2,171 matches
-
își ștergeau cu palma pe furiș câte o lacrimă care țâșnea din ochi. Vagonul lung de marfă în care ne-am instalat îl împărțeam cu o familie tot de ceferist, Ionescu, care avea mulți copii, așa că foarte repede ne-am împrietenit. La curbe scoteam capul afară și priveam spre coada trenului. Garnitura de tren era lungă, vagonul nostru se afla cam pe la mijloc. Staționam pe câte o linie moartă prin gări zile și nopți întregi, căci prioritate aveau trenurile care mergeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la vitele, porcii și păsările furate. Ne dădea și nouă din carnea lor, și stăteam cu ei la focuri până noaptea târziu, iar când se duceau la culcare, mergeam și noi pe la casele noastre, căci noi, copiii de români ne împrietenisem repede cu ei și cu puii de țigani. Ne jucam împreună. Învățasem chiar și niște dansuri de-ale lor, însoțite de niște cuvinte porcoase, pe care nu le suportă hârtia de scris. Jucam „tananica”, cu bătăi de palme pe labele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu aceeași dragoste și pioșenie de ei și mă gândesc că viața este totuși nedreaptă pentru unii, îi părăsește prea de timpuriu, tocmai când e mai frumoasă. * M-a impresionat mult viața unei cunoștințe, aș putea spune chiar că ne împrietenisem. Ne-am apropiat sufletește unul de altul pentru că ne asemănam. Suferise mult în viața lui. A trăit un coșmar în perioada cât a fost prozonier de război la sovietici. Îl vizitam des, soția lui ne făcea câte un „nechezol”, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
om a salvat de la înec o fată care striga să-i vină cineva în ajutor, deoarece nu știa să înoate. Un ins, care se plimba întâmplător pe malul Senei, a sărit și a scos-o din apă. Apoi s-au împrietenit, s-au iubit, s-au căsătorit și au fost fericiți mulți ani. Aici întâmplarea s-a transformat în prietenie, și aceasta în dragoste. Întâmplarea care urmează să v-o povestesc face parte din categoria întâmplărilor rare. Aveam cândva o slujbă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
devenit ginere, și a participat la disecțiile pe animale ale acestuia. În 1653, Malpighi și-a luat doctoratul în medicină și filozofie. La Universitatea din Pisa, unde Malpighi a fost numit profesor de anatomie teoretică în 1656, el s-a împrietenit cu Giovanni Alfonso Borelli. Acest mathematician, care a încercat să descrie funcțiile organismului folosind legile fizicii, a devenit faimos prin demonstrarea modului în care zboară păsările, a exercitat o profundă influență asupra lui Malpighi, cei doi fiind colaboratori apropiați până în
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
cel solar. De această problemă s-a ocupat cu două secole mai târziu chimistul german Robert Wilhelm Bunsen (1811 - 1899) și fizicianul german Gustav Robert Kirchhoff (1824-1887). Kirchhoff și-a început cariera universitară în 1850 la Breslau unde s-a împrietenit cu chimistul Robert Bunsen pe care îl urmează la Heidelberg în 1854. Acest vestit centru universitar concentra multe din forțele științifice în devenire ale Europei. Aici vine în 1857 și tânărul D.I. Mendeleev pentru o specializare postdoctorală. Bunsen a inventat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
au existat două sau trei invitații pe iarnă. În plus, am avut parte de neplăcuta surpriză de a ne putea convinge de realitatea unei observații făcute de un scriitor care îi cunoaște pe moldo-valahi de multă vreme. Aceștia nu se împrietenesc cu străinii; le caută foarte puțin compania; această excludere se practică în principal față de francezi. Mai mult: această rezervă, această neîncredere par să intre în mod net în preceptele primilor ani de educație. Străinul este abordat la întâlnirile publice, e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
moment dat tot unul dintre ei" tot n-ar fi găsit o idee) veneau la mine cu manualul pe care nu-l înțelegeau și mă rugau să le fac eu lecția; și le-o făceam. Și Diaconescu aflase și ne împrietenisem. Era un ins mic de statură, totdeauna bine îmbrăcat, matur înainte de vreme, destinat unui viitor strălucit... Ce căuta el la Casa anticarilor? M-am uitat la el. Costum impecabil, pantofi bine lustruiți, stăpânire de sine de bărbat precoce, ironie spusă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
