1,337 matches
-
bucătării, pe când intra călare pe poarta castelului. Războinicii clanului Ikeda se temeau de gândurile sale doar privindu-i chipul. Cu toții știau că proasta dispoziție a lui Shonyu era cauzată de înfrângerea lui Nagayoshi. În urma propriei sale erori de judecată, își împovărase aliații cu o lovitură gravă chiar la începutul războiului, încă înainte ca Hideyoshi, comandantul suprem, să fi ajuns pe câmpul de luptă. Ikeda Shonyu avusese întotdeauna încrederea că nimeni nu-l arăta niciodată disprețuitor cu degetul și, pentru un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o coală scrisă era una consumată. Definitiv. Calea pe care o apucase acea coală, așternută cu litere sau cu cifre, nu mai putea fi menită zborului, oricâtă înțelepciune cărturărească ar fi fost conținută în semnele negre sau albastre care o împovărau. Albeața foii, imprimată cu linii sau cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era singura deschisă aventurii zborului planat. PE VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înseamnă instituirea postului și a înfrânării” Motive pentru care este bine să postim: 1.Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă refacere a organismului și de eliminare a substanțelor ce împovărează ființa. Pentru cei ce nu reușesc să se împlinească din punct de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligență, postul reglează apetitul, restabilește asimilația și determină astfel dorita reglare ponderală. 2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai ușor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
atâta zarvă pentru ceasul meșterit de Pitpalac? Că va fi cu trei-patru secunde mai exact decît altele? Cu zece? Pentru oamenii locului, obișnuiți să aproximeze ora cu cinci minute în plus sau în minus, nu însemna prea mult... Nu erau împovărați de munci care să ceară punctualitate de cronometru; viața lor - în linii mari - se scurgea după mersul soarelui, după cer și cântatul cocoșilor. Iar ceasuri, vorba ceea, mai aveau și ei, câte unii. Lângă gard, încet, încet, s-au strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
alte ingrediente. In timp ce gospodinele roboteau la punerea în operă a noii prăjituri, intră tatăl. - Măi, măi, măi, ce plină e bucătăria noastră în dimineața asta! Fata nu mai așteptă ca tatăl ei să lase sacoșele cu care era împovărat și alergă într un suflet să-l îmbrățișeze, cu toată căldura: - Tăticule, să trăiești mulți, mulți ani! - Mulțumesc, fata tatei, dar ce puneți voi la cale, acolo? - Eeee, tu astăzi, fiind pe post de sărbătorit, te scutim de orice îndeletnicire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca din întâmplare ochii pe calendar, își dădeau seama că trebuie decupată fila care se îngălbenise de-a lungul unei zile, năpădită și ea de grijile prin care trecuse alături de aceste fete. Ziua ultimă a fost una încărcată de nervi, împovărată de griji, plină de neliniști. În noaptea de 14 spre 15 iulie la orele 24:30, rapidul sosit în stație le preluă și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de Întrebare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la fel de încărcate, dar prima lor zi de activitate nu aveau s-o uite niciodată nici una dintre ele. * Seara, Olga își ținu promisiunea și, după câteva ore de odihnă, bătu la ușa prietenei sale cu sacul încărcat de veștile ce o împovăraseră în ultimele zile. îi povesti Inei câtă durere îi pricinuise lipsa ei de maturitate, cum putuse să se iluzioneze în privința lui Marcel, și cât pot fi de înșelătoare aparențele. O fată care n-a știut până la douăzeci de ani decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spate, îi alimenta curiozitatea. Nu putea să se hazardeze să lase totul în seama lui niciodată! Va afla ea! Neapărat trebuie să afle, cât mai curând. Niciodată nu trebuie să spui niciodată! Atunci, abia atunci, va poposi peste sufletul ei împovărat de incertitudini liniștea care deocamdată zboară ca o pasăre în înalturi greu de văzut cu ochiul liber... Alex se gândi că toate lucrurile au un sfârșit și că nimeni nu are dreptul să-i răpească dreptul la fericire, chiar dacă acest
