KorAP: Find »[drukola/base=îmbrățișa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...393 >

9,813 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

văzut-o venind întovărășită de un băiat înalt, chipeș. Dorina era înfloritoare, veselă, părea fericită. Mi-a crescut inima. Fata mea era îndrăgostită ! Ce putea fi mai minunat ? Le-am ieșit în întâmpinare cu zâmbet pe buze, pregătiți să îi îmbrățișăm pe amândoi. Imaginea chipul ei când ne-a zărit... Mă doare până la cea din urmă fibră a ființei mele. Nu am recunoscut-o pe iubitoarea, pe vesela mea copilă. Un chip străin, rece. O voce și mai rece decât chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
râzând. Am rămas ca înlemniți pentru multă vreme în mijlocul străzii, încurcând tinerețea zgomotoasă și veselă care se îndrepta spre Universitate. Când, după o așteptare chinuitoare, a venit în studioul în care locuia și când eram din nou gata să o îmbrățișăm, ea ne-a tăiat orice vorbă sau gest, spunându-ne pe un ton sec să nu o mai tutelăm, să nu o mai cocoloșim. În lumea "modernă" nu se poartă. Cordonul buricului se taie. Ea îl tolerase prea mult. Cordonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
militare erau în drum spre Cehoslovacia. Într-o zi, spre prânz, un ofițer înalt, chipeș, blond, a bătut la poarta noastră. Am văzut-o pe Minodora făcându-se roșie ca para focului înainte de a se repezi la el ca să-l îmbrățișeze, strigând cu un fel de disperare în glas: "Vasili ! Vasili ! Vasili !". Vasili, căci frumosul tânăr ofițer cu grade înalte în Armata Roșie era cu adevărat el, cel care fusese ca și fratele Minodorei, cel a cărui numeroasă familie devenise în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ușor." gândește Victor. A coborât sprintenă din tren. S-a făcut și mai frumoasă și seamănă, ce ciudățenie, atât de bine cu Alindora ! Mai bine chiar decât cu maică-sa. Victor este teribil de tulburat de această asemănare. Dorina îl îmbrățișează și el îi simte parfumul. Cu o tresărire în plus remarcă: "Chiar și parfumul este același ca al Alindorei. Stranie coincidență !" Tată ! Ce bine arăți ! Dar tu ?! Mai frumoasă ca cea mai frumoasă ! Dar cum de Alex nu te însoțește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

rog! Te rog! Bica, te rog! Bine-bine, Sabinuța! Tu ești o fetiță bună și te-ai făcut copil cuminte... * * * Întâlnirea cu Moș Crăciun a fost cu adevărat emoționantă. Fetița cea mare i s-a aruncat în brațe și l-a îmbrățișat cu căldură, iar cea mică l-a respins ca pe ceva de prisos și și-a încolăcit mânuțele de gâtul mamei, ascunzându-și ochii înlăcrimați... S-a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
formarea și educarea a zeci de generații de elevi și tineri. Dintre aceștia, câțiva mi-au urmat profesia în specialitate, alții au ajuns profesori în specialități înrudite, cu limba română secundar, 100 au devenit preoți, dar cei mai numeroși au îmbrățișat cariera de tehnician, de inginer, economist, informatician, de oameni ai armelor și apărători ai legii. Mulți dintre ei au urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei profesionale, unii cu masterate și câțiva cu doctorate susținute în mod lăudabil. Cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea îmbrățișa o secundă ideea că amintirile noastre nu pot deveni niște banale cadavre. Eu trăiam la polul opus: nu puteam transforma nici măcar iluziile în cadavre. Ce mult aș fi vrut... Aș accepta dacă iluziile mele ar putea deveni cadavre aș accepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