banii necesari ca să plătească, peste chirie, lemnele pentru încălzit odaia. N-am plătit nici eu. Unul era un fel de ajutor de dulgher, altul ucenic la o croitorie, celălalt, care câștiga mai bine, era picolo la un restaurant. M-am împrietenit cu el și a început să mă invite la acel birt și să-mi dea acolo din mica lui porție, spunîndu-i patronului ca îi sunt frate. Dar băieții ăștia n-aveau nici bani de mâncare, în unele zile răbdau, în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de vârsta mea, vorbea, spre deosebire de domnul Grigorescu, în șoaptă, cu un aer confidențial, și cu dublu sens, semăna în această privință cu fostul meu coleg Dobrinescu. Avea ironie dar și căldură, m-a învățat într-adevăr rapid meseria. Ne-am împrietenit auzind că vreau să debutez ca scriitor. Și el vroia. Practic la ora unu din noapte munca noastră se termina, paginile intrau la calandrare și rotativa intra în funcțiune. Formidabilă această rotativă, cum vuia, și din burta ei, după ce primea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
găuri, pentru ca diagrama, sus, să înscrie niște cifre. Se putea greși în această muncă? N-aveai cum, totuși domnul Bosch întîrzia prea mult lângă mine. Era un semn? Desigur, mi-a explicat un coleg, un fost student cu care mă împrietenisem. Era un băiat distins, care până avea să fie plasat în învățămînt se angajase acolo ca și mine. - E nemulțumit de tine, mi-a spus, nu-i dai bună ziua... Dă-i și tu bună ziua, nu mai trece așa pe lângă el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu-i mai auzeam, iar la masă nu uitam să mă duc. Eram mic, mă cântărisem odată în gară și văzusem cu uimire cum cu palton cu tot abia aveam cincizeci și șase de kilograme. Când, mai târziu, m-am împrietenit cu Zaharia Stancu și i-am spus că aș vrea să fiu și eu cum i-ar fi plăcut mamei, adică "așa gras, frumos", conjudețeanul meu a râs și mi-a răspuns că să n-am nici o grijă, o să ajung
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
scăldându-se în izvorul fericirii. Doar o filă rămâne întreagă, celelalte se îneacă și mă trezesc în fața oglinzii, femeie pură trecută prin apa unui botez. Alegere Motto: Cred ca de la un timp mă iubește viața. Într-o zi m-am împrietenit cu moartea ca și cum ne cunoșteam de când lumea. Simțeam că plutesc în derivă, pe o mare de apă fără margini. Nu vedeam decât cerul care își schimbă culoarea de la albastru la gri. Ploua torențial peste mine; aceeași ploaie rece, blestemată. Deasupra
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dar menținută în serviciu... Au mutat-o ca restauratoare, apoi muzeografă. Se impunea repede. Serioasă, harnică. Zile în șir în bibliotecă sau zăvorâtă în galerii. N-o mai interesa nimic altceva. Atunci mi-a vorbit o colegă despre ea. Se împrieteniseră. Spunea că e de o blândețe copilăroasă. Garanta pentru cinstea ei, aproape bolnăvicioasă. Retrasă, modestă, mută, cu nervii fărâmați. Susținea că posedă o grozavă intuiție artistică. Dar talentul cred că n-a fost decât modest, fără anvergură... Neagu mă plictisește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tunsă și cu înfățișarea încăpățînată. Era nepotul profesorului de filozofie de la Budapesta și avea ambiția să fie socotit mare cunoscător de cai. Apostol îl întîlnise des în casa profesorului și, cu toate că i s-a părut gol și fudul, s-a împrietenit cu el, având altfel un suflet deschis și leal. ― Închipuiește-ți, dragul meu, urmă Varga, adresîndu-se lui Bologa, ca omului care-i împărtășește credințele, cu o voce calmă ce voia să șteargă impresia izbucnirii indignate, de două ore numai despre execuția
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dezlege limba și nu se putea dumeri: de ce s-a făcut așa de ursuz Bologa? Pe el tăcerea îl apăsa și-l amăra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au dat voie să iasă din odaie, s-a împrietenit cu alți camarazi de prin celelalte saloane și mai mult stătea cu dânșii decât cu Bologa. Acuma, în așteptarea vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de foc. N-aș vrea eu să nu mă mai gândesc la nimic și să trăiesc așa... mulțumit? Uneori îmi zic că sunt ridicol și totuși nu mă pot opri... Asta-i nenorocirea! Klapka se simțea foarte bine aici. Se împrietenise aievea cu colonelul. Toată iarna luptele conteniseră, așa că nici o primejdie nu-l mai amenințase. Se mai gândea, chiar deseori, la înflăcărările sale naționale și se stima în sinea lui din pricina lor, dar avea grijă să le ascundă și să le
