2,851 matches
-
ca întotdeauna, să stau din nou pe veranda casei sufletului meu, în mijlocul unor străduțe înguste și prăfuite de vremurile trecute între zborul păsărilor, oglindite în ape ale cerurilor ce le-au spălat cu lacrimi line, clipe prelungi din ceasuri fermecate, înșirate într-un lanț neîntrerupt, din zale croșetate din fire de tandrețe și dulci melancolii, cu o ceașcă fierbinte de cafea proaspată și aromată în palmele strânse ușor, încercând a ghici tainele noi ce vor înălța pe aripile lor, gândurile nesfârșite
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
la care ai fost chemat de Însuși Domnul Vieții . 66 . Cei mai mulți oameni de pe Pământ nici nu știu ce e viața , cu atât mai mult nu au noțiuni desspre Adevăr sau Viața veșnică . 67 . Cuvintele pe care le rostești sunt ca niște mărgele înșirate la gât , care arată înspre ce lucruri și culori îți îndrepți ochii , și strigă în gura mare ce fel de om ești . 68 . Oamenii mari își găsesc plăcerea în lucrurile pe care le săvârșesc , dar oamenii mici se aruncă în
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
apoi ca și cum aceasta ar fi înțeles tot ce-i spune, îi explică faptul că trebuie să stea cuminte pentru că nănuța trebuie să pregătească tot ce trebuie la botez. Apoi, veselă, începu să scoată din pungi cele aduse și să le înșire pe alt pătuț, în anumită ordine: săpunul alb și prosopul pentru preot - pentru a-și spăla mâinile, iconița pe care preotul o va sfinți, crijma de botez , adică acea bucată de pânză albă, dreptunghiulară, necusută, netivită, care se mai numește
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
mugurul verde ce crește pentru copilul său! Bunătatea, candoarea, blândețea le citești în portretul mamei, iar freamătul său îți atinge pașii de departe. Gândul său veghează asupra ta permanent și împletește ghirlande de flori de noroc pe care ți le înșiră la gât sub formă de coliere strălucitoare. Mama a trăit 89 de ani, a părăsit această lume după atâția ani cu ochi înlăcrimați, după o viață de adevărată luptă crescând cu greu cei 5 copii. Timpul a trecut, însă nu
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
noastre, Nu pătrunde -n adânc, Printre stelele albastre, Oare cum e să fii prunc?. Din prezentul nostru șters, Noi suntem o mică parte, Care-l- ntrupăm- din vers, Dorim să scape de moarte. Suntem lumânări topite; Niște cronicari de neamuri, Ce-nșirăm pe foi dorite, Viețile noastre-n hamuri! Și atinși de lira verii, Ce ne-ncântă-n grai idilic, Geniul petrecut al serii, Dulce ne frământă liric. Cine-i suflă marea vieții? Intre arcadele de timp, Și -i deschide dimineții, Poarta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
noastre,Nu pătrunde -n adânc,Printre stelele albastre,Oare cum e să fii prunc?.Din prezentul nostru șters,Noi suntem o mică parte,Care-l- ntrupăm- din vers,Dorim să scape de moarte.Suntem lumânări topite;Niște cronicari de neamuri,Ce-nșirăm pe foi dorite,Viețile noastre-n hamuri!Și atinși de lira verii,Ce ne-ncântă-n grai idilic, Geniul petrecut al serii,Dulce ne frământă liric.Cine-i suflă marea vieții? Intre arcadele de timp,Și -i deschide dimineții,Poarta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
enunțului și argumentația. Câștigă totdeauna! Și ce mă oftic! Nu recunosc în ruptul capului, dar, când se-ntâmplă, mă dau obosit și-n căutare de... relaxare imediată. Ca un făcut, victoria consoartei mă marchează într-atât... încât alerg s-o înșir între Petrecutele, cum mi-am intitulat amintirile, un fel de jurnal, de citit să râd când n-oi mai fi în stare să mai fac haz de necaz. Ciorovăiala de azi pornise de la competitivitatea valorică între bărbați și femei. Începuse
CARE PE CARE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376622_a_377951]
-
aici în jurul anului 1201. Aproape de tulpina copacului, în formă de inimă, un gărduleț viu din stejari scandinavi înconjura o lespede de piatră roșiatică. Cu litere argintii, sub numele celui ce a fost și va fi mereu în inima ei, erau înșirate,ca perlele unui șirag de mărgele,datele care au marcat fericirea lor pe pământ. Este data când noi ne am cunoscut, a început ea să ne explice și chipul I s a luminat cu atâta putere încât nu o mai
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
