36,194 matches
-
dezvolta Paulsen, „orice filosofie, Întrucât vrea să fie filosofie În Înțelesul vechi al cuvântului, anume concepția despre lume și viață, conține, de asemenea, un element de credință În sine, pe care știința ca atare nu-l conține (Ă) În acest Înțeles, vorba lui Sf. Augustin fides precedit rationem este un adevăr general omenesc, ba chiar adevărată pentru Înțelegerea și a filosofiei, a oricărei filosofii, materialistă ca și idealistă, optimistă ca și pesimistă”. Al. Boboc, releva peremptoriu: „În concepția lui Friedrich Paulsen
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sa naturală nu-l Îndeamnă. Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei succesiuni care decretează, atunci când acestea sunt Împotriva acelor decizii umane care, tacite sau exprese, izolate sau colective, trebuie să facă obiectul unei evaluări pe baza acestui criteriu. Trebuie să recunoaștem, odată cu marii filosofi ai dreptului că, apreciate, considerate În Înțelesul lor profund și nu În expresia lor superficială, manifestările conștiinței popoarelor, așa cum ne apar ele În morala lor pozitivă și În dreptul pozitiv, confirmă deschis, pe larg, postulatele rațiunii pure. Pozitivitatea moralei se manifestă În cutumele ce exprimă practic convingerile dominante
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sociologice. În acest grup, obiectul moralei se distinge de cel al dreptului căci ca să existe drept, trebuie ca activitatea reflectată atribuită unei persoane să fie exteriorizată prin acte materiale. 3. Dreptul În sens obiectiv și În sens subiectiv Cele două Înțelesuri diverse ale cuvântului drept sunt strâns legate Între ele. Dreptul este, În esență, o delimitare, o coordonare obiectivă a acțiunilor mai multor subiecți. O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui unui subiect o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
treptat, pentru a adapta norma abstractă la realitatea concretă. Pentru a se ajunge la o justă aplicare a normei, se cere ca interpretul să-i caute interesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei. Aici trebuie notat că, deseori, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Când se fixează o normă, nu se poate prevedea fiecare aplicare pe care o va avea În viitor. Ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Pentru a se ajunge la o justă aplicare a normei, se cere ca interpretul să-i caute interesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei. Aici trebuie notat că, deseori, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Când se fixează o normă, nu se poate prevedea fiecare aplicare pe care o va avea În viitor. Ar fi o greșeală să credem că Înțelesul normei juridice e
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
notat că, deseori, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Când se fixează o normă, nu se poate prevedea fiecare aplicare pe care o va avea În viitor. Ar fi o greșeală să credem că Înțelesul normei juridice e limitat de intenția autorilor săi. Ajunge să observăm că neînțelegerile ivite din invențiile cele mai recente (electronica, de exemplu), pot fi și În realitate, rezolvate conform principiilor dreptului roman: la fel, conceptul libertății individuale, elaborat de filosofia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să existe o normă pentru fiecare caz; dacă n-a fost În mod expres formulată de legiuitor, cade În sarcina judecătorului s-o găsească, folosindu-se de mijloacele indicate. S-a discutat și se mai discută Încă cu multă ardoare Înțelesul formulei: principii generale de drept. După unii, ele ar consista În principii care derivă din normele existente, printr-un proces de generalizare, care În fond nu s-ar deosebi de analogie. Contra acestei păreri Înainte de toate, putem obiecta, referindu-ne
