58,220 matches
-
nu povesteai în seara asta. Ai dreptate, Petrache. Și eu simt la fel. Da’ ia spune-mi! Până unde ai ajuns cu plutonul tău atunci? Până la șosea... De după cotul de la canton, a apărut o coloană rusească... Nu am mai putut înainta... Uite ce înseamnă nebunia războiului! Tot acum îmi dau seama că eu cu plutonul meu am căzut în spatele acelei coloane... Numai că o coloană de tancuri, staționată mai sus, a deschis focul asupra noastră și rușii au început să curgă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
descumpănit în toate părțile... Deși adus de umeri, părea totuși înalt. „Ce-o fi cu omul ista? O fi unul din cei nou veniți repartizat la mine în formație?” Cu aceste întrebări în minte, Costăchel a pornit într-acolo. Pe măsură ce înainta, ceva din înfățișarea omului îi spunea că l-a mai văzut undeva... „Unde? Când? Cine-i?... Roiul de întrebări i se învârtea în cap, amețindu-l. S-a oprit, cu gând să le ordoneze. Fără un răspuns limpede, a pornit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rece și nu simțea nevoia de unul în plus. * La numai câteva zile de la telefonul primit acasă, într-o dimineață, când doctorul era pregătit să-și viziteze pacientele prin saloane, alt telefon. Tot eu, Mona. Ei, te-ai hotărât, când înaintezi divorțul? Domnișoară, duduie, sunt în orele de program, așa că... și-i închise telefonul. Începu vizita, absent, cu gândurile toate plecate dincolo de porțile spitalului. Una dintre surori observă fața lividă a doctorului Teodoru. Vi-e rău, domnule doctor, să vă aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr nici nu prea știa să împlinească multe treburi, iar, dacă se apuca, totuși, de vreuna, era aproape sigur că n-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și sigur de refugiu! Dar, dintr-odată, i se păru că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți. În timp ce ne admiram reciproc, ușa s-a deschis și aliniați În spatele unei măicuțe am Înaintat spre altar. Aceasta, măicuța, s-a ocupat de așezarea noastră , noi urmând-o Îndeaproape, În cea mai desăvârșită liniște și ordine. Am reușit să trag cu coada ochiului În spatele meu. Biserica era plină cu credincioși ( părerea lor), cu frați, rude
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
măcar, dar nu, acesta își recită rolul perfect, de parcă ar fi fost clona fetei, "măi să vezi", își zice șeful în sinea lui, crezând că pute mai puțin dacă cei doi și-au jucat atât de bine rolul, dar activiștii înaintează fatal spre masa lui Dorin, acesta stă cu barba în pumni și se uită absent pe pereți. "E o priveliște de milioane", își zic bandiții de ingineri în sinea lor, savurând dinainte "impactul" activiștilor cu Dorin. Într-adevăr, cei doi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câmp nesfârșit. La numai doi pași, un gard de sârmă ghimpată, o clădire uriașă cu un turn până la cer, în vârful clădirii niște ciuperci uriașe. Se uită uluită, se apropie de gardul de sârmă. Dincolo de gard stă înțepenit un bărbat. Înaintează fără să înțeleagă de ce face acest lucru. În trupul ei simte un fel de căldură. Se apropie tot mai tare. Bărbatul se uită la ea, ochii acestuia par să-i vorbească. Se apropie tot mai mult, se lipește cu mâinile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între ei este din ce în ce mai mare, oamenii înșirați de-a lungul gardului s-au pișat pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt. Este la doi pași de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El o așteaptă. Ea se apropie. Lumina este tot mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără putința de a-i defini conturul. - Va fi greu, mai spuse colonelul, dar să avem încredere în dreptatea pe care numai justiția o poate stabili. Noi vom înainta dosarul celor în drept și de acolo își va urma cursul spre sala de judecată. - Tovarășe colonel, spuse Ina, nu există o altă cale de rezolvare a situației? - Privind adevărul în față, nu întrevăd. Trebuie să acceptați să mergeți pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Victor Stamate a făcut o declarație în scris, fiind asistat de persoane demne de toată încrederea din conducerea spitalului din orașul P. În persoana doctorului Ilarion Petrescu, director al acestui spital, asistat de un ofițer de la Miliția orașului. Avocatul Mocanu înaintă spre masa judecătorului, înmânându-i acestuia un plic în interiorul căruia se afla declarația soțului Olgăi. Președintele deschise plicul, desfăcu declarația, o citi și o puse peste dosarul din fața sa, fără a face vreun comentariu. Avocatul