dintre rugăciuni. Stând acum pe terasă, privea cu încântare piesele de puzzle pe care Tea le potrivea cu ușurință la locurile lor. Șezlongul întins într-un unghi larg, îi permitea să vadă până departe, până la marginea străzii pe care erau înșirate casele, care mai de care mai spilcuită și mai cu pretenții. Niciuna însă ca a lor! Zări silueta care înainta ezitant, dar nu o recunoscu decât când se opri în fața porții. Recunoscu mustața răsucită ungurește în sus. Ar fi fost
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
cu precizie, unde. Oamenii locului nu ar fi vorbit cu străinii despre acele lucruri, nici picați cu ceară. Casa lor se afla la extremitatea micii așezări montane, pe locul cel mai înalt și mai izolat. Restul caselor micii urbe, se înșirau de-a lungul povârnișului, răzlețite de-a lungul străzii ce cobora în serpentine, de ambele părți. În spatele grădinii se termina șoseaua și casa lor era lipită cu spatele de stânci. În prezent faurul ținea în pivniță, neprețuita licoare pe care
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
de Harstad cât și de Narvik, cu toate că poartă numele celor două orașe ca identificare internațională. Cele două orașe sunt în direcții opuse unul de celălalt, la vreo 50-60 km de aeroport, iar orașul Evenes se găsește pe malul altui fiord, înșirat sub poalele munților stâncoși din zonă. Eram așteptat la sosire atât de fiică cât și de ginere cu mașina, un Audi 6, cumpărat cu vreo 2 luni în urmă. Aici dacă nu ai mașină nu te poți descurca. Trebuie să
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]
-
moartea-iisus-hristos.../ țip în mine ca o pasăre care și-a răscolit aripile în van atâtea vise tăiate atâtea nopți albe smulse din inima pământului pentru dimineți banale cu răsărituri apetisante țip înlăuntrul meu ca un abecedar fără coperți calm mă înșir literă cu literă sub talpa ta păcălindu-mi inima că pot iubi pământ fără ca din el să răsară alte și alte rădăcini pline de spini și mărăcinii sunt frumoși undeva pe fantomele câmpurilor din jurul Bucureștiului nu știu țărmul acelei mări
ŞI MĂRĂCINII SUNT FRUMOŞI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375166_a_376495]
-
de mic copil, împreună cu părinții mei, căci în neamul nostru creșterea oilor era o tradiție respectată cu sfințenie. Acolo, prin munți, pe la amiază, sătul de zbenguială prin păduri și goluri alpine după afine, zmeură și fragi ale căror bobițe le înșiram pe un pai, adormeam cu capul pe drobul cu sare, de unde lingeam împreună cu oile... Așa au fost anii copilăriei mele, colindând munții și pădurile Făgărașului, unde, la lumina focului de seară mâncam brânză în bulz sau cocoloș copt pe jar
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]
-
Ce poate fi mai frumos decât cerul limpezit în ape de foșnetul lor surd? Azi, în piață, o femeie mi-a zâmbit. Eram risipită-n gândurile mele, cu mare bucurie, pe loc m-am regăsit și m-am adunat cum înșiri pe ață niște mărgele. Aș fi strigat în gura mare, așa aș fi vrut, ca lumea toată să vină să mă vadă cum împărțeam zâmbete frumoase pe stradă, bucățele din sufletul necunoscut. Le-am zâmbit copacilor de acasă, erau mai
COPACI ZÂMBIND de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375236_a_376565]
-
ziceam că sunt ouă, cele roșii ziceam că sunt mere, iar cele mov pot fi vinete, zise trăgând una cate una florile ascunse sub frunzele păroase agățate prin ochiurile gardului de sârmă. Aranja florile în cutie după culori, apoi le înșira în ordine crescătoare pe scările devenite rafturi pentru marfă. Îi plăceau acele flori, chiar tare mult. Nu știa ce nume au, dar nici față popii nu stia. Erau chiar interesante. Mărunte, fără tulpina, cu codițele prinse de subsuorii frunzelor, semănau
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
de albe la fața, încât puteai crede că au văzut o stafie. Mara avea încă zâmbetul acela larg de mulțumire pe buze când preoteasa începu să se vaite. Ică își apucă de mână nepoata, trăgând-o după ea spre poartă, înșirând mii de scuze, care mai de care mai umile și pline de durere. Nu o lasă să culeagă florile de pe jos, nici macar nu aștepta să își ia rămas bun de la fetiță cu care se jucase atât de frumos. - Ică, am
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
