2,060 matches
-
mai ciudată era imaginea care-i veni preotului în minte: vedea parcă în Rozanov un captiv puternic dar liniștit, închis într-o cușcă. Îi zâmbi și adăugă: — Dacă v-aș putea fi, în vreun fel, de folos, aș fi foarte încântat. Nu aveți decât să vorbiți. Părintele Bernard se pomeni adoptând acest ton emfatic, de parc-ar fi vorbit într-o limbă străină. Filozoful nu părea grăbit să-i satisfacă cererea. Se uita curios, de jur împrejur, prin biserică, sugându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre înălțimi, ci jos, spre o viață măruntă, meschină? Banii, banii o tentaseră, își spuse Pearl. „Am petrecut toți acești ani prețioși bălăcindu-mă în satisfacția că am bani! Numai cu câteva zile în urmă m-am simțit grozav de încântată să mă duc la amărâta aia de mamă adoptivă a mea și să mă fudulesc față de ea! De parcă ar exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să traversez această țară, apoi Franța, pentru a ajunge peste munții Pirinei la Pamplona. Am înțeles încet- încet că acest drum prin țara cantoanelor este de vis, de o frumusețe cu totul aparte, mai ales datorită peisajelor montane. Am rămas încântat, însă am priceput în același timp că este mai dificil de parcurs, dar mai ales prea scump pentru cazare. Si am renunțat la această variantă. M-am îndreptat spre Italia, pe coasta Mării Liguriei, și am început să culeg informații
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că dacă i-l dădea ei nu era pentru totdeauna. Doamna cea tânără avea să i-l dea înapoi fiindcă îi inspira încredere. Nestor îi întinse ghiocul și ea, fără să se îndrepte din mijloc, îl puse la ureche și, încântată și concentrată, își îndreptă privirea undeva pe lângă Nestor. Apoi ochii ei se fixară luminoși în ochii lui și zâmbetul doamnei celei tinere și zvelte se lărgi binevoitor și cu încântare. Se uita drept în ochii lui, dar îl vedea oare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
O studiasem într-o zi în timp ce ne aflam într-o barcă pe lacul Snagov și ea se opintea să vâslească, Amedeo fiind ocupat să țină cârma. Purta un costum de baie dintr-o singură piesă și vâslea cu spor, vădit încântată să ne arate nouă, bărbaților care ședeam la pupa, cât era de voinică. Două tendoane viguroase i se încordau la fiecare opinteală în partea interioară a coapselor, pe care nu se străduia să și le țină lipite. Chitara n-am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
amica della mia malinconia... Lui Paul i se puse un nod în gât dar, făcând un efort să și-l învingă, adăugă și versul următor: La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania. Seamănă foarte mult cu româna, observă Geta încântată. Am înțeles aproape toate cuvintele. Se despărțiră la intersecția dintre Bulevardul Nicolae Bălcescu și Bulevardul 6 Martie. Nu-i spusese Getei că melodiile italienești nici n-avea nevoie să le asculte la radio fiindcă oricum îi răsunau în cap, iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în acele momente depindea într-o măsură poate încă și mai mare de evenimentele mitingului, pe care le trăia cu o intensitate ieșită din comun. Aproape că nu-și dezlipea ochii de avioanele din înaltul cerului, pe care le privea încântată, cu mâna streașină la ochi. Avea izbucniri când bătea din palme, țopăia de bucurie și râdea fericită, fără ca acele izbucniri să fie provocate neapărat de evenimentele mitingului, așa cum erau acestea vizibile pentru ceilalți. Având în vedere starea ei specială, Lucian
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian nu știe de ce n-a mai trecut s-o vadă pe domnișoara Saicovici. A fost o femeie destul de educată, ar fi avut despre ce să discute cu ea, și ea ar fi fost, parcă o și vedea, surprinsă și încântată să-l vadă la ușa garsonierei ei. Și totuși n-a căutat-o niciodată. De ce? Probabil prăpastia dintre generații, își spune... Dar timpul șterge orice diferență, nivelează totul. Acum n-ar mai fi nicio prăpastie, ei fac parte cu toții, Lucian