Diaconescu urmări întreaga scenă cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la triaj, apoi, de acolo, va fi direcționat spre un anume cabinet, unde va fi consultat și diagnosticat. Nepricepând mare lucru, bătrânul mulțumi cu o Înclinare a capului omului binevoitor și se retrase un pas lateral, lăsând pe altcineva să Înainteze la rând. Reținu, totuși, cuvântul “triaj” și hotărî să caute locul indicat de semenul său. Durerea de după ceafă, pe care o resimți intens, era consecința faptului că-n autobuz stătuse pre mult cu capul aplecat În rugăciune, neluând În seamă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea În viteză și tărie, Îndreptându-se spre o destinație știută, departe, departe, peste mări și țări...* Compania americană la care el lucra Îl angajase ca simplu vopsitor, fapt care Îi conveni de minune, asta și datorită plăcerii de a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fusese crescută într-o familie decentă, în care atributele cinste, corectitudine, adevăr și dreptate ocupau rangul cel mai de sus al convingerilor de la care nu se abătea nici un membru al ei, întocmai ca de la o religie. Chiar dacă treceau anii și înainta în vârstă, cele mai multe colege ale ei fiind deja la casa lor, ea nu concepea să cucerească un bărbat, apelând la tertipurile sexului frumos, numai ca să se adăpostească sub acoperișurile instituției numită căsătorie. Își consuma timpul într-o așteptare răbdătoare, așa cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
capricioși care, atunci când sunt furioși, refuză cu încăpăținare chiar și bomboanele lor preferate. Deveni pentru câteva clipe ca o stană de piatră, având vaga impresie că s-ar afla la marginea unei nopți de unde încep întrebările și, datorită întunericului care înainta vertiginos spre ea, nu mai putea obține răspunsurile căutate. Tăcerea instalată în încăpere arăta că dialogul se topise și că orice cuvânt putea fi de prisos. Olga îmbrăcă zorită pardesiul, trase curelușa poșetei pe umăr, dar nu uită să obțină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nici un perete al dormitorului, nici noptiera, nici măcar televizorul, doar Daniel, care își făcea drum cu lama groasă a cuțitului, lăsând în urmă o adevărată cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii lor. Mai e mult? — Nu cred. Mergem de mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din stomac îl făcură pe Emil
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în majoritatea regiunilor va ploua. Spre dimineață se va instaura ceața, mai ales în depresiuni. Vocea lui Daniel urla peste vocea din televizor. — Trebuie să riscăm, nu ne putem opri. — Vreau să am liniște și să nu mai plouă. Dacă înaintăm, o să dăm de autostradă și de benzinărie. Acolo o să ne uscăm și o să bem ceva cald. — Cacao fierbinte cu scorțișoară. Daniel o porni mai departe prin ploaie. Din când în când se apleca să se ferească de păsările ce treceau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
afară, în noiembrie. Ciocanul era lipit de peretele autobuzului sub inscripția „În caz de urgență“. Fiecare literă putea forma o infinitate de cuvinte, dar preferase să rămână pentru totdeauna în anunțul bătut cu negru în metal. Se înnoptase și 257 înainta acum prin ceață. Nu se mai vedea nimic afară. Smoke lowering down the chimneys, making a soft black drizzle. La următoarea stație nu coborî nimeni. — Câți ani ai? Cucoana cu crizanteme ținea de mână copilul așezat lângă ea. — Cum te
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și oglinzi retrovizoare. Toți stăteau cuminți la locul lor, numai eu simțeam un gol în stomac și voiam să cobor. Respiram sacadat și înghițeam des în sec. Chiar atunci cucoana cu crizanteme se ridică din scaunul ei și începu să înainteze cu buchetul în sus ca o sorcovă. M-am luat după ea, gata s-o împing dacă nu mă lăsa să cobor, și cred că până la urmă am împins-o, că am auzit-o vociferând în spate, dar nu-mi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Doar un singur stăpân În lume spune: «Discutați cât puteți și despre orice, dar fiți ascultători!». În aceste cazuri este vorba de o Îngrădire a libertății. Dar ce fel de Îngrădire poate Împiedica Iluminismul? Și care, dimpotrivă, Îl face să Înainteze? Eu răspund: folosirea publică a rațiunii să fie Întotdeauna liberă; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privată a rațiunii poate să fie Însă Îngrădită, fără să Împiedice astfel prea mult progresul Iluminismului. Dar eu Înțeleg prin folosirea publică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]