când se găsește și unul ca tine, poștaș pentru toate parolele lumii, fericirea este ca și asigurată..." Și pe când Ucu schimbase registrul, trecând la povestea cu plumbii care-l ciuruiseră, civilul prieten s-a apropiat de mine, gata-gata să mă îmbrățișeze, dar s-a temut de ochii care erau martori de la distanță și nu și-a putut manifesta sentimentele de dragoste decât strecurându-mi, zâmbind, "Dumnezeul cui te-a lepădat, dacă nu-ți tace clanța prin vecini, te-am curățat, drac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
a înțelege că vreau să rămân singur cu prietenul meu, Ucu. Și când m-am întors spre casă, tocmai când să dau colțul spre strada mea, mi-a ieșit în cale doamna Valy, m-a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de sprijin. M-am întrebat: "Ce să fac în satul acela?" Va avea loc obișnuita reuniune de familie românească. În zona noastră, familiile se reunesc doar la înmormântări și nunți, adică din obligație. M-am săturat să văd cum se îmbrățișează, cum se sărută niște oameni care nu s-au văzut, nu și-au vorbit de ani de zile și acum spun că era cât pe ce să se topească de dor. Îmi era teamă să-i ascult cum proiectează o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
lung la degetele mele, a pus apoi mâna în pălărie, a luat banii pe care îi dădusem chiar și alții în plus și mi i-a băgat în buzunar. M-a lovit ușor cu palma peste spate și s-a îmbrățișat din nou cu vioara. Eu, care voiam să ajung orice, dar nu un cerșetor, primisem bani de la un cerșetor. Dar era Milică un cerșetor?... Când m-am întors din nou la Milică eram, ca din întâmplare, cu vioara. Milică era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

de invincibilitate pe care protecția plaiurilor românești și intimitatea acestui colț de lume, pașnic, ți le pot inspira. Dincolo de dealul acela, urmează o râpă. Pământul gol și galben se modelează în deal, la fel ca la poalele acestuia trecut. Se îmbrățișează forme logice printre zdrențuirile spâne și se simte un miros de soare. Culoarea aerului are reflexe arămii. Și Moldova cântă această realitate îndulcită. Mai la nord, Moldova devine ținut muntos. Subcarpații sunt un miracol al naturii. Se simte o ținută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
sunt domnii Dubois, Dupuis, Blazon și Aléguis Paul și André. Îmi păru bine că Angi se uită în jur după prietenul său. Acesta veni vesel. Salut Angi, ce bine că ai venit. La mulți ani, îi dădu mâna și se îmbrățișară cald. Uite, o mică atenție din partea noastră. Mulțumesc, dar nu trebuia. Ne-a făcut plăcere. Irin, bunul meu prieten, Paul Rimbaud. Încântat, îmi sărută mâna. Privii elegant o clipă în jos, așa cum făceam pentru a lăsa o impresie bună despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
las, spusei. Nu, mai stai nițel, mă apucă Emilei de mână. Într-adevăr, mai stai nițel, spuse Adi. Emilie îl ghionti. Veniră un alt cuplu de pe ring. Iată-i și pe Jessi cu Gabi. Salut, ce mai faci? Gabi, o îmbrățișez. Nu știam că te-ai întors în țară. Venii de curând. Intenționam să te caut, îmi cer scuze că nu am făcut-o încă. Nu face nimic. Jessi, Irin este membru al Clubului de pe strada T. Poitier. Cu ea poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cred că plecăm și noi, spuse Adi. Cu siguranță cei ce au observat se vor uita cam ciudat la noi. Ne pare rău, Irin, spuse Adi. N-aveți pentru ce. Conduceți cu atenție. Adi îmi strânse mâna, și Emilei mă îmbrățișă înainte de a pleca. Eu mă retrasei politic într-un colț al terasei. Singurică? veni Angi. Îmi aduse un pahar de vin. Îmi lăsai capul pe pieptul lui și vedeam în spatele lui Angi cerul. Ca atunci. Îi simțeam Soarele bătându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cine eram și dansam melodia ce o vroiam, pe care o scriam negru pe negrul cerului. Și acel tip de întâlnire se transformă într-un ritual secret al nostru, să ne prefacem că după ce intram în casă și ne mai îmbrățișam o dată în hol adormeam bine. Adevărul e că, deși după întâlnire visam, nici unul nu dormea. Și mie, ca și lui, casa ni se părea