1,662 matches
-
din New York a băncii la care lucrează. Și se pare că era crucial să se ducă imediat la postul respectiv. Va fi vicepreședinte sau ceva de genul ăsta, ceva important. Așa că m-a rugat să vin să o ajut să împacheteze și să am grijă de casă până reușește să o închirieze sau să o vândă. Serios, totul s-a întâmplat cât ai clipi. Probabil că așa lucrează băncile astea mari. Următorul zbor spre New York și nu te mai uita înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
S-a înroșit. Acum întreaga față îi era roz. Măcar era uniform. —Atât de departe. Am înțeles. — M-a întrebat dacă pot să țin astea în camera mea o vreme. Nu mi-a spus ce sunt, vreau să spun, erau împachetate. A spus doar că sunt importante. Că dacă le-ar fi găsit Claire le-ar fi aruncat și că nu vrea să le lase în camera lor. — Și, dacă nu ți-a spus ce sunt, tu de unde ai știut? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
neplăcut, deși nu ar trebui. În curte, am auzit elevii ieșind din clase. M-am uitat la soare și l-am văzut exact deasupra capului, deci era pauza de masă. Am scos de sub cărți prânzul pregătit de tanti Mae. Îl împachetase într-un ziar prins cu elastic. Erau câteva dintre turtele pe care le făcuse mama cu o seară înainte și un sandvici cu o bucățică de șuncă. Nu pusese unt pe sandviș, în schimb în pachet era și o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
M-a sărutat și m-am uitat în jur să văd dacă a văzut cineva și am simțit cum mă înroșesc. Totuși, tanti Mae nu a văzut ce am făcut. Căuta ceva în geantă. Când l-a scos, era ceva împachetat ca un cadou. L-am desfăcut și era un ceas, unul nou, care trebuie să fi costat cel puțin treizeci de dolari. I-am mulțumit și m-am întrebat de unde a putut face rost de atâția bani să-l cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
gândit că poate n-a fost bine să iau bani de la el. Dar nu m-am întors. Ziua următoare era ziua când trebuia să plece tanti Mae. Nu avea destui bani de tren, așa că lua autobuzul. Am privit-o cum împacheta și am ajutat-o să închidă valiza ei veche. Am avut grijă să nu-i îndoi albumul cu poze, care era așezat exact deasupra hainelor, și am reușit, într-un final, să fac încuietoarea să intre la locul ei. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a bărbaților împachetați în cearșafuri și întinși pe dalele de marmură. Îi pleosnesc și-i frământă și-i ghigosesc, le răsucesc membrele încet, vrând parcă să le smulgă din încheieturi - îi privesc hipnotizat, dar mă țin în continuare după tata, înaintăm pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
are o carte în mână! Cu rânduri și cuvinte adevărate! A doua zi după întoarcerea din Vermont, am cumpărat volumul Să aducem laudă oamenilor celebri, am scris pe o carte de vizită dedicația „Uluitoarei fetițe“, am pus să-mi fie împachetată în ambalaj festiv și seara i-am făcut-o cadou. — Să-mi spui ce cărți să citesc, OK? Cu această rugăminte a reușit să mă înduioșeze în seara întoarcerii noastre în metropolă. — Căci de ce să fiu o toantă dacă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apreciez produsele restaurantului nostru din perspectiva clientului. Tocmai fusesem anunțați de noua politică a companiei, care de azi ne oferea un meniu zilnic complet (ca să verificăm pe propria noastră piele calitatea efortului depus). Am desfăcut hârtia caldă în care era împachetat sandvișul și l-am examinat. Dacă e să fac o comparație între fotografiile promoționale și sandvișul pe care îl am în mână, nu aș putea spune că la noi se mănâncă exact ce se vede în poze. Diferența nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