grandoare mă cuprinde Am un sentiment divin Că in vene îmi pătrunde Nobilul sânge latin... Când Augustus,împăratul Nouă ni te-a exilat Poeme ca nimeni altul Doar la noi tu ai creat. "Ponticele" tale scrieri Din pană le-ai înșirat Ne credeai barbari pe rânduri Însă primitori ți-am stat. "Tristele" ne-au fost drept pilde A grandorii tale vieți Îndrumând a mea sorginte Spre o lume de poeți. Cu regret îmi las privirea Sa alunece in jos Ai învățat
LA STATUIA LUI OVIDIU de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372709_a_374038]
-
sufletului, să iasă, să le prind în horă. Le pun aripi doctore și le las să zboare, ca fluturii. Colorații mei fluturi! Știi doctore, eu sunt poliglotă, vorbesc noaptea cu luna, să-mi vindece furtuna, vorbesc cu stelele, să-mi înșire mărgelele, ascult șoaptele pământului și mângâierea veșmântului vântului. Murmurul florii când înflorește, îl aud și inima-mi crește. Al norilor îl știu și plânsul cocorilor, semnându-se pe creștetul zorilor. Simt pulsul pământului pe carotidele râurilor. Mă oglindesc în bobul
DE SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372724_a_374053]
-
-n zăpezi, Strecurată prin plase de păianjeni enormi Care din lipsă de hotare poți să te pierzi Într-un spațiu aproape polar, în care poți s-adormi. Iarnă răsfoită de priviri în cădere lină, Templu` larg de abur ce promoroacă-nșiră, Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină Punând straturi pe pământul care se miră; Iarnă cladită din umbră, cu chipul livid, Maica-ta-nghețată îți pune cunună de stele, Etalându-ți candoarea-n aerul translucid Geru-și întinde sclipirea pe ele
IARNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372748_a_374077]
-
cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente să ne trezească vigilența. De fapt, aceste bambine erau niște brățări vândute
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub umbra înserării legănată pe drum, pășea o corvoadă de suflet chircită, amaru-i ieșise de sub piele prin fum, atingeri de stele îl sorbeau prin orbită! Un biet trecător înșirând pe pământ, colanul de sânge înțepat des de viață, cu pasu-i de șarpe și gându-i durut, o umbră-n apusul răsărit printre ceață! Se-apleacă gemând peste-un blid de lumină, sub zorii ascunși peste cușma-i săracă, un
UN BIET TRECĂTOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373234_a_374563]
-
mi-ar lipsi, M-aș împrumuta pădurilor Apoi aș aștepta în tăcere Cântecul lor. Dacă zâmbetul l-aș pierde, M-ar răsplăți Demiurgul cu tăcere. În zori dacă aș risipi nopțile, Aș dobândi cufere cu întrebări. Pe care le-aș înșira că pe mărgele, La gâtul celor ce se ostenesc în tăceri. Dacă timpul s-ar rupe în două, Aș cere ajutor vieții să-l înnădim cu flori. Iar dacă cupă vieții s-ar varsă pe potecile mele, M-aș preface
CRÂMPEIE DE VISURI PIERDUTE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372121_a_373450]
-
el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până și în umbrele arborilor, în desișul nepătruns de vreun luminiș al pâlcurilor de foioase, anini, oțetari și sângeri. Aceștia erau înșirați într-o rânduială aproape divină la liziera codrilor seculari și își profilau, într-o zi însorită de vară, peste țarini siluetele falnice, dar și pe cele ale oamenilor ce trudesc de dimineață și până târziu în noapte subțiindu-le și
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
i s-au luat toți banii pe care-i pusese acolo, precum și ceasul de la mână, marca Tellus, cu cadranul de aur, iar mamei sale îi luaseră cerceii din urechi și colierul de aur de la gât, un lanț pe care erau înșirați nouă galbeni mari, austrieci. Acasă la părinți avusese un trai pe măsură, îmbelșugat, chiar dacă autoritățile, în pregătirile de război, le rechiziționaseră o parte din mărfuri și bunuri. Nu simțise niciodată răul de foame. În Iași avea multe prietene evreice și
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
Nu știa ce anume caută, dar cu timpul se oprea cu privirea numai asupra unor lucruri ce s-au dovedit a fi, mult mai târziu, deosebite, prețioase, unice. „Într-o șuricică aduna obiecte de trebuință din gospodărie, pe care le înșira, zicându-și că-și face muzeu, așa cum a văzut el în centrul orașului, când doamna învățătoare i-a dus să-l viziteze. Visa ca un astfel de muzeu să fie al lui și numai al lui” (Vasile Sfarghiu și Otilia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]