2,573 matches
-
și de pete de zmeură. Nathaniel e cam la fel, adică doar în blugi. — Repede ! Hainele mele ! îi șoptesc, ridicându-mă agitată în picioare. — Unde sunt ? spune Nathaniel, uitându-se în jur. — Nu știu ! Îl privesc și simt că mă înăbușă râsul. O să ne dea afară. — Samantha ? Aud ușa de la seră deschizându-se cu un clanc. — Shit ! spun cu glasul pierit. Vine ! — E în regulă, zice Nathaniel, culegându-și tricoul din cușca cu zmeură. Și-l trage repede pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și să aduci și un birou... cred că-și aduce laptopul cu ea. — Da, doamnă Geiger. — Melissa e o fată foarte isteață. Trish aprinde o țigară cu bricheta ei Tiffany. Extrem de motivată. Una din fetele din City. — Am înțeles, spun, înăbușindu-mi un chicot în clipa în care Nathaniel reușește să-mi dea jos espadrila. Cu ce se ocupă ? E avocată, spune Trish, și eu ridic privirea, rămasă fără grai. Avocată ? O avocată vine să stea în casa asta ? Nathaniel mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai are puțin și face apoplexie. Dumnezeule ! Ce faci ? Cum îți merge ? Sunt bine, mersi. Foarte bine. Îmi înăbuș cu greu tremurul nervos. Am sunat fiindcă am aflat că Arnold pleacă. E adevărat ? — Da, este, spune Lara ușurată. Am rămas tablou când am auzit ! După cât se pare, Ketterman l-a invitat la masă și a încercat să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în jur ca prin ceață. Aproape că am uitat unde mă aflu. Îl ridic și văd că am primit un SMS. sunt jos. am o surpriză pentru tine. nat. Cobor scările, dar mintea îmi e în altă parte. Mânia mă înăbușă ori de câte ori mă gândesc la zâmbetul bonom al lui Arnold, la glumele lui ce încurajau dezordinea de pe biroul meu, la cum mi-a zis că o să facă tot ce poate, cum m-a ascultat când eu mă învinovățeam, când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surîs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zîmbetul, făcînd eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fîlfîie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma ? Connor mă privește fix. S-a Întîmplat ceva ? — Nu știu ! Izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Privește pagina, necăjită. Mi-a ieșit 33 ! — Din cît ? — Dintr-o sută ! 33 dintr-o sută ! — Ce idioțenie ! — Știu, spune ea serioasă. SÎnt urîtă. Știam. Adevărul e că am știut dintotdeauna, În adîncul sufletului, dar... — Nu ! zic, Încercînd să-mi Înăbuș rîsul. Am vrut să spun că revista asta e o idioțenie ! Nu poți să măsori frumusețea cu centimetrul. Uită-te și tu puțin la tine ! Arăt spre ea. Lissy are cei mai imenși ochi cenușii din lume, un ten superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
le păstrez. Le acoperă cu mîna, protector. — Și unde sînt cele de aruncat ? Urmează cîteva clipe de tăcere. Bunicul Își ferește privirea. — Bunicule ! Nu se poate, trebuie să arunci măcar o parte din chestiile astea ! exclam, făcînd eforturi să-mi Înăbuș rîsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să mișc brațul ! — Trage de el ! — Asta și fac ! Se uită disperat În jur. Vezi vreun foarfece ? — Sper să nu-ți Închipui că te las să-mi tai puloverul, spun Îngrozită. — Ai altă sugestie ? Mai trage o dată cu putere, și Îmi Înăbuș cu greu un țipăt. Au ! Termină! Mi-l distrugi ! — Asta e acum, că-ți distrug puloverul. Asta e unica ta problemă În momentul ăsta, nu ? — Dintotdeauna am urît ceasul ăsta al tău ! Dacă l-ai fi purtat pe cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mică idee ce ar trebui să reprezinte. Absolut nici una. Arată ca... parcă arată ca... Și, deodată, Îmi dau seama. Nuci ! Două nuci ! Jack izbucnește Într-un rîs nebun, și alte cîteva persoane chicotesc Înfundat, lucru pe care Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decît să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sînt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un tip cu ochelari fără ramă, foarte demn. — Ovare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e bunicul tău ? — Nu prea cred... — Cred că ar mai trebui să-ți spun că n-am nimic Împotriva folosirii pseudonimelor, adaugă Jack. Eu Însumi mă recomand adesea cu numele de Egbert. Pufnesc În rîs, dar fac eforturi și-mi Înăbuș rîsul. E un restaurant select. Lumea deja se uită la noi ciudat. SÎntem conduși la o masă din colț, de lîngă șemineu. Un chelner Îmi trage scaunul să mă așez și-mi flutură un șervet pe genunchi, În timp ce altul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci cînd eram În avion, mi-ai spus că Întîlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și n-a mai plecat În America... faza cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gît și clipesc cît pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atît de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă plictisesc alături de Connor. Știa că-mi doresc aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mîna Jemimei, cu inima bătînd să-mi sară din piept. Bună, zic, cît de tăios sînt În stare. — Emma, eu sînt, aud glasul familiar al lui Jack și, fără veste, mă străbate un val de emoție care aproape că mă Înăbușă. Îmi vine să plîng. Îmi vine