_a_370190]
-
ce avea o paloare cadaverică apoi spuse: ,,Alexandru cei cu tine?” ,,Sunt pe moarte Sefora curând mă voi coborâ în mormânt. Dar să lăsăm asta mă bucur că te văd, ești exact așa cum eu mi-am imaginat că arăți, ai îmbătrânit atât de frumos. Așează-te te rog după cum vezi sunt singur în acest salonaș, medicul îmi e prieten l-am ajutat mult în trecut și acum el oarecum îmi întoarce toate favorurile pe care eu i le-am făcut cândva
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]