1,838 matches
-
rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos. $13 1. Apoi am stat pe nisipul mării. Și am văzut ridicîndu-se din mare o fiară cu zece coarne și șapte capete; pe coarne avea zece cununi împărătești, și pe capete avea nume de hulă. 2. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, și gura ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
nu mai este, ea însăși este al optulea împărat: este din numărul celor șapte, și merge la pierzare. 12. Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împărați, care n-au primit încă împărăția, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. 13. Toți au același gînd, și dau fiarei puterea și stăpînirea lor. 14. Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
vor lăsa goală. Carnea i-o vor mînca, și o vor arde cu foc. 17. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin și să dea fiarei stăpînirea lor împărătească, pînă se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. 18. Și femeia, pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpînire peste împărații pămîntului." $18 1. După aceea, am văzut coborîndu-se din cer un alt înger, care avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă "Cel credincios" și "Cel adevărat", și El judecă și Se luptă cu dreptate. 12. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decît numai El singur. 13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: "Cuvîntul lui Dumnezeu." 14. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
pot vorbi în sfârșit despre altceva decât despre teologie. - Aici totul e mai ușor, am spus, fiindcă e vorba doar despre o urzeală politică. Împăratul Iustinian, care domnea peste Bizanț în timp ce voi vă ațineați în Panonia, voia să întărească pârghiile împărătești și să aibă un control total asupra domeniilor sale. Dar disputele între creștini stăteau în calea unui astfel de proiect. El trăia ca un călugăr, studia scripturile și-i plăcea să se răfuiască cu preoții, crezându-se un subtil teolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ne ajunși în piața Augusteon, în fața porților de bronz ale clădirii imperiale numite Palatul Sacru sau Magnaura. Era mai curând un oraș în interiorul orașului decât un palat. În vecinătate se află bazilica Sfânta Sofia, biserica Sfinții Apostoli, hipodromul și stabilimentele împărătești unde se prelucrau mătasea, aurul și fildeșul. Strada pe care o parcurseserăm se numea Mesè. Pe tot parcursul ei era flancată de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii puneau să se închidă spațiile dintre coloane cu tăblii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Celui de Sus. Seara am fost poftit la petrecerea albaștrilor, căci Flaviano căzuse în dizgrația împăratului. A doua zi m-am dus la palat ca să-mi iau rămas-bun de la Calinic, care deja se ocupa de organizarea laboratorului său în interiorul citadelei împărătești. Giuliano, care era cu mine, mi-a spus că Heraclion voia să mă vadă în cancelarie. Era în veșmintele sale pentru audiențe și, Dumnezeu să mă ierte, părea un zeu pogorât pe pământ. - Asta e pentru tine, Stiliano, și norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lor în conca absidei Maica Domnului purtând pe Iisus, iar dacă l-aș zugrăvi ținut de Mama Sa în picioare sau pe genunchi, scena ar simboliza închinarea magilor și a supușilor credincioși, amintind de scenele de închinăciune la vechile curți împărătești, brațele goale ale Anei înconjură strâns trupul lui, nu l-ar lăsa să plece, și ochii mei urmăresc cu lăcomie gesturile lor înfierbântate, am făcut dragoste, mi-a spus adineauri Theo, și acum tace, în mintea noastră se petrece oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a populației era needucată, astăzi chiar și cei de la țară citesc Biblia, deschid televizoarele, nu mai au privirea inocentă a naturii, ochiul lor e pervertit zilnic cu imagini ale lumii profane, de aceea pictura religioasă trebuie, Părintele Varava împinge ușile împărătești la o parte și-mi face semn să-l urmez în altar, Vino să vezi! De pe schelă gârbovit de spate Theo mă întreabă, Cum se vede de jos, Daniel? Nu văd mare lucru din cauza schelelor! Hai vino sus! Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să respingă, Execuția mi se pare cu totul diferită față de alte biserici, aceste siluete prelungi, atingând aproape bolta, aproape a renunțat la registre, hm, sunt prea înalte figurile astea, n-au statura obișnuită, trecem și eu îl urmez prin ușile împărătești în naos, scenele ar trebui să vină una după alta, într-o succesiune, ca într-o carte, la el, și brațul lui face iarăși o acoladă prin aerul luminos al bisericii, la el parcă totul se petrece deodată! Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mama mea? acum părintele fiind pe moarte, Doamne, iartă-mă, întunericul și frigul mă izbesc dintr-o dată pătrunzând pe ușa deschisă în biserica goală, încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva mai în spate și fără să mă rog mă abandonez acestui moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să Înainteze. Astfel, risca totul pentru câte o bătălie și, odată ce Începea o campanie, lupta, cu Înverșunare, până la sfârșit. Recompensându-i izbânzile marțiale, Curtea Imperială Îl informă pe Hideyoshi că avea să i se decerneze gradul de General-Locotenent al Gărzii Împărătești. Hideyoshi refuză, protestând că faptele lui nu meritau o asemenea cinste, dar Curtea insistă cu diplomație și, În cele din urmă, acceptă un titlu ceva mai mic. Cât sunt de mulți oamenii care se grăbesc să găsească un cusur atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Pămînt,/ În care céi drepți vor sălășlui,/ Că după grele și-ndelungi strădanii -/ Să vadă roada faptelor de aur/ În zilele de aur săvîrșite,/ Iubirea, Adevărul, Bucuria/ Apururi triumfînd. Divinul sceptru/ Atunci ai să ți-l lepezi tu, de sceptre/ Împărătești nemaifiind nevoie,/ Căci Dumnezeu va fi în toți." Blake spune că "[a]stfel au fost făcute stelele din cer precum un lanț de aur/ Să lege Trupul Omului de cer ca să nu cadă în Abis"255, și stelele sînt "Hotarele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Numeri, 21, 21-35): "Israel a trimis soli la Sihon, împăratul Amoriților, ca să-i spună: / "Lasă-mă să trec prin țara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, si nu vom bea apă din fîntîni; vom ținea drumul împărătesc, pîna vom trece de ținutul tău." / Sihon n'a îngăduit lui Israel să treacă prin ținutul lui. Sihon a strîns tot poporul, si a iesit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaț, si s'a luptat împotriva lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din ce-i făcută? Din întrebări, din vară și din flori, Din jucării și din povești de seară Din ochii mamei, blânzi și iubitori. Mai e făcută lumea din cuvinte, Mai e făcută lumea din culori, E ca un dar împărătesc ce vine Din ochii mamei, blânzi și iubitori. E mai ales făcută lumea noastră Dintr-o lumină dragă, de doi sori, Cu ei începe totul și-nflorește: Din ochii mamei, blânzi și iubitori . (Nicolae Dan Fruntelată, Lume pentru ochii copiilor
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
Adusă din Slatina, Numai din topor cioplită, Și din bardă bărduită, Pe la vârf cam ascuțită, Pe la mijloc e strujită, La tulpină văruită, Pentru Corbe-al tău gătită. Babo, am mai îngrijit Lăutari de i-am tocmit, Lăutari de București, Pe galbeni împărătești, Cu papucii gălbiori, Cu ceacșirii roșiori, Când îi vezi te înfiori Și te cutremuri să mori!". Bătrâna se duca la închisoare și-i repetă aceste vorbe lui Corbea, care se înfurie, spunând: "Ci taci, maică, la naiba, Că așa e
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
țesând despre doamna lui Mihai Viteazul, „den auz unul de la altul așa dovedim”, o veritabilă legendă a „văduvei nurlii” - au fost de la oraș de la Floci; care, fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep, om mare și bogat, de la Poarta împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva vreame, zic că au fost umblat cu acea fameae și au îngrecat-o și vrând să saducă gelepul, i-au dat un inel și 100 de galbeni de aur și au zis fameii, de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apoi neamurile regale sârbești din Serbia și din Bosnia, mai târziu și din Herțegovina; veneau apoi o mulțime de stăpânitori mai mici, tot dintre sârbi, în Macedonia și lângă Marea Adriatică; în sfârșit, ceva mai departe, străluci încă până la 1453 familia împărătească a Constantinopolei, cu multe ramuri laterale”5. Basarab I și-a măritat fata, pe Teodora (care, după călugărire, se va numi Teofana), cu