să-l lovesc, să-l rănesc... Dar, cumva, reușeșc să mă controlez. — Nu vreau să mai vorbesc cu tine niciodată, spun. Închid telefonul, respirînd greu. — Bravo ! spune Lissy. O clipă mai tîrziu, telefonul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Iar acum, i se alătură În cor alți cîțiva. — Close to yoooou... — Ești bine, Emma ? spune Nick, În clipa În care ridic capul. O batistuță, ceva ? — Close to yoooou... vocile se unesc iar În cor și cineva Încearcă să-și Înăbușe rîsul. N-am să reacționez. N-am să le dau satisfacția asta. Clichez cît pot de calmă pe mail, și tresar șocată. În mod normal, am cam zece emailuri În fiecare dimineață. Azi am nouăzeci și cinci. Tata : Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și-am să pufnesc În rîs ? Dacă chiar e adevărat că are o relație cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o durere cumplită, pe care mi-o Înăbuș cu greu. Foarte bine, dacă despre asta e vorba... am să-mi păstrez calmul, ca și cum aș fi știut lucrul ăsta tot timpul. Cel mai bine ar fi să pretind că am și eu un iubit. Da. Am să-i zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nou celălalt. - Nu stau! răcni cel de lângă mine. Hai Încoa’, măi Buze, măi! Îl umplem bine de sânge că nu se supără nimeni! Vii? În loc de răspuns, se auzi un fel de bufnet Înfundat, urmat de un icnet precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu vii? Nici un răspuns. Preț de câteva clipe nu se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii În țeastă. - Na, porc și șobolan, na și na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de partea cealaltă că i-am și văzut. Erau În vale și mergeau tare repede. - Tată din Cer! - șopti Runa. Uite-o și pe Vinas! Era cu ei, netrebnica, și mergea mai repede ca toți. Când o văzu, Enkim Își Înăbuși râsul și-mi trase un cot, dar nu-l băgai În seamă. Așteptarăm până ce Îi văzurăm Încotro o iau - grăbiți, fără să scoată un zgomot, se afundară În pădurea de la poalele muntelui. - Vinas știe și ea de apa care duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată. Am ridicat capul și mi-am descoperit fața - un val de praf mă Înăbuși cât ai clipi și am Început să tușesc. - Nu vă descoperiți, am spus. Și-așa nu se vede nimic. Am rămas așa până ce s-a ridicat soarele, dar tot nu eram În stare să vedem nimic. Pulberea de nisip Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
supraviețuire Îi face pe oameni naivi. Vreau să spun că dorințele lor fanteziste scăpaseră de sub control. În concordanță cu o Înțelegere tacită, Începi prin a accepta termenii, invariabil falși, sub care ți se prezintă ceilalți. Capacitățile critice Îți amorțesc. Îți Înăbuși discernământul. Până să‑ți dai seama, plătești o exorbitantă indemnizație de divorț unei femei care‑ți repetase Într‑una că nu Înțelege nimic din chestiunile bănești, că În materie de bani e tămâie. În abordarea unei personalități ca Ravelstein, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spus că spatele mi‑era atât de inflamat Încât semăna cu un foc de pădure văzut de sus. Am fost Înfășurat În bandaje. Aveam senzația că mă găsesc Într‑un tramvai aglomerat și că sunt Îmbrâncit din spate și mă Înăbuș. Mă rugam să fiu lăsat să cobor. Dar nimeni nu era dispus să‑mi facă voia. În zilele acelea eram tratat cu substanțe puternice anticoagulante și căzătura s‑a dovedit foarte periculoasă. Am făcut hemoragii interne. Le ceream fiilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
frică. Degeaba îi arunci pâine, dacă se simte singur. Dacă se simte singur, o să moară de frică. BĂRBATUL CU BASTON: Dacă îi arunc mâncare n-o să se mai simtă singur. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cine știe câți i-au aruncat de mâncare, îl înăbușiți cu mâncare; O să moară înăbușit, d-aia o să moară. Mai bine i-am arunca puțină apă. BĂRBATUL CU BASTON: Eu nu cred că are nevoie de apă. Imposibil să nu fie acolo puțină apă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
contrazic. GUFI: Ei bine, puteți să-i plângeți de milă. ARTUR: Nu cred s-o fac. GUFI: Îl așteaptă chinuri groaznice. Am de gând să-l ard cu ceară. ARTUR: O să iasă un miros... GUFI: Așa e. Vreau să-l înăbuș în propriul lui miros. ARTUR (Îl bate pe obraz pe Grubi.): Îmi pare rău de tine, Grubi... GUFI: Nu vă lăsați târât de sentimente... ARTUR: Nu. Am să rezist până la sfârșit. GUFI: Sfârșitul va fi lung. Îl vedeți pe pârâcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tu? (Tăcere.). Dar calul ți l-ai îngropat? Calul tău, care te-a adus până aici, ți l-ai îngropat? Nu e bine să-ți lași calul neîngropat... Pentru că te visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dacă bărbații, cu impulsul lor de cuceritori, stăpânesc și caută să umple spațiul, pe care astăzi îl pot preschimba oricând în atomi, nu e oare tot atât de adevărat că femeile, cu măsura lor, controlează timpul, pe care tot ele îl pot înăbuși? Dar în clipa aceea se aude țârâitul telefonului și Iulia Barbu pune jos Magazinul, lăsând articolul necitit până la capăt. N-o să-l termine nicicând, a citit și așa în dorul lelii, să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]