3,640 matches
-
După trei zile voi învia." 64. Dă poruncă dar ca mormîntul să fie păzit bine pînă a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, și să spună norodului: "A înviat din morți!" Atunci înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decît cea dintîi." 65. Pilat le-a zis: "Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți." 66. Ei au plecat, și au întărit mormîntul, pecetluind piatra și punînd straja." $28 1. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dădu seama că rezistența fără argumente nu va convinge pe maică-sa și mai ales pe Groza, le declară ritos că el de mult nu mai crede în Dumnezeu și prin urmare nu-și poate alege o carieră bazată pe înșelăciune. Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu-i oare pentru cel rău și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? 4. N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei? 5. Dacă am umblat cu minciună, de mi-a alergat piciorul după înșelăciune: 6. să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană și-mi va vedea neprihănirea. 7. De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
e cel ce râde de el însuși. De aceea un geniu nu poate fi rău, pe când un om de spirit e totdeuna rău. [56] A iubi? a avea vreme de pierdut. Cine n-are vreme nu iubește. [57] Mintea femeii - înșelăciunea. [58] Cel mai temeinic instinct de onestitate îl au femeile într-adevăr frumoase. Cele urâte ar voi să nu fie dar nu pot, cele frumușele sunt totdeuna darnice. [59] Om de la om trăiește și de la toți comunitatea. 2275B, [60] Moralitatea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
personală, indică tocmai în corupția inimii cauza primară a corupției atitudinilor și a comportamentelor existențiale ale oamenilor: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23). Aici nu ne găsim în fața unei judecăți nete negative din partea lui Isus asupra naturii umane, asupra faptului că inima ar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
să aibă un loc de muncă, fără casă, fără să înțeleagă cum a evoluat între timp lumea. Ce destin îi așteaptă afară? Ce pot face decât să recurgă la singurele soluții de supraviețuire pe care le-au cunoscut vreodată: violența, înșelăciunea, violul? în aceste condiții, neajutați de nimeni, e mai mult ca sigur că, într-un fel sau altul, după ce au provocat alte mari suferințe, foștii deținuți vor ajunge iar la închisoare... Cea mai mare parte dintre români n-au înțeles
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iute și corăbii iuți înjghebate într-o mare de ostroave și limbi de pământ unde neamurile abia se ridicau la viață, și negustori cu ochi înguști și nasuri ca pliscul păsărilor de pradă, mereu dornici de sclavi ieftini și de înșelăciune, lăsîndu-se nu de mult spre mare dinăuntrul ținutului unde se așezase neamul hananeu. Veneau spre aceste țărmuri gălăgioase păstori cu piei de oaie, cu unt și caș, sau pescari cărând coșuri cu pește. Dăruind valurilor ceea ce mai rămăsese din corabia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-a fost dat omului nu numai pentru a comunica, ci și pentru a-și putea ascunde gîndurile, oprind astfel cunoașterea de către celălalt. Să recapitulăm, în termenii unei hermeneutici adecvate, elementele simbolice ale contextului care a făcut posibilă această primordială înșelăciune. Într-un asemenea interogativ orizont, va trebui să constatăm că trei relativ distincte situații de comunicare (sau semioze, în termeni semiotici denumite), dar în același timp complementare (potrivit unei evaluări holistice), pot fi decelate în desfășurarea scenariului biblic al facerii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Spiritului Creator cu spiritul creat, a Domnului Dumnezeu cu omul, nici o disparitate nu-și putea găsi în aparență locul. Și totuși, infidelitatea copiei în raport cu originalul era prea mare pentru ca, la un moment dat, să nu genereze slăbiciuni de rezonanță. Actul înșelăciunii originare va fi cel mai elocvent exemplu în acest sens. Astfel, va trebui să recunoaștem de la bun început în desfășurarea păcatului primordial avînd ca intrigă minciuna germenii viitoarelor (cuno)științe ale omului (mai mult sau mai puțin adevărate) cu privire la semnificațiile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar fi cel căruia i s-a înșelat încrederea de către Adam. O atare relație cuprinde în ea un viciu de formă pe care nu îl putem ignora, rezultînd din următoarea întrebare: înșelatul care știe, care este prevenit de la bun asupra înșelăciunii și care ar putea în consecință să o preîntîmpine așa cum atotputernicia divină cu siguranță că ar fi îngăduit-o8 fără a o face totuși, mai poate fi cu adevărat considerat un înșelat? În principiu, nu. Procedînd în acest fel, Dumnezeu va