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Scuză-mă, iubițel, te rog să mă scuzi, dar de vină e numai autobuzul... Alex pară elegant motivația, dar gândi în sinea sa: poate unul, două, dar au fost trei autobuze... Se reculese. Găsi că nu merita să se mai împovăreze nervos. Era o seară a hotărârilor și trebuia să-și impună să fie calm, să se adune. Nu-i venea deloc ușor să ducă la capăt o discuție amânată. Dar odată și odată trebuia să ajungă la punctul terminus. Acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din drumul său. Asta este convingerea mea nezdruncinată. Aflu eu, trebuie să aflu! Știi, mamă, sunt în stare să fac o faptă necugetată. De ce? De ce? El era alesul meu, omul cu care puteam să străbat prin viață fără a fi împovărată de cele mai mărunte și meschine griji. - Te cred. Dar calculele tale au dat greș. În ceea ce privește năstrușnicele gânduri, trebuie să le alungi în pustiu, să te abții de la orice nebunie. Tot pe tine te-ar costa: așa, să știi! Să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
viața. Alți copii s-au deprins să nu facă nici un efort, să ocolească munca. Aceștia au învățat să fie leneși pentru totdeauna. Ca să supraviețuiască au trăit ca niște paraziți sau au recurs la minciună, la înșelătorie, furt. După o viață împovărată de muncă, de dificultăți am ajuns la concluzia că totul se învață, însăși viața, existența, de la naștere și până la sfârșit este o permanentă și complexă temă de învățare. Cine este mai dotat și mai sârguincios, dobândește mai ușor și mai
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Asta înseamnă că ne-ai mîncat banii! Ne-ai tras pe sfoară! Dar Bogdan-Pitești - care cu banii nemților cumpărase tablouri plătite galantonește lui Luchian, Pătrașcu, Ressu, Iser sau îi cheltuise în ospățuri princiare, sau trimisese lui Alexandru Macedonski, poet famelic împovărat cu o casă de copii, curcani fripți plini cu napoleoni de aur! - V-am mîncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați închipuit dumneavoastră că un trădător de țară ca mine s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cum se zbate,într-un tremur abea perceptibil.Și simt, și cât îi este de bine. Apoi, coboară într-un somn profund și liniștit. Ca liniștea din miez de codru. Ori din vioara de aur a gândului. Ori din sipetul împovărat cu frumuseți, și cu drăgăstoase aduceri aminte, a inimii. O acopăr cu o păturică subțire. Și o las, așa, să i se sedimenteze, aceste clipe, cât mai adânc, și cât mai vindecătoare de sindrom,în întreaga ființă. ’’Drumețul tresare. Trezit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-nsemne, zic. Ea e cea care trage sforile aici. Ea e cea care-și sădește semințele. Cea care mă colonizează. Care pune stăpânire pe mine. Mass-media, cultura, tot ceea ce își depune ouăle sub pielea mea. Fratele cel Mare care mă împovărează cu nevoi. Sunt oare toate astea cu adevărat mai bune decât ceea ce am deja? Nu cumva sunt dresat să nu fiu satisfăcut de ceea ce am acum? Poate că sunt sub puterea unei vrăji care zice că nimic nu este vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei căprioare Tristețea genei sumbre mărunt strălucitoare Colierul sfânt de lacrimi rebele și amare Lumina scânteindă în ochii tăi albaștri Mi-aduc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care nu se văzuseră deloc, fu să-i cadă în genunchi și să-i ceară iertare, asumându-și toata vina pentru cele întâmplate. Să își facă mea culpa acolo, în văzul tuturor, precum un erou dostoievskian, să-și ușureze sufletul împovărat de o vină reală sau închipuită, dar se mulțumi să-i sărute mâna și să o salute, după care amândoi se grăbiră să plece din locul acela, prea agitat și prea zgomotos, ca să poată sta de vorbă în tihnă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prelung anunța sosirea trenului. Oare ce cuvinte îi va spune mamei când o va revedea? De data aceasta nu-și va mai ascunde lacrimile, va plânge mult fără să-i pese că o vede lumea. Câțiva navetiști au coborât grăbiți, împovărați de cine știe ce gânduri. Se îndreptau cu pași repezi spre casele lor, spre cei dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
