17,154 matches
-
cap, își măcina fălcile când se uita în stradă sau la cine-i intra în și-i ieșea din crâșmă, și după ce prefăcea spirtul sanitar îl limpezea și-l trecea prin pâine arsă, dacă nu-l avea gata pregătit și împingea cana de tablă pe tejghea, în fața clientului, cobora capul sau ridica ziarul, aplecându-se-n scaun, până când nu i se mai vedea decât moțul rărit și cenușiu, din creștet, și-ncepea să citească. Încolo era om bun, respectuos și săritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
repede fărașul, luă mătura și se apropie. Bună dimineața, domnu... Invalidul nu-i răspunse. Se uită afară peste capul ei și piciorul de lemn începu să scârțâie și să bocăne îngrozitor, rășpăluind podelele. Se retrase câțiva pași de-a-ndăratelea parcă-l împingea cineva în piept -, apoi se întoarse cu spatele la ușă, fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
radio sau așa cum vorbesc de obicei crainicii la radio: "De la cartierul general al Führer-ului se transmit următoarele: În partea de vest a capului de pod normand, aliații au atacat cu puternice forțe în sectorul Saint Lô. Trupele germane au fost împinse puțin înapoi. Tirul de represalii al armei V 1 a continuat și ieri asupra Londrei și sudului Angliei. În Italia, luptele s-au dat cu caracter schimbător la nord de Voltera, de ambele părți ale Tibrului și în sectorul Citta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unde-l poate găsi pe domnul prefect, o informă că s-a deschis o nouă cantină a Crucii Roșii, și domnul prefect e acolo. La Liceul de băieți, pe strada Grigore Ghica, o lămuri funcționarul și, întorcându-i spatele, dispăru împingându-se într-o masivă ușă de stejar dăltuit. Coborâră îndată scările, mirate că nu le oprește și nu le întreba nimeni nimic bătrâna mai în urmă, pășind cu șovăială pe luciul de gheață al mozaicului, temându-se să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să știi că te voi aștepta mereu... Vorbe mari într-un moment nepotrivit... Adevărat! Adevărat! Burtosul se-ntoarse, urmat de bătrână. S-a făcut, domnule prefect. Purta pantofi negri cu ghetre albe și, la fel cum venise, vioi și agitat, împingându-și burta înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un om. Sau, cum ies la vânătoare bursucii, doi câte doi. Unul se culcă pe spate cu labele desfăcute-n sus, celălalt apleacă porumbul, rupe știuleții tăindu-i cu dinții de la cocean și, după ce-i umple brațele primului, îl rostogolește împingându-l până la vizuină. Așa fac aprovizionările de iarnă. Nu-s nostimi? Cum să-ți fie frică? Numai de oameni poate să-ți fie frică. De la oameni te poți aștepta la orice, fără preget. Ursul merge pe potecă după zmeuriș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
realitate, și-i ținea larg deschiși și vedea și ce nu era de văzut. Trebuia, așadar, să-i arunce adevărul în față. Dacă eliberarea și fericirea ei depindeau de duplicitatea aceea stabilită între ele, de bunăvoința cu care bătrâna o-mpingea s-o ia razna, de plăcerea, aproape de bucuria aceea cinică și răzbunătoare, apoi vrăjitoria înrădăcinată trebuia smulsă cu brutalitate, fără nici o prefăcătorie, și strivită. Trădare! Dacă asta se putea numi trădare ceea ce a făcut ea pe câmp, apoi trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ai încredere în el. Bună cum ești și înțelegătoare, nu-i purta ponoase și nu-l judeca greșit nici pe el, nici pe soția mea. E un om de onoare. Mi-a mărturisit tot, și-ntr-un fel l-am împins și eu la asta, să mă eliberez și să te ușurez și pe mata de povară, căci știu cât de greu ți-a venit tot timpul să faci atâtea sacrificii pentru noi. Prin urmare, fiind și-n interesul matale, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind ici-colo, lângă urmele cerbului, urmele pădurarului. O muzică dulce o purta. O bucurie cum nu mai cunoscuse. Totul în ea înflorea și tresălta în beția ușoară. Totul o ademenea și-o împingea înainte. Neliniștită, nervoasă,cu mințile rătăcite, ajunse. Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și privea spre ea, și se lăsă fără vlagă, la pieptul bărbatului, sorbind adânc în nări damful iute ce țâșnea de la subțioara lui. Detot, detot, o liniști Tudor. Numai că nu știu ce-o să ne facem, râse el și-o împinse s-o îndepărteze, să i se uite în ochi și s-o vadă din toate părțile. Odaia mirosea a ciuperci murate și-a vin negru de coacăză. Ești frumoasă! Ești și mai frumoasă! constată el, fericit. Dacă m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că neokantianismul a fost pentru Nae Ionescu un permanent cal de bătaie. Neideologic, s-a sugerat că logica sa a colectivelor se inspiră din noțiunea de colectiv a lui Richard von Mises (Wahrscheinlichkeit, Statistik und Wahrheit, 1928). Criticii marxiști au împins ridicolul până la identificarea unor „împrumuturi“ din Heraclit, Platon, Aristotel sau din Biblie. Iar jocul gratuit al potrivirilor a dus la semnalarea extraordinarei asemănări dintre ideile sale și cele ale lui Oskar Goldberg, portretizat de Thomas Mann ca „tipicul evreu fascist
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că extazul mistic sau îngustarea câmpului conștiinței pot fi obținute prin mijloace fizice, mecanice: mantrele misticilor indieni și cazurile lui Böhme, Ignațiu de Loyola și Kant, citate de Underhill. Dar dorința ei de a găsi împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații care se apropie infinitezimal de falsul intelectual. Iată un exemplu (dar fără croșetele autoarei): N.I.: „Asceza practicată în lumea religioasă nu înseamnă numaidecât să umbli nespălat, ci înseamnă efortul de a reduce necesitățile tale trupești la un minimum
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
partea lui Vulliaud și a interpretării cabaliste. El se întreabă dacă e îngăduit să dai Cântării numai interpretarea spirituală și, așa cum am văzut, ajunge la un răspuns pozitiv. De altfel, în concluzia studiului, purtată de propriu-i val, Marta Petreu împinge exagerarea până la a afirma că toate numele de autori care se întâlnesc în cursul de metafizică al lui Nae Ionescu - mai puțin Johannes Climax - formează informația vehiculată de Underhill. Așa cum am mai spus, marea majoritate a acestor nume sunt deja
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să crezi că cineva care iese în public cu acuzații de o asemenea gravitate, susținute atât de vocal și extins, poate fi el însuși un falsificator. În realitate, Marta Petreu se bazează pe unsprezece cazuri dovedibile de împrumut, pentru a împinge în față un număr de aproape cinci ori mai mare de instanțe care, la un examen atent, se dovedesc fie false apropieri, fie coincidențe bazate pe caracterul comun sau general al afirmațiilor pe care le conțin. Această îndrăzneață exagerare face
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
teorii, insistând doar asupra acelor elemente în legătură cu care există opinii diferite. Majoritatea teoriilor pornesc de la postulatul unanim cunoscut potrivit căruia în orice societate, la baza oricărei inițiative economice stă interesul. Toate teoriile își propun să determine modalitatea care îi poate împinge pe deținătorii de capital să desfășoare activități economice în țări străine. Ele urmăresc cauze, factori care pot determina scăderea sau creșterea fluxurilor de capital sub forma investițiilor străine. Diferitele teorii sunt o ilustrare fidelă a experienței acumulate, până la momentul apariției
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
simbolicul mai indică și altceva decât reprezentarea, o va face întotdeauna într-un mod indirect. Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând că alegoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând că alegoria împinge spiritul în sine însuși, conchidem că aceasta reprezintă tocmai forța centripetală de care exhibiționismul lui Emil Botta avea atâta nevoie. Simbolul, dimpotrivă, este liber și eliberator. Tocmai aceasta este cauza pentru care obiectele, simbolice, se regrupează după voința proprie, zădărnicind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