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Creator și ființa creată, pentru transmiterea-receptarea unor complementare obligații? Această interogație nu trebuie cîtuși de puțin neglijată, avînd în vedere că adesea însăși natura mijlocului de comunicare favorizează cu sau fără voia celor direct implicația apariția mistificării, a greșelii, a înșelăciunii și (auto)minciunii. Să reamintim, în acest context, că omul a fost înzestrat chiar din momentul creației sale cu două posibilități de comunicare: a) una implicită, intrinsecă, genetică, naturală, vizînd o anumită comuniune morfo-structurală (ontologică) instituită între Dumnezeu și om
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adecvat instrument pentru a institui întîia oară minciuna în lume. 2.1.3. Darul ignoranței În momentul în care între Dumnezeu și Adam se instituie cea dintîi semioză ca urmare a posibilității lor de a comunica, germenii unei prime de înșelăciune nu vor întîrzia să apară. În CE ANUME constau acești germeni? Pe de o parte, formularea interdicției de a se înfrupta din fructul cunoașterii binelui și răului a născut printr-o negativitate ontologică ființînd în însăși esența lumii dorința de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Creatorului în creatura sa? Într-o atare ipostază, în care Dumnezeu se plasează (deliberat) în afara scenariului conceput de el însuși, semioza care marchează axa înșelător-înșelat devine circulară, angajînd un singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale înșelăciuni, înșelîndu-se de unul singur. O învățătură arhetipală pare a se desprinde din această experiență: cel care minte, se minte. Așadar, singurul care va avea de pierdut în urma înșelăciunii primordiale va fi Adam, Dumnezeu neputînd fi făcut direct responsabil pentru greșeala
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale înșelăciuni, înșelîndu-se de unul singur. O învățătură arhetipală pare a se desprinde din această experiență: cel care minte, se minte. Așadar, singurul care va avea de pierdut în urma înșelăciunii primordiale va fi Adam, Dumnezeu neputînd fi făcut direct responsabil pentru greșeala acestuia și implicit pentru consecințele ei. Cu alte cuvinte, axa Dumnezeu-Adam nu mai poate fi considerată ca o axă reală pentru semioza de tip înșelător-înșelat, deoarece omul va
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sub o formă mincinoasă; căci, o minciună implicită poate fi descoperită în această mascare de identitate, știut fiind faptul că în esență șarpele era asociat cu simbolul înțelepciunii 12. Șiretenia diavolului poate fi identificată cu cea dintîi prezență a răului, înșelăciunii, păcatului și minciunii în spațiul edenic. Această primă și diavolească viclenie a înșela implicit fără să minți explicit constituie un exemplu de referință pentru viitoarea ideologie cazuistă, care, analizînd obligațiile morale și religioase pe cazuri izolate, ancorate în relații și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu diferite forme și grade ale păcatului și implicit ale minciunii. 1.3.2. Îndoiala, germene al minciunii Dialogul șarpelui (ca întruchipare mincinoasă a "răului mincinos") cu femeia (ca întruchipare a ființei slabe, inocente, sincere și, prin aceasta, predispusă la înșelăciune) este cît se poate de relevant pentru înțelegerea modului CUM A AVUT LOC activarea minciunii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mîncați din toți pomii din grădină"?" întreabă șarpele pe Eva. Îndoiala strecurată prin această interogație reprezintă cea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi răpit de la bun început posibilitatea alegerii libere. Ca atare posibilitatea de alegere a răului a fost egală de la bun început cu aceea de alegere a binelui. Iar omul s-a grăbit să aleagă. 1.3.3. Sensuri ascunse ale înșelăciunii Să ne întrebăm, o dată mai mult, și în acest context: în fapt, CE SENSURI PROFUNDE ocultează actul înșelăciunii primordiale? Ce se ascunde dincolo de actul aparent banal al înfruptării din mărul cunoașterii binelui și răului? În consens cu accepțiunile hermeneuticii religioase