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
profanatorii de morminte decât prin blesteme. Mass-media aprovizionează piața cu mituri... de carton. Miturile actuale nu pot fi decât efemere. Miturile au armuri greu de sfărâmat. Dacă am urla ca Prometeu, am fi poate ceva mai relaxați. Ori ne-am împrieteni chiar cu durerea. Primii zei s-au născut la gura sobelor din peșteri. Morala poate fi un pilon al metafizicii. Iisus - această mare bornă a iubirii. Nici zeii nu mai au liniștea de altădată. Se trezesc, probabil, din când în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
selecția selecționerilor. Gândurile și lenjeria intimă trebuie aerisite cât mai des. Dialogul real țâșnește numai din diferențe. E bine ca artistul să aibă apucături de furnică. Dar și de albină. Înving cei care își gestionează corect limitele. Orientalii s-au împrietenit cu sărăcia. Și nu se stresează reciproc. Libertatea este o fereastră spre frumusețe. Murim toți. Câți o fac însă pentru un ideal? Există încă o relație cosmică între om și mister. Dar e pe cale să se dizolve. Jurnalul cinstit este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mine sfatul celor răi! 19. Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura; cel nevinovat va rîde de ei 20. și va zice: "Iată pe potrivnicii noștri nimiciți! Iată-le bogățiile arse de foc!" 21. Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire. 22. Primește învățătura din gura Lui și pune-ți la inimă cuvintele Lui. 23. Vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă te vei întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cu celelalte surate ale tale și să colinzi zările? -O să iu sinceră cu tine și o să-ți spun ce lucru îngrozitor mi s-a întâmplat. Oftă și după o mică pauză începu să-și depene povestea ei. M-am împrietenit cu un șoim și acesta m-a dus în turnul din palatul reginei. Am crezut că îmi este prieten adevărat. Dar n-a fost așa. M-a învațat să fur bijuterii din casele oamenilor. Trebuia să mă strecor pe fereastră
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
gară și a luat trenul, nu mai avea chef de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar și retrăia intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Acceleratul mergea în viteză, cu geamurile deschise la maxim, era curent, vântul șuiera pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nepieptănat dar ascultător, crescut neglijent peste urechi îi accentua trăsăturile agreabile și acum avea tot timpul să-și amintească de perioada petrecută în București. Anul acesta a stat cu 11 indivizi în cameră alături de Florin, un brăilean de care se împrietenise cu un an în urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară, s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi; era o atmosferă destinsă, veselă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe vremea când, avansat la gradul de prieten oficial, eram invitat în casă! În loc să aștept pe stradă și să văd cum se deplasează continentele de pe poartă verde, fostă galben-maronie, spre disperarea chiar și a lu' "zăvorulălamare", cu care abia mă împrietenisem. Din mijlocul holului, cam din dreptul ușii de la bucătărie, pleca o scară pe care nu urcasem niciodată până atunci. Mă lăsam purtat de mână, intuind ceva, dar fără contur precis. Sus, descopăr un pat uriaș, imediat ce intrăm în cameră, și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vorbit toată săptămâna cu Nuțișor, cât a fost ea de serviciu după-amiază. Într-o luni, pe la 7 seara, când am sunat, mi-a răspuns altcineva. De serviciu era Brașov, iar eu sunam singur la Câmpina unu, pentru că începusem să ne împrietenim, doi, numărul îl știam, pe Nuțișor o cunoșteam, și trei nu avea rost să-i mai deranjez pe ei. "Săru'-mîna, știți, sânt un prieten al lui Cătălin de la stație doamna Nuți nu e azi, că de obicei mă servea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]