implică, el să găsească ceea ce deja a pus în ea. Cu atât mai șocantă este situația de a nu găsi nimic în realitatea înconjurătoare. Poetul vede "prin ochean" malul și colibele (corespondente ale ruinelor romantice) și această izolare forțată îl împinge să cucerească un spațiu interior. Spectacolul din afară cade în derizoriu și în neverosimil, de vreme ce nu mai există decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat noaptea pe umeri, a îndopat buzunarele cu recile juvaeruri și a tulit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la confuzia totală. Imaginea din oglindă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Țuțea?“ — Mă simt asemeni unui vultur trist, care înălțat la zenit urinează asupra veacului douăzeci cu un dispreț creștin. Am purtat ideile și credința precum poartă vântul microbii. UMANISM Un umanist pur, adică indiferent religios, practică formele vieții de junglă, împingând cruzimea până la forma gratuită a bestialității tigrului. Vremea noastră este plină de astfel de exemplare. Umanismul este una din formele grave ale rătăcirii omului modern, care pleacă din antropocentrismul Renașterii. În Renaștere, „titanii“ s-au umflat prin autocunoașterea necunoașterii. Ei
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
bine așteptăm altul, spusese mama vizibil Îngrijorată. Norocul lor a fost că ușa troleului era foarte aproape de ele, iar avalanșa de turiști dornici să urce cu orice preț, le-a obligat practic să și ia geamantanele și să se lase Împinse În troleul care, se mai golise dar, repede se Încărca la loc. Avansați, doamnă, mai În față, altul nu mai este decât peste o oră, o apostrofase un bărbat arțăgos și cu chelie, la ce vă tot uitați, ce aveți
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În fiecare an de Paște, Lumina ne este dăruită nouă, calmă, ca o bucurie, mai spunea Slava; tot el mai povestea că cei cărora li s-a arătat vor cunoaște o mare suferință. O sete grozavă și câtă căință îl împinse, să cunoască flăcările roșii atinse de har desigur, Slava avea un dar: se va isca o pădure, o vale de piatră, un cutremur ca și atunci când Isus însumat și solemn ne-a dăruit, demn, lumina cea mare din cerul țesut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să vadă dacă rămân în picioare. Totul era bine, cu tot cutremurul. În momentul în care cutremurul s-a oprit, bunicul a scos un urlet neomenesc și atunci bunica, soția lui, ia întins mâna să-l ajute, dar el a împins-o destul de brusc, așa că ea a căzut în mână și a rămas așa ghemuită. În momentul următor Bunica G. s-a trezit pe brațe cu bunicul ei sub forma unui prunc. Spun „pe brațe” - pentru că nu-l ținea cum se
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
deschisă prin care vedeau cerul albastru și lumina soarelui. Shelley era ultima. Până la ușă erau câteva trepte. Le sui în grabă, dar se împiedică de o treaptă și se agăță de ușă. Fără să vrea, căzu cu toată greutatea și împinse ușa, care se închise cu un zgomot asurzitor, iar Shelley se trezi cu clanța veche, de lemn, în mână. Își frecă genunchii loviți și apoi încercă să deschidă ușa, dar nu reuși să potrivească clanța la loc. Încercă din nou
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
și se culcă. A doua zi dimineață, când coboară la micul dejun, fetele aud noutățile pe care le-a adus bunica din sat. − Știți voi ce-am auzit azi la piață? Baba Florea a văzut aseară niște stafii care au împins-o de și-a spart capul, iar țața Veta le-a văzut și ea, i-au furat cârja și au trântit-o de și-a spart nasul și barba. Amândouă sunt la spital. − Dar voi, aici, credeți în fantome? − Eu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]