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obligație corespunzătoare. A impune o datorie Înseamnă Însă a ordona. Deci ceea ce e o simplă afirmație sau observație nu are, de fapt, caracter juridic. În drept nu există modul indicativ, iar când e folosit În coduri, are În realitate un Înțeles imperativ. De asemeni sfaturile, simplele Îndemnuri, ies din sfera dreptului; toate formele atenuate de impunere, nu sunt de natură juridică. E foarte adevărat că adeseori găsim, mai cu seamă În legislațiile antice, enunțuri de fapte și opinii care nu sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Sunt preceptive normele care impun Împlinirea unor acte determinate; sunt prohibitive cele care impun o omitere, Întotdeauna În corelație cu sfera de acțiune a altor obiecte. Această distrincție are Însă o importanță limitată, deoarece adeseori se reduce numai la un Înțeles filologic. Aceeași poruncă se poate traduce Într-o formă preceptivă sau prohibitivă (pozitivă sau negativă). E sigur Însă că, atunci când dreptul impune o anumită atitudine, el interzice o atitudine incompatibilă cu cea dintâi, și invers. Ceea ce e important de lămurit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atribuind o facultate celeilalte părți: așa e, de ex., formula permisivă: „creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că Îndeplinirea e o obligație juridică a debitorului. În alte cazuri, În schimb, norma permisivă are un Înțeles de negație sau cel puțin de limitare a unei norme precedente. Să presupunem că există o interzicere generală, dar Într-un anume caz, se crede potrivit a libera o categorie de persoane sau cineva care se află Într-o condiție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de negări sau abrogări parțiale ale unui imperativ juridic, sugerate, cea dintâi, de natura specială a mandatului, Întemeiat pe Încredere, iar a doua de caracterul jocului de noroc, imoral și de urmările dezastruoase ale jocului de noroc! Acest adevăr al Înțelesului logic al normelor permisive primește o nouă confirmare, dacă se consideră special așa numitul „drept excepțional”, În acest scop, trebuie să distingem jus singularae, care privește o anumită categorie de persoane sau raporturi, și privilegia sau constitutiones personales (quae personam
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se ști, dacă mintea noastră poate Într-adevăr concepe adevăruri etice, adică activități „obligatorii” pentru noi, permise sau interzise, sau dacă, atunci când gândim că putem fi „obligați” la ceva, această idee nu ar fi decât exclusiv un reflex necesar fără Înțeles propriu al unor fenomene sociale care lucrează asupra noastră În mod mecanic. După Mircea Djuvara este incontestabil că orice credință etică trebuie să se poată explica prin cauza psihosocială, așa cum se susține. Dar Întrebarea este dacă pe lângă acest fel de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este interzis. Această prescripție, așa cum stă scrisă În legile penale sau așa cum e simțită În ambianța socială, are desigur o explicație cauzală, putând fi legată de realitățile sociale și psihice care au produs o. Întrebarea este Însă alta: care e Înțelesul ei? Care e obiectul acțiunii de gândire pe care această prescripție o propune. Acest obiect este Între altele un element etic, obligația de a nu fura, pe care În cazul de față normele legale nu fac altceva decât să o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
facă abstracție de elementele accidentale ce Însoțesc, uneori, cazul. În concluzie: Se poate spune că siguranța ordinei juridice e condiționată de „rigiditatea abstractă a normei”. Evident că pentru o justă aplicare a normei se cere ca „interpretul să-i caute Înțelesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei”. Adesea, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Filosoful Dreptului exemplifică prin faptul conceptului Libertății individuale, elaborat de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că siguranța ordinei juridice e condiționată de „rigiditatea abstractă a normei”. Evident că pentru o justă aplicare a normei se cere ca „interpretul să-i caute Înțelesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei”. Adesea, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Filosoful Dreptului exemplifică prin faptul conceptului Libertății individuale, elaborat de filosofia antică și de doctrinele lui jus naturale care nu au putut prevedea formele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
condiționată de „rigiditatea abstractă a normei”. Evident că pentru o justă aplicare a normei se cere ca „interpretul să-i caute Înțelesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei”. Adesea, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Filosoful Dreptului exemplifică prin faptul conceptului Libertății individuale, elaborat de filosofia antică și de doctrinele lui jus naturale care nu au putut prevedea formele de libertate cu totul noi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