cuibușorul nostru. Nu chemam pe nimeni acasă și nu dădeam în ea petreceri. Fiecare lucrușor în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Angi adormi la ușa mea, rugându-mă o zi întreagă să ies, ieșii. Trebuie să alegi între mine și Amélie. Și nici așa nu cred că te voi putea ierta că te-ai ascuns de mine. Irin, scumpa mea, mă îmbrățișă cu un zâmbet larg. Eu rămasei imobilă, și el îmi luă fața în mâini, rostind: Nu e nimeni în viața mea în afară de tine. Mă sărută pe obraz în fugă și mă ținu lung la piept. Îl crezui, și-l ținui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
odihnit." Îl așteptai o lună întreagă să se întoarcă, și apoi încă una, și în a treia veni. Îl văzui intrând la braț cu o doamnă într-un restaurant de lux. Intrai după ei. Aveam niște emoții cumplite: mă va îmbrățișa ca tată? Mă va certa ca iubit? Și din nou îndoiala fu pe cale să mă determine să plec, însă eu rezistai. Mă apropiai de masa lor și Angi, când mă zări, îi zâmbi ca unei năluci. Realizând apoi că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam dacă exista iertare. Când celălalt dans începu, el slăbi strânsoarea și mă privi o clipă. Ochii mei îi zâmbeau și îl priveau în același timp cu tristețe. Și el mă îmbrățișă din nou, mă strânse la piept și toată noaptea nu părăsisem nici unul ringul. Înainte de a răsări soarele, fără a-l privi, îi alunecai din brațe și fugii cât mă ținură picioarele. Un timp nu-l mai căutai. Îmi găsisem servici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
casei mele. Casa o găsii îngrijită, văzui flori, panseluțe și petunii proaspăt plantate, aleea fiind măturată și curată, totul avea un aspect îmbucurător. Trandafirii roșii erau mari și proaspeți. Mă strecurai în casă și o văzui pe Elizabeth. Aceasta mă îmbrățișă cu tandrețe și exuberanță. Irin, scumpa mea, pe unde ai umblat? Cum putuși să pleci? Nu știi că îi sfâșiași sufletul conașului Angi? Și tot așa, Elizabeth promisese să mă ajute cu Angi. Îi pregăti un mic dejun fastuos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
atingeau, și apoi se îndepărtau. Cu toate acestea, deși ei erau încordați, împărțeau înțelegerea înțeleptului. Într-un fel se respectau fără să o știe. Au ajuns la ceea ce visau: aur. Era galben, murdar, din belșug. Se bătură pe umeri, se îmbrățișară bărbătește, râseră. Euforia dură, astfel încât, după ce începu munca adevărată, de a-l aduna, erau chiar mai joviali. Munciseră din greu, dar cu voie bună, munciseră fără odihnă, dar cu tragere de inimă. Și deși nu deveniseră mai apropiați, împărțeau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
inimă. Când învie, se trezi singur. Dezorientat. Va pleca la domeniul lui Vlad. Vlad vizită, câteva zile mai târziu, o veche prietenă. Roxanne, o femeie în floarea vârstei mijlocii, încântătoare mai mult decât în tinerețe, îi deschise ușa și îl îmbrățișă. Vlad, datorită a ceea ce era, nu putea să-și facă mulți prieteni muritori. Însă pe Roxanne o cunoscu într-o întâmplare inedită. Intră în casă și lăsă în urmă o Londră vivace, forfotindă. După vizita scurtă (nu rămase prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
decât de cei doi. Ei se înțeleg într-o lume aparte doar a lor, și siguranța acestui fapt îndepărtează orice noțiune de timp, și nimic fizic nu-și mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
des, cu duioșie, pe vecie." Parcă pământul îmi fugea de sub picioare, și nu-mi dădeam seama de ce. Și, în, timp ce lucrurile se petreceau astfel, eu îmi pun mâinile pe umerii lui, încercând să-l prind mai bine. Apoi îl îmbrățișez strâns, cu inima lipită de a lui, și vreau să nu îmi mai dea drumul. Nu-i vorba că simt că pun capăt unei etape, dar nu mă pot întoarce, căci doare prea tare, eu de fapt nu merg înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]