Ivan Aleksandr, țar la Vidin, iar fiul acestora, Stracimir, se va însura cu Ana, fiica voievodului Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a-l însura cu o protejată a ei, s-a căsătorit cu o turcoaică botezată; primise, după convertire, numele de Stanca, dar pomelnicul bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului îi zice „Doamna Sultana”7) și prepară, pentru vremea veche, „căsătoria împărătească” (N. Iorga) a lui Neagoe Basarab. Vlăstarul Craioveștilor, unul dintre „marii bastarzi” ai veacului al XVI-lea8, s-a însurat cu Milița, descendentă a neamului sârbesc al Brancovicilor, o Despină („fiică de despot”) prin urmare, care își va da fetele, Stana
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rang și avere. Putem defini drept „hipergamie” această alianță și sub raportul palierului social pe care se aflau partenerii. S-ar putea spune că, dându-i-o pe Elena de nevastă, Matei Basarab îi găsise celui ce cobora din „viță împărătească” și va face carieră în timpul domniei sale (ajunge mare postelnic) o soață pe potrivă. Pretențiile Cantacuzinilor de a fi considerați descendenți ai trecuților bazilei nu erau necunoscute românilor. Dar această „nobilitate”, vagă oricum și defectuos circumscrisă, în stare - poate - să impresioneze
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să asculte toate poruncile Bisericii... „Mare netocmeală în deopotriva caselor și a hirelor...” Exemplară pentru ilustrarea meandrelor „sorții nestatornice” este - în Letopisețul lui Miron Costin - remarcabila nuvelă care istorisește „mărirea și decăderea lui Vasile Lupu”, Voievodul cu fire mai mult împărătească decât domnească. Destule dintre acțiunile și intențiile ambițiosului domn stârnesc nemulțumirea cronicarului. Năzuința de a-și întinde stăpânirea asupra țării Românești (unde voia să-l înscăuneze pe fiu-său, Ion, „om slab și deznodat și de mâni și de picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mavrocordat, fiul lui Alexandru dragomanul Exporitul, ginerele Voievodului, [Radu Greceanu fusese de față la nuntă: „Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă-a face a fiicăi Mării sale doamnei Ilincăi cu Scarlatache, coconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc...]: „Mulți zicea, pă acea vreme, să-l fie otrăvit Costandin stolnic pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșii; ci aceasta Dumnezeu va ști și mai bine și va plăti fieșce căruia după vina și fapta lui”; Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
către lux: „Iar în jurul Doamnei stăteau soțiile marilor boieri îmbrăcate în mătase și strălucind de colane și brățări”): „Doamna purta brățări, inele și colane strălucind de mărgăritare mari și rubine...”322. Era și imposibil să nu impresioneze, să zicem, înfățișarea împărătească a Miliței, soția lui Neagoe Basarab, o „Despină”, căci cobora din familia de despoți sârbi a Brankovicilor, așa cum apare în tabloul votiv de la biserica episcopală din Curtea de Argeș (repictat ori măcar retușat în trei rânduri între secolul al XVII-lea și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1552) și ale altor membri ai familiei sale (Doamna Elena, Ecaterina, Ștefan). Cel ce a reclădit biserica Mănăstirii Putna (operație începută în 1654 și terminată în 1662 de către Gheorghe Ștefan), Vasile Lupu, protectorul Patriarhiilor răsăritene, Voievodul cu „hire mai mult împărătească decât domnească” (Miron Costin), a înălțat, în 1639, propriul miracol la Iași - Mănăstirea Trei Ierarhi -, proiectând pentru lăcașul de rugăciune și funcția de necropolă a familiei sale. Arhitecții lui Vasile Lupu au eliminat gropnița dintre naos și pronaos. Această „cameră
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu zonele esențiale ale Ortodoxiei. Este lung șirul domnilor români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau în țara Sfântă de un Alexandru Lăpușneanu, de Matei Basarab, ori Vasile Lupu (voievodul cu „hire mai mult împărătească” - Miron Costin), de Constantin Brâncoveanu au consolidat în Ortodoxie autoritatea micilor monarhi români (putem înțelege astfel gestul Doamnei Ruxandra, care după moartea lui Alexandru Lăpușneanu, poruncea ca, în ziua de Sfântul Nicolae, la Mănăstirea Dochiaru de la Sfântul Munte să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]