normă pentru fiecare caz; dacă nu a fost În mod expres formulată de către legiuitor, cade În sarcina judecătorului să o găsească, folosindu-se de mijloacele indicate (analogia și principiile generale de drept). Foarte important este faptul că gânditorul italian dezbate Înțelesul formulei Principii Generale de Drept. Cu adevărat, recunoaște Giorgio Del Vecchio, principiile sunt invocate exact pentru cazurile care nu se pot rezolva pe calea analogiei. Desigur, analogia nu poate fi extinsă la infinit, și nici generalizarea normelor existente nu este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu aibă caracter imperativ. Deci: Comandamentul pozitiv ori negativ este un element integrant al conceptului de Drept. Astfel, a impune o datorie (obligație) Înseamnă a ordona. În Drept, nu există modul indicativ, iar când este folosit În Coduri, are un Înțeles imperativ. Toate formulele atenuate de impunere nu sunt de natură juridică, observă cu justețe Giorgio del Vecchio. Deoarece imperativul poate lua o formă pozitivă sau una negativă cea dintâi distincție deosebește normele juridice În: preceptive și prohibitive. Preceptive sunt normele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a putea să subziste, anumite condiții naturale (Ă). Școala istorică modernă găsește În Montesquieu unul dintre premergătorii ei cei mai Însemnați”. Într-adevăr filosoful iluminist spusese exemplar, pilduitor pentru toți cei ce i-au urmat În filosofia Dreptului: „legile, În Înțelesul cel mai larg, sunt raporturile necesare care derivă din natura lucrurilor; și, În acest sens, tot ce există are legile sale: Divinitatea are legile sale, lumea materială are legile sale, substanțele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
său și scopul său, aceste cuvinte fiind Înțelese, nu Într-un sens empiric sau cronologic, ci În semnificația filosofică ce le este proprie”. Giorgio del Vecchio subliniază faptul că numai acceptând strict, ferm, aceste concepte, se poate pătrunde, și Înțelege, Înțelesul propriu, adevărat, al „teoriei seculare a Contractului social”, cel mai adesea inexact conceput și exprimat de Înșiși apărătorii săi, ca și de numeroșii săi adversari”. Improprie este mai ales - deși justificată prin sărăcia limbajului - folosirea cuvântului contract, care nu semnifică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se experimentează prin excelență, virtutea politică a guvernanților, și care pune la Încercare capacitatea lor reală ca organe de Stat. Este vorba de o adevărată „dramă” a vieții de Stat, nu În sensul că Statul ar putea să piară, (În Înțeles absolutizant), ci În sensul că, unei forme și organizări determinate, ar putea să-i succeadă o alta, ca urmare a unei crize, mai mult sau mai puțin sângeroase, dureroase. Filosoful italian ne Îmbie să Înțelegem că este vorba despre legea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
XX, aprecia, concret și conform realității istorice, că: „Prin aceasta se restabilește În cel mai Înalt și mai adevărat sens al său și Teoria Contractului Social care, făcând abstracție de elementele mitologice care uneori au deformat-o, are exact următorul Înțeles esențial: Statul este prin natura sa Sinteza drepturilor tuturor și are ca lege statornică a activității sale reafirmarea acestor drepturi prin voința generală. Acestei voințe nu i s-a desemnat nici o limită În obiectul său, care poate și trebuie să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu un glas care depășea cadrul și decența, unde este maternitatea? Culoarele i se păreau adevărate labirinturi și nu îndeajuns de luminate. În cele din urmă, ajunse în fața unui oficiu, unde o asistentă îl întâmpină cu un zâmbet plin de înțelesuri, întrebându-l cu ce îl poate ajuta? Victor își exprimă în cuvinte trunchiate dorința de a o vedea pe doamna Olga Stamate, soția sa. Fata în halat alb îl sprijini să ajungă în preajma salonului. Îl privi încă o dată și îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pașaport, dar la vamă ți se pun fel de fel de întrebări incomode. Cum ai trăit? Ce fapte te au marcat? Și câte și câte... Ina sesiză că Olga spusese cuvântul va-mă, urmat de cuvântul fap-te cu un anume înțeles, nuanțând cele două silabe ale cuvintelor. Găsi însă de cuviință să transfere discuția pe alte planuri, mereu cu gândul de a o scoate pe Olga din starea aceasta marcată de deznădejde. - Spune-mi, ce ai mai făcut în ultimul timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]