compozit al monumentului indica rearanjări succesive; cea mai Însemnată data probabil din secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial se găsea alături de cavoul familiei Le Bihan, din marmură costisitoare, Împovărat de o sumedenie de flori din plastic și de bibelouri amintire. Descifrînd literele aurite ale stelei funerare, descoperi, printre altele, decesul În 1960 a unor copii gemeni În vîrstă de numai cîteva zile. Era tocmai anul lipsă din vechiul registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țintă spre unul din traulerele aflate Încă pe mare, Le Pen-Ar-Cleuz. Timpul păru dintr-odată că se deșiră. Apoi vasul de pescuit se Întoarse, cu viteză redusă, escortat de vedetă. Pentru cunoscătorii versați În pescuitul marin, simplul fapt că năvodul, Împovărat cu sute de pești, continua să fie agățat de scripete nu era semn bun. În vreme normală, Încărcătura ar fi fost răsturnată direct În cală, Înainte de a fi triată, calibrată, trimisă la Brest și vîndută la licitație. Profanii, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un povârniș arid, presărat pe alocuri cu smocuri de iarbă arsă. Prin urmare, m-am abătut și eu de la drum ca să urmez drumul caravanelor. Pe pieptul abrupt al povârnișului, din când în când, furnicile cădeau pe spate și se rostogoleau împovărate de frunzele ce erau de zece ori dimensiunea lor. Dar se redresau imediat, continuându-și imperturbabile drumul, una în spatele celeilalte, și eu, în paralel cu ele, m-am abătut, numai ca să le urmez și să le înțeleg mai bine rostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
IAȘUL TINEREȚII MELE... Când zori-ncet se întrevăd, Mi-alungă visele rebele Și mă îndeamnă să revăd, Orașul tinereții mele... Să merg în trenul de-altădată, Împovărat de călători Și să mă bucur că îndată, Voi oferi, în gară, flori... Mi-e dor de viața de student Și de Copou-n seri cu stele, De anii de adolescent, De Iașul tinereții mele... Mi-aduc aminte și ador, Nopțile
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
neverosimil mă călăuzește, și teamă mi-e că nu voi putea, deocamdată, să ți-l împărtășesc pe de-a-ntregul. Adevărul, fiule, ar putea fi altul decît acela pe care îl bănuiesc. De aceea, cred că nu are rost să te împovărez și pe tine. Dar îmi vei înțelege, cred, această ultimă decizie, dacă vei judeca cu mintea mea de pe urmă: oriunde te-ar fi căutat, mama ar fi ales, într-un final, să se întoarcă la locurile nașterii tale. Acolo am
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era vorba. Chestiunea Îi era cunoscută. Cetatea Laziu, urmând exemplul Palestinei, se răsculase fața de vicarul papal și proclamase Comuna liberă. — În fond, nu cere decât o sută de arbaletieri și câțiva cai... Poate că vom putea accepta fără să Împovărăm prea mult finanțele Comunei... sugeră pe un ton nesigur unul dintre priori. — Nu finanțele noastre sunt În joc, messer Pietro, răspunse Dante cu asprime, ci libertatea noastră și a celor ce se Încred În Florența. Iar acum ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fără vină, Albul florilor de crini. Am trezit nemărginirea Ce plutea în minți confuze Și am rupt lanțuri sau cătușe, Fără teamă de acuze. Retrăind printre caiete Ce-au îngălbenit prin scrin, Sentimente de iubire, De speranțe sau sublim. Am împovărat tăcerea Cu lumină de cuvinte Și-am descoperit secretul Mersului drept înainte Antrenând la joc cristale, Diamante sau păreri, îmbrăcând cernita toamnă Cu veșmânt de primăveri. FLORIN-CONSTANTIN STRATULAT -născut în comuna Ardeoani din județul Bacău la 4 august 1964. absolvent
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lipită printr-un zid de o alta, era situată Într-o suburbie a anilor ’20 de la gura Tamisei, cam la șaizeci de kilometri depărtare de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai puțin de patru ari de teren -, Însă tata Împovărase un capăt și o latură a gardului cu pomi și arbuști tunși, sprijiniți pe plase de metal. Până și pajiștea pitică avea cinci meri roditori, pe care numai curățatul și retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]