naționale, orchestră până la patru dimineața sub geamuri, în grădină... Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat de ocazie și m-am cultivat. Am citit toate articolele, toate telegramele, toate informațiile, toate foiletoanele și toate anunțurile din jurnalele în care erau împachetate cumpărăturile. Să te pun în curent: prințesa de Meklenburg s-a logodit cu ducele de Hessa, sau poate el e prinț și ea ducesă; Radivon vinde ceasornice de aur cu doi lei bucata și mai dă pe deasupra ca premiu un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mâine, pe vremea asta, are să fie aiurea, departe, dincolo de Moldova, "la cîmp", cum zic țăranii, în altă lume. De mâine nu vom mai avea nimic comun - nici spațiul și timpul, care nu ne vor mai încadra la fel viața. A împachetat toată ziua. Imediat după prânz m-a chemat cu câteva cuvinte clare, dar 1 Fosfene - funigei. cu semnificație afectivă mai obscură, scrise pe un bilet de vizită parfumat (pentru ce?): "Iubitul meu prieten, te așteaptă A..." "Te așteaptă A", în loc de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făcut. Vrei? Pe urmă am treburi care au să mă poarte prin toate odăile și prin cămară... Dar deseară trebuie să facem o plimbare de adio, lungă, lungă, lungă... Nu te chem la masă, pentru că nu aveam masă ca lumea. Împachetăm tot. Cu decolteul în formă de inimă și brațele, de gospodină, goale până la cot, plecîndu-se ici, ridicîndu-se în vârful picioarelor dincolo, era aceea care ar fi putut fi lângă mine totdeauna dacă m-aș fi născut cu zece ani mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Urma să iau autocarul în după-amiaza aceleiași zile, începea oficial școala. Programul CNN își întrerupse brusc emisia pentru un Breaking News. Un avion de pasageri intrase în unul dintre turnurile World Trade Center din New York. Am aflat asta în timp ce îmi împachetam puținele lucruri și mă pregăteam să iau metroul spre Berri- UQAm, unde se afla autogara din care urma să plec înapoi la Sherbrooke. Pe străzile montréalului, viața își continua netulburată cursul, sub soarele blând de septembrie. Am mers tot drumul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sunt bolnavă. Și eram într-adevăr. m-am întins în pat. Singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost să îmi întrerup studiile și să mă întorc imediat în românia. Am sărit din pat și am început să împachetez. În timp ce împachetam am început să mă mai liniștesc și, liniștindu-mă, am reușit să mă rog. Apoi m-am oprit din împachetat la fel de brusc cum mă apucasem. Mi-am dat seama că eram pe cale să fac exact ceea ce făcusem cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Și eram într-adevăr. m-am întins în pat. Singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost să îmi întrerup studiile și să mă întorc imediat în românia. Am sărit din pat și am început să împachetez. În timp ce împachetam am început să mă mai liniștesc și, liniștindu-mă, am reușit să mă rog. Apoi m-am oprit din împachetat la fel de brusc cum mă apucasem. Mi-am dat seama că eram pe cale să fac exact ceea ce făcusem cu Jean-Claude : să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îmi întrerup studiile și să mă întorc imediat în românia. Am sărit din pat și am început să împachetez. În timp ce împachetam am început să mă mai liniștesc și, liniștindu-mă, am reușit să mă rog. Apoi m-am oprit din împachetat la fel de brusc cum mă apucasem. Mi-am dat seama că eram pe cale să fac exact ceea ce făcusem cu Jean-Claude : să dau bir cu fugiții. Fuga înapoi acasă nu era o opțiune, niciodată nu fusese. Nu venise încă momentul întoarcerii, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spune că prin Smirna e cel mai sigur. Desdemona tăcu o vreme, Încercând să pătrundă cu mintea realitatea aceasta nouă. În celelalte case se auzeau voci tunând și fulgerând, oameni care Îi Înjurau pe greci pe turci și Începeau să Împacheteze. Dintr-o dată, spuse cu hotărâre: ― O să-mi iau cutia pentru viermi de mătase. Și niște ouă. Ca să putem face bani. Lefty o apucă de cot și Îi zgâlțâi jucăuș brațul. ― În America nu se face mătase. ― Dar se poartă haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din buzunarele lui Lefty nu mai erau scrise acum datorii la jocuri de noroc, ci adrese pentru redirecționarea corespondenței În Atena sau Astoria. Într-o singură săptămână, cei În jur de o sută de cetățeni rămași În Bithynios și-au Împachetat lucrurile și au pornit spre Grecia continentală, majoritatea În drum spre America. (O diasporă care