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de la bun început cu aceea de alegere a binelui. Iar omul s-a grăbit să aleagă. 1.3.3. Sensuri ascunse ale înșelăciunii Să ne întrebăm, o dată mai mult, și în acest context: în fapt, CE SENSURI PROFUNDE ocultează actul înșelăciunii primordiale? Ce se ascunde dincolo de actul aparent banal al înfruptării din mărul cunoașterii binelui și răului? În consens cu accepțiunile hermeneuticii religioase, semnificațiile simbolice ale actului căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcatul tinde să se instaleze în centrul lumii" (Galeriu), sfîșiind-o printr-o triplă ruptură: aceea dintre om și Dumnezeu, dintre trup și suflet, dintre om și cosmos. O astfel de ruptură definește, în ultimă instanță, consecința unui act de grea înșelăciune: trădarea iubirii lui Dumnezeu. În urma acestei trădări, omul va deosebi întîia oară prea tîrziu, ce-i drept două esențiale lucruri: cum poți să revelezi sau, dimpotrivă, să ocultezi adevărul, prin intermediul limbajului simbolic și al "rezervării mentale"; cum poți să deosebești
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
observăm, în acest sens, că succesiunea constatare › conștientizare › ascundere -› temere -› descoperire -› disculpare -› pedepsire -› stigmatizare -› execuție reprezintă "trama profundă" pe care orice scenariu judiciar modern se întemeiază. 1.3.5. Povara greșelii originare În finalul exercițiului hermeneutic pe care situația de "înșelăciune edenică" îl prilejuiește, este firesc să ne întrebăm: și totuși, CUI ÎI VA FI DE FOLOS actul "necugetat" al protopărinților? Va trebui să recunoaștem, într-o primă instanță, că o dată săvîrșită, minciuna originară se va întoarce cu o împovărătoare încărcătura
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
istorie există și că, atunci cînd împrejurările o impun, ea trebuie în mod explicit cunoscută; chiar și atunci sau poate mai ales atunci cînd vorbim de minciună. Extrapolînd această din urmă concluzie, am putea spune că toate formele esențiale ale înșelăciunii, pe care o sociologie a minciunii le relevă la nivelul societății omenești, se regăsesc în arhetipala poveste biblică. Și, de la ea încoace, într-o mulțime de alte mituri ale minciunii; căci, așa cum mitul facerii lumii în cele cîteva zile cosmogonia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ajutîndu-și fără să vrea dușmanul) vizează plecarea urechii de către Adam și Eva la îndemnurile aparent justificate ale lui Satan; 7) încălcarea (interdicția este nerespectată)17 se concretizează prin simbolica mușcătură din mărul interzis de către Adam și Eva; actul arhetipal al înșelăciunii (avînd ca formă particulară minciuna) și toate consecințele sale ulterioare sînt cuprinse în acest moment-cheie al povestirii; 8) prejudicierea (răufăcătorul face un rău care aduce o pagubă unuia dintre actorii povestirii) vizează toate urmările pe care intriga șarpelui le va
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
28) se regăsesc aproape aidoma și în simbolistica primelor cărți ale Vechiului Testament: Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul. Ele vizează încercările la care "neamul ales" avînd ca erou principal pe Moise le suportă în tentativele de înălțare din starea de "păcătoasă înșelăciune" la aceea de regăsire a lui Dumnezeu. În contextul de față ne vom limita la a spune doar că ultimile trei funcții au finalitate optimist-întemeietoare, întrucît vizează [Propp, 1993:63-65]: 29) transfigurarea eroului (colectiv sau/și singular); 30) pedeapsa răufăcătorului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întreaga imagine a corpusului biblic. Altfel spus, fiecare dintre povestirile prezente în Biblie activează mai mult sau mai puțin explicit succesiunea de funcții sintactice pe care Propp le-a luat în seamă. O "gramatică generativă" de tip chomskyan pentru care înșelăciunea (minciuna) constituie punct de referință ar putea fi astfel evidențiată, cu nuanțările cuvenite, de cercetătorul interesat să o facă. * Recapitulînd, din această analitică "punere pe coloane"18 ar rezulta că scenariul biblic definește: arhetipul pe fundamentul căruia s-a construit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a Sodomei și Gomorei de către "îngerii cerului", proba focului în ordalii sau tragerea în țeapă a înșelătorilor de către Vlad Țepeș nu mai par deloc a fi prea aspre. Pe de altă parte, însă, să ne amintim și faptul că fără de înșelăciunea primordială nu am fi fost nici acum conștienți de noi înșine, că am trăi încă într-o dulce stare edenică sau poate am fi încă în stadiul animalității lipsite de frămîntări psihice. Să ne amintim că, fără șiretenia lui Ulysse
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]