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care îi permiteau să obțină șefia acelui tribunal. Pe care să-l dirijeze în așa fel încât să obțină condamnarea. Licențiat în drept canonic, el era și doctor în teologie. Foarte interesați în lichidarea temutului adversar, englezii s-au dovedit încântați ca procesul să intre pe mâini franceze. Condamnarea ar fi apărut în ochii mulțimii ca una perfect justificată, iar ei s-ar fi simțit protejați în fața oricărei acuzații. în atingerea acestui scop murdar, ei au făcut tot ce le-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
dus-o la o conferință a profesorului meu, Tîrnoveanu. Trata un subiect liber (mi se pare despre Femeia în societatea modernă sau cam așa ,ceva). Ea manifestă, de la început, un interes viu pentru acea temă. Îmi păru bine că rămase încîntată, chiar cucerită de elocința maestrului meu, deși avea unele rezrve în privința unor concluzii. Pe când ieșeam de la Fundație, m-am întîlnit față în față cu distinsul conferențiar, care tocmai pleca. L-am salutat, iar el s-a oprit ca să-mi strângă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Chiriac storcându-ne lacrimi cu Canarul, Floarea stâncilor și Nebunul cu ochii închiși. Chiriac și In-AGadda-Da-Vida, sau povestindu-ne Zabriskie Point-ul pe muzica lui Pink Floyd. Chiriac, Olimpic ’64, Cromatic, plus teribilul (pe atunci) Racul, broasca și o știucă. Chiriac încântat deopotrivă de moog synthesiser-ul din Emerson, Lake and Palmer, de duetul Dylan-Cash, la Sing Sing, cu I Walk the Line și Girl from the North Country, ca și de proletcultismul lui John Lennon din Power to the People și A
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ale carnavalului în viziunea lui Silviu Purcărete, cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, ca să mă las pradă așa de ușor resemnării. Când am ajuns în fața Operei Române, unde era pro gramat spectacolul (în cadrul Festivalului Național de Teatru), am fost deopotrivă încântat și îngrozit de mulțimea care umpluse platforma din fața clădirii (90% tineret, lucru ferme cător) ca la un concert de rock. Am ajuns cuminte, la orele 20, cu o jumătate de ceas înaintea orei de începere, curat îmbrăcat, pieptănat și parfumat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acuzările în dreapta și în stânga. Elena, cre-zîndu-1 foarte necăjit, era încremenită. Se însenină abia când îl văzu strângând mâini în dreapta și în stânga. îl întrebă aproape cu gingășie: Ce crede? . . . Ce-a fost? ... Mergea admirabil! Observațiile erau de la "bine" înainte spre perfecție. încîntată, ar fi vroit să-i spună cuvinte de recunoștință, dar îi apăreau banale, nepotrivite. Primise și trebuia parcă să dea mai mult decât atât. Din acele cuvinte începute și întrerupte și din acea simțire, Elena sta acum atârnată, cu buze
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
recent de prof. Novac). După ora 17 mă sună din București prof. Maria Popescu spunându-mi că mi-a citit volumul II, că-l găsește mult mai bun decât primul, atât în privința stilului, cât și a bogăției de informații. E încântată și nu mai prididește... îndemnându-mă stăruitor pentru volumul următor, de parcă s-ar fi sfătuit cu ceilalți cititori care mau îndemnat către același țel... Într-o discuție antrenantă cu dl. Pană - fost elev cândva la Generală nr.2, i-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care a observat că vederea acelei cicatrici l-a înviorat pe doctor. În ochii lui, tulburi și verzi, ca ai bălților stătute, s-a aprins o luminiță de interes. "Atunci, să vorbim despre bolile noastre", a exclamat doctorul. Era vădit încîntat că găsise un subiect interesant pentru amândoi. Vreo jumătate de oră, apoi, și-au răcnit mărturisiri despre frică, despre speranță, despre durerea fizică. În cele din urmă, doctorul a hotărât că marile boli sunt preferabile bolilor meschine. Numai boala adevărată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cărți, și pe acelea silabisindu-le. Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre curte. Poate duritățile unei existențe care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă Sibiul de Brașov, poate grijile o făcuseră să se închidă din ce în ce mai mult în sine. Îmbătrânise repede, cum îmbătrîneau femeile din Lisa, supuse unor munci grele, alături de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sub această poreclă. Omul s-a luminat la față. "A, cum să nu? Dar nu mi-a fost profesor. Era subdirectorul liceului". Și, înainte să apuc să-i spun că "Șoacățu" mi-a fost unchi, s-a pornit să povestească, încîntat, ce spaimă a tras la o oră de dirigenție: Lipsea profesorul și a venit Șoacățu, să-i țină locul. În clipa în care l-am văzut apărând în ușă, cu catalogul sub braț, am încremenit cu toții. S-a făcut o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înțelegerea ireparabilului. 11. La început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete isterice de câte ori pescărușii coborau să-i înhațe din palmele lor. Spectacolul și veselia au încetat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Julius Îi dădu totuși jumătate din paharul lui, cu justificarea că nu avea gheață. Susan avu de gînd să-l certe, dar chiar În clipa aceea Juan Lucas se arătă foarte amuzat de incident lăsîndu-se ușor pe spate și rîzÎnd Încîntat: ha, ha, ha, nici mai mult nici mai puțin de parcă ar fi marcat optsprezece puncte din optsprezece lovituri. Atunci Susan Își ascunse fața În palme ca și cum ar fi spus că toate acestea erau prea mult pentru ea, dar tocmai aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse că Într-adevăr șoferul era un om foarte amabil, Îl văzuse și ea o dată, așa sînt negrii descendenți ai sclavilor, continuă să fie foarte credincioși, foarte nobili, trăiesc fericiți cu gîndul că poartă numele foștilor stăpîni. Julius o asculta Încîntat, voia s-o mai audă vorbind, spunîndu-i și alte lucruri despre Gumersindo Quiñones, despre negri... Aveau să-i satisfacă dorința, uite că tocmai venea Juan Lucas. care desigur știe foarte multe lucruri despre negri... Nu lua În seamă ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
azi mai stă acolo, nemișcat lîngă poarta laterală. Gumersindo Quiñones avea acum un garaj În care Încăpeau două autobuze, iar Morales avea un teren de fotbal unde putea antrena de minune echipa școlii. Copiii erau foarte mîndri și nespus de Încîntați, fiindcă În sfîrșit li se acorda importanța pe care o meritau. Partea rea era că noul colegiu nu era Încă terminat complet și rămăseseră ici-colo saci cu ciment, mormane de moloz, destul pentru ca frații Arenas, care veniseră și așa destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca și cum ar fi vrut nici mai mult nici mai puțin decît s-o lase să moară singură. Dar chiar În clipa aceea intra Bobby dînd din mîini ca un bezmetic și croindu-și drum prin mulțimea servitorilor, eroic și violent, Încîntat că avea prilejul să-i Îmbrîncească pe toți și cît pe-aci să-l strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru un termometru, sub privirile Nildei care-și spunea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părea. „Veniți cu mine, domnule, Îi spuse: o să ne ajutați la colecta de dimineață“. Juan Lucas ar fi vrut să-i spună, ușurel părinte, cum a-i Încerca să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea buzele Într-un cerc asemeni tonsurii și-i zîmbea recunoscător, făcîndu-i semn să-l urmeze pînă la măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un soi de șuierat și deschise din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul cel mai ciudat, avea o față de copil și zîmbea nespus de Încîntată În timp ce cînta și avea pîntecul umflat de parcă ar fi fost gravidă. Văzînd că Arminda o privea de parcă atunci s-ar fi trezit din somn și s-a pomenit cu Scufița Roșie la marginea patului, Îi spuse că era o păsărică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vină la bar, unde ei Îl așteaptă și i-au pregătit o surpriză. „Darling, repede la mașină, Îi spuse cînd apăru Julius; trebuie să mergem la un cocteil, dar pe urmă ne ducem să mîncăm Împreună la Acvarium.“ Era Încîntată că putea să-i facă o surpriză și de fapt, fiind sub duș, nu putuse auzi ce spusese Juan Lucas Înainte de a pleca, azi de dimineață. În schimb, de data asta auzi cele trei bătăi timide În ușa apartamentului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]