ar fi trebuit să Împiedice existența mea, dar n-a reușit). Înainte de plecare, Desdemona a ieșit În curte și și-a făcut cruce În stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spre ei. (Și acum Îmi amintesc altceva: pe tatăl meu, Milton Stephanides, În halat și-n papuci, aplecându-se ca să aprindă focul În dimineața de Crăciun. Numai o dată pe an nevoia de a scăpa de un munte de hârtie de Împachetat și cutii de carton reușea să treacă peste obiecțiile Desdemonei de a folosi șemineul În acest scop. ― Mama, o punea Milton În gardă. O să ard acum niște gunoaie din astea. La care Desdemona striga: ― Mana! și Își apuca bastonul. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își căraseră mobila pe malul mării; și la televizor, acum, oamenii cărau mobilă. Bărbații scoteau din magazine canapele nou-nouțe. Pe bulevarde navigau frigidere și aragazuri și mașini de spălat vase. Și, exact ca În Smirna, cu toții păreau să-și fi Împachetat toate hainele. Femeile purtau blănuri de nurcă, În ciuda căldurii de iulie. Bărbații probau costume noi și În același timp alergau. ― Smirna! Smirna! Smirna! țipa Desdemona În continuare, iar eu, care auzisem deja atât de multe despre Smirna În cei șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Unsprezece, să-i vină mințile la cap. Iar eu? E simplu. Mă rugam să-mi vină ciclul. Mă rugam să primesc stigmatele feminine. Vara trecea În grabă. Milton aduse geamantanele din subsol și Îi spuse mamei să se apuce de Împachetat. Eu mă bronzam cu Obiectul la Micul Club. Doctorul Bauer Îmi bântuia mintea, apreciind proporțiile picioarelor mele. Programarea era peste o săptămână, apoi peste jumătate de săptămână, apoi peste două zile... Așa că ajungem În seara sâmbetei precedente, 20 iulie 1974
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trotuarul era mânjit cu mov, ca și iarba, ca și pietrele din straturile de flori. Sunetul din dormitorul părinților mei era plânsul mamei mele. M-am ridicat. M-am dus până la geamantanul deschis și m-am uitat Încă o dată dacă Împachetasem tot ce trebuia. Părinții mei și cu mine urma să plecăm peste o oră. Ne duceam la New York, la un medic vestit. Nu știam câtă vreme aveam să fim plecați sau ce nu era În regulă cu mine. Nu acordam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații. Am abandonat și sutienul. Deocamdată mi-am păstrat șosetele și ciorapii și mi-am luat trusa de toaletă cu totul. Când am terminat, am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Totul era mai mare, complet diferit de ceea ce văzuse În Europa. Până și ziarul de pe masă avea mai multe pagini decât toate ziarele din București laolaltă. Acum venise timpul să coboare din nou, să se Întoarcă În orășelul ei. Tot Împacheta de vreo două săptămâni, căutând puterea de-a expedia cutiile. Telefonul sună. Kitty plecă de la fereastră să răspundă. Era Sam Stuart, specialist În finanțe, care Își abandonase cariera pentru a deveni dramaturg-fără-succes-la-public. — Bună, Kitty! — Bună, Sam! zise fără entuziasm. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ieși din Chelsea și Soho, pentru că nimic altceva nu e suficient de bun pentru tine. Parcă ai fi un copil. Dacă nu primești ciocolată, Începi să țipi. Nu pot fi dădaca ta! Îmi pare rău, dar trebuie să termin de Împachetat. La revedere! Puse receptorul jos. Un minut mai târziu auzi soneria. Se uită pe vizor și rămase perplexă: era Sam, cu un buchet mare de floarea-soarelui În mână și o sticlă de vin, care ieșea dintr-o pungă maro de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fiu cuminte. Kitty deschise ușa. — Bine. Intră și fă-te comod. Sam era un bărbat voinic, de vreo patruzeci de ani; avea un Început de chelie și o privire ciudată, pierdută. Intră În holul Întunecat cu sticla de vin roșu Împachetată În punga maro de hârtie și cu buchetul obosit de floarea-soarelui. Astea sunt pentru tine, spuse el, Întinzându-i florile. S-au cam ofilit, din păcate. Atât mai rămăsese la un stand coreean, noaptea trecută. 60 de fire. Cantitatea compensează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]